Documente rare, despre care puțină lume a auzit | Pașaportul pentru ambii soți și orarul polițiștilor de la «Moravuri»

Arme din timpuri imemoriale, foarte multe fabricate “pe genunchi”, din tuburi şi arcuri ruginite prinse-n piuliţe şi-n cuie, fotografii cu spărgători şi hoţi de cai care îi băgau în sperieţi pe boierii din perioada interbelică, dar şi paşapoarte emise de statul român, acte rare cum puţini au văzut la viaţa lor, cu fotografiile soţului şi ale soţiei acestuia prinse, ca-ntr-un tablou de familie, pe aceeaşi pagină. Printre uniformele purtate de-a lungul vremurilor de agenţii de poliţie îşi găseşte locul şi o planificare- document a raziilor pe care poliţiştii vremurilor le făceau, organizat, pe zile şi ore, la restaurante şi bordeluri. Aceasta e o mică parte, dar foarte valoroasă, din “zestrea” muzeului Şcolii de Agenţi de Poliţie “Vasile Lascăr” din Câmpina, locul în care, anual, se “fabrică” 1.000 de subofiţeri antrenaţi după standardele celor mai puternice poliţii din lume.

Paşaportul pentru soţi

Pe vremea lui Carol al II-lea, bărbaţii însuraţi nu prea aveau cum să părăsească ţara fără consoarta căreia i-au jurat iubire. Şi asta pentru că, în numele Majestăţii Sale, statul român emitea paşapoarte de familie, în care ambii soţi aveau lipită fotografia pe respectivul act. Din 1939 şi până în vremurile moderne de azi, lucrurile s-au schimbat, evident.

Permis de conducere

Străbunicul cardului de astăzi, îmbrăcat în plastic, care permite unei persoane să se urce la volan, s-a născut undeva într-un birou din Chestura Timişoarei. O fotografie prinsăn patru capse, mare cât pagina permisului de conducere, şi câteva rânduri care erau legate de trecerea tuturor examenelor atestă că posesorul este, într-adevăr, “şofeur”.

Program de razii la bordel

Biroul Social şi Moravuri lucra după un orar bine stabilit, aprobat de maimarii Poliţiei. Fiecare acţiune era planificată pe zile şi pe ore şi nimeni şi nimic nu se putea abate de la acest “orar”. Dacă pe timpul zilei erau vizate cafenelele, bodegile, restaurantele şi comercianţii ambulanţi, de cum se lăsa seara, ofiţerii de poliţie se strecurau abil în casele de toleranţă şi în lumea prostituatelor. Razii coordonate cu simţ de răspundere de “şeful oficiului poliţienesc”. Ca nişte buni creştini, poliţiştii nu munceau duminica. Conform “orarului”.

Borfaşi şi hoţi de cai

Baza de date a poliţiştilor care erau pe străzi în urmă cu 70, poate 80 de ani era formată din albume din carton pe care erau lipite fotografiile infractorilor. Faţă-profil, aşa cum o cere standardul. În dreptul fiecărei poze din care priveşte mirat individul sau individa, după caz, este scris cu litere frumos rânduite nu numai numele celui certat cu legea, ci şi “specializarea”: hoţ de bună ziua, hoţ de cai, spărgător sau borfaş.

Arme din ţevi şi cuie

Printre sutele de arme din panoplia muzeului, unele vechi chiar şi de la 1600, sunt şi foarte multe despre care n-ai zice că ar putea ucide un om. Făcute doar din tuburi, arcuri şi piuliţe, cu prăsele dintr-un lemn prins în cuie, anticele pistoale au fost cândva în mâinile unor bandiţi periculoşi, ale unor evadaţi sau ale unor braconieri. Acum, se odihnesc în sala armelor pentru a fi studiate de viitorii agenţi de poliţie.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro