Trump trebuie să învețe „o lecție de geografie”: de ce e atât de greu de deblocat Strâmtoarea Ormuz

O situație neașteptată pentru administrația Trump

Această situație tensionată pare să fi luat prin surprindere administrația președintelui american Donald Trump. „Dacă a existat vreun moment în care lipsa unei strategii clare a SUA privind Iranul a devenit evidentă, atunci acesta a fost”, notează publicația The Guardian, citată de grupul media din Ucraina NV. Pe 14 martie 2026, Trump a cerut Marii Britanii, Chinei, Franței, Japoniei și altor țări să contribuie la escortarea petrolierelor prin Strâmtoarea Ormuz.

Cu toate acestea, apelurile președintelui american au fost întâmpinate cu reticență. „Nu este războiul nostru, noi nu l-am început”, a declarat pe 16 martie ministrul apărării german, Boris Pistorius, exprimând o poziție similară cu cea a altor aliați ai SUA, inclusiv Marea Britanie și Franța, conform NBC News.

Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă

Strâmtoarea Ormuz, cu o lățime de doar 34 km în cel mai îngust punct, este singura cale maritimă de ieșire din Golful Persic, o regiune bogată în resurse petroliere. Navele de mare tonaj, inclusiv petrolierele, sunt nevoite să traverseze această rută, fiind astfel vulnerabile la atacuri.

„Strâmtoarea Ormuz este o problemă complexă, aproape imposibil de rezolvat doar prin mijloace militare”, explică generalul-locotenent Samuel Hainaut, potrivit The New York Times, citat de NV. Publicația americană detaliază motivele din spatele dificultății deblocării strâmtorii, subliniind amenințările asimetrice pe care Iranul le poate exercita chiar și împotriva unor adversari mult mai puternici.

„Un singur soldat sau luptător iranian poate traversa strâmtoarea cu o barcă rapidă, poate trage o rachetă (dintr-un sistem portabil) către un supertanc greu sau poate atașa o mină magnetică de corpul acestuia”, explică New York Times (NYT).

Arsenalul tacticilor Iranului include bărci rapide, drone de atac, mine marine și drone maritime, care pot perturba serios traficul în zonă, conform The Guardian. De asemenea, expertul în securitate Eric Schmitt, citat de NYT, atrage atenția că Iranul deține zeci de astfel de bărci rapide, iar simpla lor prezență este suficientă pentru a descuraja navigația în zonă. În aceste condiții, apelurile lui Trump pentru ca armatorii de petroliere să „dovedească mai mult curaj” nu au avut efectul dorit.

Posibile soluții: militare sau diplomatice

Opțiunile Washingtonului sunt limitate. Organizarea unui convoi naval pentru protecția navelor comerciale ar fi, conform lui Schmitt, „extrem de costisitoare și riscantă”. Un astfel de efort ar necesita distrugerea rampelor de lansare a rachetelor iraniene și mobilizarea suplimentară de nave militare în Orientul Mijlociu, o întreprindere ce ar putea dura săptămâni.

În plus, implicarea altor națiuni în astfel de operațiuni nu este sustenabilă pe termen lung. The Guardian îl citează pe Richard Meade, editorul-șef al Lloyds List, care estimează că ar fi nevoie de cel puțin opt până la zece distrugătoare pentru a proteja doar 5-10 nave în tranzit la fiecare 36 de ore, ceea ce ar reprezenta doar 10% din volumul de transport maritim dinainte de conflict.

Deși o soluție diplomatică ar putea fi cea mai eficientă pe termen lung, o astfel de opțiune nu pare să fie pe masă în acest moment. Ministrul de externe al Iranului, Abbas Araghchi, a declarat pe 15 martie că strâmtoarea va rămâne închisă pentru navele țărilor considerate ostile.

„De fapt, Strâmtoarea Ormuz este deschisă. Este închisă doar pentru petrolierele și navele care aparțin dușmanilor noștri, celor care ne atacă și aliaților lor. Restul pot trece liber”, a spus acesta.

În absența unei strategii clare, este evident că SUA și aliații săi se confruntă cu o provocare majoră în a răspunde tacticilor asimetrice ale Iranului, care reușește să blocheze unul dintre cele mai importante coridoare comerciale ale lumii.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE