Dreptate după 11 ani pentru o fetiţă violată, pe care magistraţii români nu au crezut-o! ”Se îmbrăca sumar”, au concluzionat judecătorii

Ioana are azi 22 de ani. Ea a trăit ultimul deceniu încercând să demonstreze că a fost o victimă, şi nu “eleva porno de la ţară”, aşa cum a fost numită la vremea respectivă.

• Agresorul a declarat că “fetiţa l-a provocat să facă sex cu ea, deoarece era mereu îmbrăcată sumar”.
• Alţi cinci adolescenţi au agresat sexual minora, la îndemnurile insistente ale bărbatului de 52 de ani.
• Jurj Viorel a fost cercetat în stare de libertate, iar procurorii nu au ţinut cont de expertiza medico-legală psihiatrică a victimei.
• În 2011, Jurj a fost condamnat la 3 ani pentru act sexual cu un minor. A stat în închisoare 2 ani şi 4 luni.
• Victima a mers la CEDO, iar cauza “M.G.C. vs România” a pus ţara noastră sub o monitorizare continuă.
• Cazul Ioanei a fost redeschis, iar săptămâna trecută, Jurj a fost condamnat pentru viol. Decizia nu e definitivă.

În vara lui 2008, când a început calvarul, Ioana era în clasa a IV-a şi locuia, împreună cu părinţii ei, într-un sat mic, aflat la 11 km de Deva. În curtea învecinată era o familie cu zece copii, iar Ioana mergea să se joace cu fetiţele de acolo, care erau de-o seamă cu ea.

Dar tot acolo, într-un grajd gol, locuia şi Jurj Viorel (52 de ani), o rudă fără căpătâi pe care respectiva familie o găzduia din milă. 

Într-o zi, pe când se juca cu prietenele ei în curtea vecinilor, Jurj a luat-o pe Ioana cu forța şi a dus-o într-un hambar, unde a violat-o. În timpul agresiunii sexuale, bărbatul a astupat gura fetiţei cu mâna, ca ea să nu poată țipa.

Ioanei i-a fost ruşine şi frică să povestească acasă ce i s-a întâmplat. Agresorul o amenințase că o omoară cu bătaia dacă spune cuiva, iar ea ştia deja că el devine violent, atunci când e beat.

Minorii erau învățați cum să terorizeze victima

Nedenunţat, abuzul a continuat şi, pentru a-şi acoperi infracţiunea, Jurj i-a făcut părtaşi la ea pe patru dintre băieţii rudelor la care locuia, dar şi pe un prieten de-al lor. Toţi erau minori, iar ultimul nu împlinise încă 14 ani când au fost iniţiaţi într-ale violului. Jurj i-a învăţat cum să o terorizeze pe victimă, iar unul dintre băieţi a amenințat-o odată cu un cuțit pe fetiţă.

Şapte luni a durat calvarul Ioanei. În martie 2009, mama a observat că ea nu mai foloseşte absorbante intime și a început să-i pună întrebări. Atunci a aflat prin ce trece fetiţa care, în urma agresiunii sexuale, rămasese însărcinată. 

„Nu sunt urme de violenţă, nu e viol”

În aceeaşi zi, părinții Ioanei au depus o plângere la postul de poliţie din comună şi s-a început urmărirea penală față de Jurj Viorel și cei patru frați: F.B., A.B., G.B. și P.B.

Adolesecenţii au dat declaraţii contradictorii: F.B. le-a spus poliţiştilor că fetiţa i-a propus relaţiile sexuale, dar P.B. a precizat că Jurj e cel care i-a îndemnat insistent să facă sex cu ea.

Jurj a susţinut că fetiţa l-a provocat să facă sex cu ea, deoarece era mereu îmbrăcată sumar. Acesta a mai declarat că ea este cea care a venit la el și i-a spus prima dată să facă sex, în august sau septembrie 2008.

Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara:

A doua zi după depunerea plângerii la poliţie, fetiţa a fost supusă unei expertize medico-legale care a stabilit că “nu existau urme de violență pe corpul victimei”.

“Nu este viol, e act sexual consimţit”, au concluzionat atunci procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, care nici n-au mai cerut mandat de arestare pentru Jurj.

El este singurul pe care procurorii l-au trimis în judecată, acuzându-l de act sexual cu un minor. Cei patru fraţi au primit amenzi administrative, iar prietenul lor n-a fost tras la răspundere, pentru că nu împlinise 14 ani.

Judecător: “A fost cu voia ei, pentru că mergea la joacă”

Dar în dosarul procurorilor exista şi raportul unei expertize medico-legale psihiatrice, în care se preciza că feţita suferă de stres posttraumatic.

Minora vorbește rușinată despre cele întâmplate. Aceasta are amintiri vii legate de evenimente. (…) Declară că nu a spus nimănui mai repede despre incidente deoarece se temea pentru siguranța ei și a membrilor familiei ei. (…) Minora avea dificultăți la anticiparea consecințelor acțiunilor ei și insuficient discernământ, ca urmare a vârstei ei.

Raportul expertizei medico-legale psihiatrice a SML Hunedoara:

Pentru judecător, n-a contat nici acest raport, n-a contat nici vârsta victimei, dar nici faptul că ea a fost nevoită să treacă, la doar 12 ani, şi prin trauma unei întreruperi de sarcină.

Pentru judecător a fost “relevant” faptul că fetiţa “se îmbrăca sumar” și că, “și în urma presupuselor agresiuni sexuale suferite, a continuat să meargă la joacă la prietenele ei”.

Dacă actul sexual ar fi avut loc prin constrângerea victimei sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința, este evident că aceasta nu ar fi continuat obiceiul anterior (să meargă să se joace cu fetele vecinilor).

Sentinţa Penală 487/2010 a Judecătoriei Deva:

Pe 20 aprilie 2010, Judecătoria Deva l-a condamnat pe Jurj Viorel la 3 ani de închisoare pentru act sexual cu un minor şi l-a obligat să-i plătească victimei 10.000 de lei daune morale.

Fără discernământ pot fi doar copiii-infractori, nu şi victimele

Părinţii victimei au făcut apel, cerând condamnarea lui Jurj pentru viol. Tribunalul Hunedoara le-a dat câştig de cauză, dar Jurj Viorel a primit doar 4 ani de închisoare, deşi Codul Penal prevedea, pe atunci, că pentru viol pedeapsa e închisoarea de la 10 la 25 de ani, dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.

Jurj obţinuse clemenţa instanţei care a reţinut, ca o circumstanță atenuantă, “buna conduită a acestuia anterior săvârșirii infracțiunii pentru care era judecat”. Şi inculpatul, dar şi familia victimei au atacat decizia.

Pe 21 martie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul declarat de Jurj și a menținut hotărârea Judecătoriei Deva: “n-a fost viol, a fost sex cu acceptul victimei de 11 ani”. Iar Jurj a rămas cu pedeapsa iniţială, de 3 ani de închisoare.

Prezumția lipsei discernământului se aplică numai minorilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani și au săvârșit o infracțiune, dar în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 198 C. pen. (actul sexual cu un minor), minorul este victimă și nu făptuitor.

Decizia Penală nr. 70/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia:

Cu alte cuvinte, un copil sub 14 ani care fură, de pildă, nu va răspunde penal pentru fapta lui, căci legea spune că el nu are discernământ. Dar, dacă acelaşi copil e victima unui agresiuni sexuale, instanţa presupune că el ar avea destul discernământ pentru a consimţi actul sexual.

CEDO i-a dat dreptate victimei

În toamna anului 2011, familia victimei, reprezentată de avocata Adina Laza, s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), reclamând că legislația și practica judiciară din România nu asigură copiilor o protecție efectivă împotriva violului și a abuzului sexual.

Reclamanta a susținut că atitudinea autorităților în cazul ei era înrădăcinată în legislația defectuoasă și practica predominantă constând (…), în general, în a-i judeca pe făptuitori pentru viol asupra minorilor numai în cazurile în care existau dovezi de rezistență fizică.

Hotărârea CEDO din Cauza M.G.C. împotriva României:

Analizând jurisprudenţa prezentată de avocată, dar şi de reprezentatul statului român, CEDO a constatat că “într-un număr semnificativ de cauze, consimțământul victimei la actele sexuale a fost dedus din fapte care aveau mai mult de-a face cu reacțiile specifice copiilor față de traume, cum ar fi faptul că victimele nu și-au informat părinții sau nu au țipat după ajutor”.

Nu se poate concluziona că instanțele din România au creat o practică consacrată și consecventă pentru a face o deosebire clară între cazurile de viol și cele de act sexual cu un minor.

Hotărârea CEDO din Cauza M.G.C. împotriva României:

În martie 2016, CEDO a decis că, în cazul Ioanei, statul român a încălcat art.3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care interzice tratamentele inumane ori degradante, dar şi art.8, care prevede dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Statul român a fost obligat să-i plătească reclamantei 9.000 de euro daune morale.

Acest caz a pus România sub monitorizarea Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei, la capitolul “protecţia contra relelor tratamente”.

România nu are capacitatea de a dezvolta o practică judiciară stabilă şi coerentă asupra noţiunii de consimţământ, pentru a diferenţia clar cazurile de viol de cazurile cu raporturi sexuale consimţite cu un minor.

Comitetul de Miniştri, Serviciul de executare a hotărârilor CEDO:

Noul proces a durat aproape 3 ani

În baza deciziei CEDO, Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea de reviziure a cazului. Procesul a reînceput la Judecătoria Deva în iunie 2017 şi a durat 2 ani şi 8 luni.

Săptămâna trecută, s-a pronunţat mult-aşteptata decizie.

Din această pedeaspă, lui Jurj i se va scade perioada deja executată, de 2 ani şi 4 luni. Pe 30 iulie 2013, el fusese liberat condiţionat, Judecătoria Deva precizând, în motivarea deciziei, că în penitenciar “a avut o comportare foarte bună, fiind disciplinat și stăruitor în muncă şi dând, prin aceasta, dovezi temeinice de îndreptare”.

Prin condamnarea de săptămâna trecută, Jurj a primit pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru viol asupra unei victime minore. “Eu zic că am câştigat, nu vom face apel”, ne-a declarat avocata Jude Gina, care a reprezentat victima în proces.

Dar Jurj Viorel a atacat deja decizia, iar dosarul va ajunge din nou la Curtea de Apel Alba Iulia.

*Nu am dezvăluit identitatea victimei, din respect pentru viaţa privată a acesteia.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro