Lipsa liderilor de anvergură – o problemă a noului PNL
Consecvent, liberalii își bagă singuri capul în lesă. Nu e prima oară. În 2016, PNL l-a pus pe Dacian Cioloș pe toate afișele, anunțându-l ca premier al lor, în timp ce acesta arăta clar că nu este interesat de asociere. Rezultatul? Un dezastru la București, presărat cu mult penibil, și o situație greu de acceptat și în teritoriu, soldată cu pierderea colosală a peste două milioane de voturi. Oricum ar justifica unii și alții, strategia PNL de a cerși susținerea unui candidat arată o evidentăneputință de a genera lideri de anvergură, din interior. Oastea bătrână, plină de cicatrici, adunată dintre vechii liberali și vechii pedeliști, nu a coagulat un corp politic sănătos și, mai ales, seducător electoral. O lipsă de încredere reciprocă străbate structurile liberalilor, de la nord, la sud, și de la vest, la est, de la începutul fuzionării celor două partide. Țara noilor liberali este împărțită între fiefuri PNL și PDL, pe ”rit vechi”. Fuziunea PNL/PDL nu a dat un PNL mai puternic, ci un partid mai fățarnic cu sine însuși.
Jocul la rupere al lui Ludovic Orban, în relația cu palatul Cotroceni
Decizia PNL de a-l susține pe Ludovic Orban ca premier este o decizie de orgoliu al noului președinte liberal, eliberat de postura de inculpat pentru corupție, prin decizia definitivă a instanței judecătorești.Orban își ia o revanșă demult așteptată: obligă un întreg partid să îl nominalizeze pe el, personal, ca viitor premier. Consiliul Național a votat ”Orban – ca premier PNL”, nu a votat ”președintele partidului – ca premier PNL ”, ceea ce indică un nivel resentimentar foarte ridicat al președintelui PNL,în confiscarea funcției de premier, pe persoană fizică.
În același timp, Ludovic Orban îi forțează mâna lui Klaus Iohannissă accepte un tandem cu el,la pachet cu susținerea oferită de PNL. Cu alte cuvinte, Orban i-a pus lui Iohannis partidul la butonieră, cu condiția se se ia de mână reciproc, în alegerile prezidențiale și parlamentare. Refuzând valsul forțatîn doi, cu Ludovic Orban, Iohannis ar refuza practic susținerea PNL. Jocul la rupere a lui Ludovic Orban arată până unde a ajuns vajnicul liberal, scospermanent din toate scenariile: ori ia totul, ori nimic. Până acum, nu sunt semne publice că atitudinea glacială a președintelui Iohannis, față de veșnicul perdant Orban, s-a schimbat.
Dar, în premieră pentru Klaus Iohannis, soluțiile pentru cel de-al doilea său mandat nu mai sunt la Cotroceni. Ele au fost creionate la PNL, care i-a făcut o ofertă condiționată agresiv.
Deciziile CN al PNL vor afecta coalizarea partidelor de dreapta, împotriva PSD
Cu un candidat la președinție și un premier deja votați, cum poate propune PNL eventuale alianțe, câtă vreme nu dă posibilitatea negocierii funcțiilor, într-un guvern de coaliție? Nici un partid politic actual nu poate lua singur 51% din voturile cetățenilor.Deciziile Consiliului Național al PNL reprezintă o ofertă agresivă, de forță, pe care liberalii o fac USR, PMP și posibil UDMR. Practic, liberalii le cer colegilor competitori de pe eșichierul de dreapta să li se alăture, dar ocupând locurile din spate. Aceasta nu mai e o ofertă, este o condiție de colaborare. USR va avea propriul candidat la președinție, au anunțat deja. Și PMP va avea, cu siguranță. Cel puțin în primul tur, partidele își vor pune un candidat, pentru creșterea în timp a notorietății unora dintre politicienii proprii. Cum să mai creadă cineva în Iohannis, câtă vreme el va fi susținut de partidele de dreapta, abia în turul al doilea? Aici, oferta PNL, care deja s-a antepronunțat,poate crea reale probleme. Și tot așa, cum vor accepta USR și PMP un premier liberal, câtă vreme partidele lor sunt pline de prim-miniștri? Viitorul alianțelor de dreapta, la viitoarele alegeri, suna deja a pagubă.
Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare ”Carol I”. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la ”Evenimentul Zilei” (1995-1998), ”Privirea” (1999-2000), ”Oameni în top” (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: ”Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni” (Editura Trei, 2003).
Citește și:
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Obsesiile anti-justiție ale lui Dragnea au devenit program politic, la Congresul PSD
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Vizita lui Timmermans: e bine, dar nu e bine cu România
- Editorial de Claudiu Săftoiu. În al 21-lea rând – la revedere, Tudorel Toader!
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Evaluarea-execuție a lui Tudorel Toader
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Instituția Sa, Ion Iliescu – la judecata așteptată 28 de ani de ”golanii” României
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Sângele lăsat pe pereții DNA se usucă, dar nu se spală
- Editorial de Claudiu Săftoiu. România se clatină: mafiile din politică sar la gâtul mafiilor din justiție
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Vremea fugii
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Justiția română, în dezbatere europeană – dialogul surzilor dat la maximum
- Editorial de Claudiu Săftoiu. Răzbunarea cruntă a lui Donald Trump – FBI spânzurat în piața publică