Editorial de Simona Catrina | Sfârşitul sărbătorilor, bucuria amantelor

Găteşte numai duminica, numai prostii sănătoase, cum a citit ea într-un almanah cretin? Se enervează când îţi semeni şosetele prin casă, de parcă ai aştepta ca din ele să răsară copacul cu ciorapi în loc de castane?
Nu-i nimic, pentru asta s-a inventat Instituţia Amantei. E ca un al doilea job aproape zilnic – spre care te duci tiptil, după ce rasoleşti primul serviciu, normal. Deosebirea dintre cele două ocupaţii e că una îţi bagă bani în cont, iar cealaltă ţi-i scoate deacolo, dar asta e altă poveste. Sărbătorile de orice fel – cu sau fără Hristos inclus în distribuţie ca guest star – sunt, pentru unii, cum să spun eu… groaznice.
Amanta rămâne singură şi se jură că nu-l mai primeşte niciodată în casa, patul şi iluziile ei pe porcovanul care îşi petrece toate parangheliile tradiţionale cu nevastăsa. Atunci, amantul libidinos se jură că n-a mai făcut amor conjugal de mai mult de un an. Dar se face mov când amanta îi spune cum că nevasta lui – exact, aia de care el nu divorţează numai şi numai pentru că, vezi, Doamne, plozii comuni vor avea de suferit, blabla – era mai deunăzi la un cabinet ginecologic, pentru o întrerupere de sarcină la cerere. I-a spus ei madam Cutăroiu, care e secretară acolo şi face programări.
De ce nevasta lui era gravidă? Mm? Cine e tătânele? Dacă e el, de ce minte ca un porc cum că nu se culcă niciodată cu aia de-acasă? Dacă nu e el, de ce n-o părăseşte pentru infidelitate acută? “Ori eşti un mincinos ordinar, care se culcă şi cu mine, şi cu madam, ori eşti bou şi nevastă-ta te înşală de-ţi merg fulgii, idiotule! Iar tu continui să tragi de coşmelia voastră, ca o găină toantă care a găsit râma perfectă şi n-o dă din cioc nici de-a dracului ce-i guşa pe ea!”. Lumea crede că, pentru adulterinii de cursă lungă, sfârşitul sărbătorilor mai mult sau mai puţin religioase e o eliberare de sub jugul casnic. Reîntoarcerea la amante (respectiv amanţi, ca să nu ziceţi că împroşc acuzaţii într-o singură direcţie) este, însă, o probă de foc. De tărăboi, mai exact. “Aha, ai crăpat în tine cârnaţi cu nevastă- ta, de Paşte, şi acum vii la mine, pentru desert! Că aşa-i viaţa asta de doi franci, nu? Mâncarea-i mai bună la nevastă şi patu-i mai bun la amantă!”. Vă sună familiar? Vă previn că nu există răspuns corect la întrebarea asta. Dacă ziceţi “Da”, nu cred că vă calificaţi în finala turneului pentru un loc pufos în paradis. Dacă ziceţi “Nu”, cum să vă spun eu… înseamnă că dormiţi pe voi. Pe dumneavoastră, scuze, că deocamdată nu ne tragem de şireturi – asta vă permiteţi numai cu prietenii care vă spun (în zadar) că nici multe dintre neveste nu mai sunt ce-au fost odată. Şi că vă înşală la rândul lor, dar o fac mai cu cap şi mai cu discreţie. Atâta tot.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE