După ce a ratat fenomenul AUR, presa riscă să transforme partidul în noua „ciumă roșie”, spun experții
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Într-un exercițiu de (auto)reflecție necesar, Libertatea explorează motivele pentru care presa românească, inclusiv ziarul unde acest articol este publicat, a ratat ascensiunea partidului AUR. În episodul anterior, am discutat cu mai mulți ziariști pe această temă. Astăzi e rândul specialiștilor.
Cuprins:
- Ioana Avădani (CJI): România s-a crezut imună la discursul de extremă dreapta
- Sociolog: „Presa a vorbit foarte mult despre grup, numai că nu i-a dat numele AUR”
- „Reconectarea la lumea rurală”
- Presa locală din România și rețelele de corespondenți, mult slăbite
- „Să vorbești despre pierderi și să oferi speranță”
- O parte din presa mainstream a întărit agenda AUR
- Codreanu: Jurnalismul care hărțuiește oamenii simpli a stârnit un răspuns
- Noua „ciumă roșie”
Ioana Avădani, președinta Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI), crede că una dintre explicațiile principale pentru această ratare a mass-mediei este manierismul în care presa a picat de ceva timp.
„Tendința generală este să dăm știri despre lucrurile pe care le știm”, spune Avădani.
„Știrile politice s-au referit la oamenii politici de pe scena vizibilă: parlamentari, miniștri, lideri de partid, din când în când și lideri de organizații locale, dar numai dacă erau suficient de pitorești. Știrile politice au văzut numai ce știau că se întâmplă”, explică aceasta.
Altfel spus, media a ales să vadă doar ce era în fața sa, pe scena principală, ignorând ce se întâmpla în jur.
Ioana Avădani (CJI): România s-a crezut imună la discursul de extremă dreapta
Un alt motiv pentru care presa nu a observat elefantul din cameră este că aceasta are tendința să considere „mișcările marginale drept rodul unor minți înflăcărate, niște fraieri, niște proști”, continuă Avădani.
„Este o lipsă de atenție care provine, de fapt, dintr-o lipsă de respect pentru tot ce înseamnă incipient, emergent, marginal. Și atunci nu ne-am uitat”, explică președinta Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI).
Presa a ignorat, practic, discursul de extremă dreapta, deși știa că acesta este în creștere în Europa. „Am pornit de la ideea că România este imună la discursul de extremă dreapta?”, se întreabă Avădani.
Aceasta amintește de Referendumul pentru familie de acum doi ani, sprijinit de toate partidele. „Ne-am bucurat că nu a trecut și am aruncat din nou în periferia politicului discursul de extremă dreapta, când el, de fapt, ne flutura un steag pe sub nas”.
„Am avut toate informațiile, we didn’t connect the dots (nu am unit punctele, n.r.)”, concluzionează Avădani.
Sociolog: „Presa a vorbit foarte mult despre grup, numai că nu i-a dat numele AUR”
Sunt trei motive care ar putea explica deconectarea mass-mediei de la fenomenul AUR, spune un sociolog dintr-un important institut de cercetare, cu care a discutat Libertatea, și care a preferat să rămână anonim.
În primul rând, presa a vorbit despre diferitele grupuri care compun AUR, numai că nu le-a dat numele AUR, explică specialistul. A vorbit despre mișcarea antimască, despre protestele de la Piața Victoriei, despre cei care se opun vaccinului, numai că nu a reușit să lege aceste mișcări una de alta, să intuiască sensul, așa cum spunea și Ioana Avădani.
<strong>Apoi, o parte a presei s-a gândit că „au mai fost construcții asemănătoare, unele chiar mai bine coagulate, mai bine finanțate, care nu au câștigat. Cumva exista așteptarea ca și ei să fie la fel”, continuă sociologul. </strong><br>
„Dar poate cel mai important motiv structural, care va avea consecințe și în viitor, e faptul că oamenii care votează AUR, atât din România, dar și din diasporă, sunt oameni care nu consumă presă mainstream de România. Pentru că nu prea consumă astfel de presă, nu prea poți să-ți dai seama cât de mare e grupul, cât de coagulat e. Sunt oameni care comunică și se informează mai degrabă de pe faimoasele grupuri de Facebook”, adaugă acesta.
„Reconectarea la lumea rurală”
Fenomenul ruperii a comunități întregi de oameni, mai ales cei din zonele nonurbane, de media cu mare audiență, are acuitate peste tot în lumea democratică.
Numit recent de președintele ales Biden secretarul agriculturii, Tom Vilsack, guvernator vreme de 8 ani al statului american Iowa, cu mare tradiție în agricultură, și care ocupase aceeași funcție în administrația Obama, arăta într-un articol din 2018 de ce consideră că pentru a combate populiștii din zonele rurale și a discuta cu oamenii din comunități ai nevoie de media apropiată lor, cea locală.
Pentru Vilsack, „reconectarea la America rurală” înseamnă că „ar trebui făcut un efort consecvent pentru a comunica americanilor din mediul rural folosind mass-media locale și regionale, cele pe care oamenii din zonele rurale le citesc și le ascultă în fiecare zi pentru a le găsi ceea ce se întâmplă în partea lor de lume”.
<strong>Un fenomen asemănător se petrece în România, unde presa locală a slăbit, iar cercetări recente ale jurnaliștilor arată că anumite grupuri de Facebook cu anunțuri și știri locale neutre, au devenit, prin achiziție sau alte mijloace, </strong><a href="https://www.libertatea.ro/stiri/o-posibila-explicatie-pentru-cum-a-ajuns-aur-un-fenomen-social-media-in-bihor-si-a-schimbat-numele-grupului-de-facebook-devenind-filiala-de-partid-3320421"><strong>pagini digitale ale AUR. </strong></a><br>
Presa locală din România și rețelele de corespondenți, mult slăbite
Interesul pentru știrile locale nu dispare nici în diaspora românească, oamenii țin legătura cu viața alor lor, cei de acasă, numai că, acum, informațiile între țară și locurile de muncă din Vest circulă mai ales prin intermediul Facebook.
<strong>Cu excepția notabilă a televiziunii publice și a radioului public, care au sute de ziariști în teritoriu, celelalte instituții de presă au redus mult rețeaua de corespondenți locali. </strong><br>
Digi 24, de pildă, care investise mult în această zonă, închizând stațiile locale și rămânînd cu mult mai puțini corespondenți în teritoriu.
Revenind la TVR și RRA, care au un buget de 200 de milioane de euro pe an, există numeroase mărturii din interior că resursele jurnalistice importante în teritoriu pe care le dețin sunt inactivate de complicitățile cu establishmentul local, exact ceea ce retorica AUR combate. S-a ajuns până acolo, după cum a arătat o investigație Libertatea, ca un șef de la stația radioului public din Reșița să intervină în instanță pentru un primar judecat și apoi condamnat pentru corupție.
„Să vorbești despre pierderi și să oferi speranță”
În acest timp, oamenii din aceste vaste teritorii aproape necartografiate de media, au probleme ignorate. Plecarea a generații succesive în diaspora este una dintre cele mai grave. Și se întâmplă peste tot în lume.
Același guvernator american citat mai sus remarca că la întâlnirile sale cu alegătorii, „grupuri de femei s-au plâns de faptul că copiii lor și-au părăsit orașele natale și s-au mutat departe, pentru oportunități mai bune. Femeile și-au exprimat regretul că nu vor putea să-și vadă copiii și nepoții în mod regulat”. Este fenomenul românesc la indigo.
<strong>Cu 3,5 milioane de români plecați în străinătate, cine va vorbi, cu credibilitate și soluții, despre ceea ce </strong><strong>Tom Vilsack numea o adresare „către acea pierdere și să ofere speranță” va reuși să câștige atenția atât în diaspora, cât și în România. </strong><br>
Voturile din străinătate, care mergeau până acum predominant la USR-PLUS, iar acum s-au împărțit cu AUR, arată acest lucru.
O parte din presa mainstream a întărit agenda AUR
Ionuț Codreanu, analist media la ActiveWatch, spune că au existat instituții de presă care, voluntar sau nu, le-au întărit agenda celor de la AUR.
„Nu aveai numele partidului, dar aveai temele”, explică acesta.
Include aici televiziunile și publicațiile „care au tratat într-o notă senzaționalistă tot ce a însemnat managementul acestei pandemii, care au mizat foarte mult pe subiecte conflictuale despre Biserică, credincioși, autorități abuzive”.
„AUR au speculat foarte bine, au luat pulsul temelor care ne-au făcut să ne păruim în spațiul public și au comunicat cu cuvinte și narative foarte simple și puternice, hoți, patrie, trădare, dictatură”, adaugă Codreanu.
Și celelalte partide mainstream au cochetat cu temele astea, dar nu și-au permis să se agațe foarte mult de ele, nu au riscat.
Codreanu: Jurnalismul care hărțuiește oamenii simpli a stârnit un răspuns
Polarizarea exista deja în societatea românească, hrănită inclusiv de presă, și s-a adâncit în timpul pandemiei. „Ei erau deja pupători de moaște, patriotarzi, erau etichetați în fel și chip ca fiind outcastii (marginalii, n.r.) societății”, precizează analistul.
„Acel jurnalism de tip vigilante în care reporterul hărțuiește bătrânii și bătrânele de ce nu poartă mască nu poate să primească un răspuns pozitiv”, adaugă Ionuț Codreanu.
Crede că nici presa, nici autoritățile nu au fost capabile să arate empatie față de cetățeni în această perioadă, deși toată lumea vedea cum cresc faliile din societate. Nu au existat voci care să unifice, să calmeze. „Bine că am făcut nu știu câte filmulețe despre cum să ne spălăm pe mâini, dar nu am făcut nimic despre cum să vorbim între noi, să ne înțelegem”.
„De nouă luni, suntem într-un stres continuu ca societate. O parte dintre cetățenii României au avut nevoie de această supapă, să ventileze, să se descarce emoțional”, spune acesta.
AUR a reușit „cu simplitate, dar cu o simplitate brutală, să stârnească emoții și să convingă 500.000 de oameni că fac parte din același grup”, precizează Codreanu.
Noua „ciumă roșie”
Analistul media spune că e normal, din perspectiva interesului public, ca presa să scrie acum masiv pe tema asta, chiar dacă cu întârziere, fiindcă ce s-a întâmplat e un „fenomen straniu, din punct de vedere politic și social”. Crede însă că ar fi nevoie de un simț al măsurii și de „un apel la decență”.
„Presa stă și se uită la diferite figuri excentrice din acest partid și ne arată ce membri noi vor intra în viitorul Parlament. Total de acord. Dar dacă îi împingem spre mijlocul pieței și îi dezbrăcăm și le facem poze și râdem de ei și mergem pe aceeași direcție, doar că acum au identitate politică, o să se prelungească termenul de conciliere. Și posibil să îi radicalizăm și mai tare. Iar ei să zică, da chiar suntem antisistem, că uite ce e pe capul nostru. Noi suntem ciuma roșie”, explică Ionuț Codreanu.
Pericolul este de a comite „aceleași păcate” ca și cu electoratul PSD. „Ura față de partid a dus la ura față de electorat”, spune analistul.
Odată ce vor deveni parlamentari, politicienii AUR „ar trebui tratați chiar din perspectiva mandatului public. De acum te critic pentru mandatul public, nu judec electoratul, deciziile lui sunt corecte de fiecare dată”.
