Editorial | Mucul discordiei

E vremea colindelor şi vremea bilanţurilor. Cei mici învaţă în şcoli şi grădiniţe cele mai frumoase cântece care să le umple traista de plastic cu care vor pleca la colindat, iar părinţii lor înşiră pe finaluri de agendă şirul de (ne)împliniri. Eu n-am ajuns încă la bilanţurile pentru tot tumultuosul 2015, dar pentru zilele din urmă scrijelesc în agenda uimirilor mele câteva constatări, ba de bine, ba de rău.
S-a încheiat MasterChef şi am rămas cu senzaţia că un singur jurat a fost corect şi echidistant până la capăt: Adrian Hădean. În rest, Ţef Patriţia a ţinut pe faţă cu mica şi reaua ţefă Claudia, lucru pe care l-au observat şi semnalat şi ceilalţi concurenţi, iar Ţef Foa a fost incoerent în jurizările sale, a zis una şi-a punctat alta. Eu mi-aş fi dorit să câştige Liviu, şofer de camion, care n-a lucrat niciodată în branşă – spre deosebire de cel care a devenit câştigător, care e manager de restaurant. S-ar fi dovedit astfel că orice muritor, din orice domeniu, dacă îşi urmează visul cu pasiune poate să îşi depăşească condiţia. Dar la noi în ţară nu e aşa. Nici la Vocea României nu e. În competiţie intră vedete cu acte şi CV-uri artistice în regulă şi apoi nu mai prididesc să se justifice în încercarea lor tristă de a se simţi îndreptăţite să se afle acolo, între amatori. Sigur că tuturor ne-ar prinde bine o injecţie de notorietate şi 100.000 de euro la teşcherea, iar asta aproape că justifică o droaie de aberaţii.
După ce a fost votată legea împotriva fumatului în spaţii închise, fumătorii de pe Facebook, intraţi într-un sevraj deocamdată psihic, au devenit agresivi şi au împroşcat comunitatea de nefumători cu tot felul de jigniri. Invectivele lor furioase au acoperit întreaga arie semantică lăbărţată între termenii “prostie” şi “ipocrizie”. Nu m-a deranjat deloc, atâta timp cât, simultan, s-a restrâns aria vălătucilor de fum ridicaţi deasupra planetei, dar recunosc că m-am gândit că şi-ar fi putut orienta agresivitatea mai cu folos către parlamentarii care, între timp, pe şest, şi-au votat pensiile speciale, extrăgând astfel de la bugetul şi-aşa cocoşat de obligaţii, al statului, încă vreo câteva miliarde bune de lei. De banii ăştia se puteau implementa câteva programe naţionale antifumat, cu beneficii directe asupra sănătăţii populaţiei, pe termen nelimitat. Dar noi trăim pentru plăcerea de azi, şi nu pentru bunăstarea de mâine, aşa că o înjurătură spusă pe loc ne răcoreşte şi ne dă senzaţia că ne-am făcut datoria faţă de propriul bâzdâc generat nu de vreo profundă nelinişte metafizică, ci doar de un pârlit de muc de ţigară, ridicat la rang istoric de măr al discordiei.
Dar noi trăim pentru plăcerea de azi, şi nu pentru bunăstarea de mâine, aşa că o înjurătură spusă pe loc ne răcoreşte şi ne dă senzaţia că ne-am făcut datoria faţă de propriul bâzdâc generat nu de vreo profundă nelinişte metafizică, ci doar de un pârlit de muc de ţigară, ridicat la rang istoric de măr al discordiei.

Urmărește-ne pe Google News