De ce Donald Trump a adus SUA cea mai dură înfrângere de la Războiul din Vietnam
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Atacul asupra Iranului, declanșat pe 28 februarie 2026, se conturează deja ca fiind cea mai severă înfrângere strategică a Statelor Unite de la finalul Războiului din Vietnam. În urmă cu 51 de ani, pe 30 aprilie 1975, forțele americane părăseau umilitor Saigonul.
Cuprins:
Capcana din Orientul Mijlociu
După ce s-a alăturat atacului asupra Iranului, Donald Trump a „provocat” cea mai mare înfrângere geopolitică a SUA, scrie publicația Aktuality.sk, care menționează că regimul iranian nu a cedat sub presiunea bombardamentelor, ci a ripostat prin blocarea Strâmtorii Ormuz, închizând rutele globale de aprovizionare cu petrol.
Invazia terestră nu are sprijin popular în SUA și ar cauza costuri exorbitante, iar, pe de altă parte, menținerea atacurilor aeriene nu face decât să adâncească deficitul și nemulțumirea internă. Astfel, condițiile pentru o încheiere rapidă a conflictului pot fi dictate în prezent de Teheran.
Consecințele deciziilor de la Washington depășesc sfera militară, lovind direct în stabilitatea mondială. Prețurile carburanților au explodat, generând o undă de șoc economică ireparabilă. Lumea se confruntă cu cel mai ridicat nivel de îndatorare de la finalul Războaielor Napoleoniene, ceea ce lasă statele fără pârghii de salvare în fața recesiunii.
În cele din urmă, cu cât administrația Trump amână asumarea acestui eșec, cu atât „nota de plată” pentru economia mondială va fi mai grea, mai menționează publicația citată.
Războiul cu Iranul: lovitură politică pentru Trump?
Donald Trump și mișcarea sa MAGA se confruntă cu un moment critic în 2026, scrie și Ronald W. Pruessen, un istoric de renume și profesor emerit la Universitatea Toronto, într-un editorial pentru The 14. Cu un război împotriva Iranului care îi afectează popularitatea, economia în dificultate și controverse politice în creștere, președintele american se află într-o poziție similară cu alte figuri istorice care au pierdut sprijinul alegătorilor.
Promisiunea unei politici externe „America First” a fost umbrită de implicări militare costisitoare și controversate, mai menționează istoricul. Războiul din Iran, lansat fără aprobarea Congresului, este doar unul dintre conflictele în care Trump a implicat SUA, alături de operațiuni militare în Venezuela, Somalia, Yemen și Siria. Aceste acțiuni contravin angajamentelor sale inițiale, iar alegătorii resimt impactul acestor decizii.
Istoria politică americană oferă lecții pentru situația actuală, mai menționează Ronald W. Pruessen, care dă exemplul lui Lyndon B. Johnson, președintele care a câștigat o mare popularitate în 1963, dar a pierdut sprijinul public din cauza războiului din Vietnam și a tensiunilor sociale interne.
Profesorul mai subliniază că dinamica tranzacțională dintre Trump și alegători se poate rupe, la fel ca în cazurile președinților anteriori.
Războiul din Vietnam
În ceea ce privește războiul din Vietnam, din perioada 1963 - 1975, el reprezintă nucleul dur al intervenției americane în această țară, o epocă ce a redefinit complet limitele puterii militare și politice ale Statelor Unite. Intervenția directă și masivă a SUA în Războiul din Vietnam a reprezentat unul dintre cele mai complexe și traumatizante capitole din istoria modernă a Americii.
Lyndon B. Johnson (1963-1969) este președintele SUA care a transformat Vietnamul dintr-un conflict limitat într-un război american de amploare. Această etapă a început cu o succesiune de crize politice profunde în Saigon (fostul nume al actualului oraș Ho Și Min, cel mai mare centru economic și urban din Vietnam - n.r.) care au convins Washingtonul că regimul din Sud nu poate supraviețui fără un sprijin direct și masiv, transformând treptat rolul american de la cel de simplu furnizor de echipament la cel de combatant principal într-un război de uzură totală.
Escaladarea a atins apogeul la sfârșitul anilor ’60, moment în care sute de mii de tineri americani erau trimiși pe front printr-un sistem de recrutare obligatorie care a generat o fractură socială fără precedent în interiorul Statelor Unite.
Conflictul s-a dovedit a fi unul de uzură, în care armata SUA s-a confruntat cu tactici de gherilă extrem de eficiente ale trupelor Viet Cong, care foloseau rețele vaste de tuneluri și cunoșteau perfect terenul accidentat. Un punct de cotitură major a fost Ofensiva Tet din anul 1968, care, deși a fost o victorie militară tactică pentru americani, a reprezentat un dezastru de imagine, convingând publicul din Statele Unite că războiul nu poate fi câștigat rapid sau cu costuri acceptabile.
Această perioadă a fost marcată de o divizare profundă a societății americane, unde protestele masive față de ororile războiului au pus o presiune politică uriașă asupra administrației de la Casa Albă.
Sub conducerea președintelui Richard Nixon (1969-1974), SUA au început procesul de vietnamizare, încercând să transfere responsabilitatea luptelor către armata sud-vietnameză, în timp ce retrăgeau treptat trupele proprii.
Acordurile de Pace de la Paris din ianuarie 1973 au marcat finalul oficial al implicării directe a forțelor combatante americane, însă conflictul dintre nord și sud a continuat până la prăbușirea totală a regimului de la Saigon în primăvara anului 1975.
