O erupție cosmică uriașă, echivalentă cu 10 trilioane de bombe cu hidrogen pe secundă, observată în spațiu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O echipă de cercetători coordonată de Universitatea din California a identificat o erupție extrem de puternică în galaxia VV 340a. Potrivit specialiștilor, gaura neagră supermasivă din centrul acestei galaxii eliberează un jet de gaz extrem de fierbinte, cu o energie de proporții aproape imposibil de imaginat, relatează T3N.
Cuprins:
Explozie la 450 de milioane de ani-lumină de Pământ
Justin Kader, autorul principal al studiului și cercetător postdoctoral, explică faptul că energia degajată este comparabilă cu explozia a 10 trilioane de bombe cu hidrogen în fiecare secundă.
Descoperirea a fost posibilă prin corelarea datelor obținute de mai multe telescoape de ultimă generație, în special Telescopul Spațial James Webb (JWST).
Galaxia VV 340a se află la aproximativ 450 de milioane de ani-lumină de Pământ și este implicată într-un proces timpuriu de fuziune cu o altă galaxie.
Mecanism de evacuare
Deși astfel de interacțiuni duc, de regulă, la intensificarea formării stelelor, în acest caz se observă contrariul.
Jetul emis de gaura neagră acționează ca un mecanism de evacuare, îndepărtând gazul necesar formării de noi stele și afectând profund evoluția galaxiei.
Un aspect remarcabil al acestui jet este structura sa „precesantă”. Asemenea unui titirez care se clatină înainte de a se opri, jetul își modifică direcția în mod constant de-a lungul a mii de ani.
Această mișcare face ca fluxul să cuprindă și să încălzească mult mai mult material din jurul nucleului galactic decât ar face un jet stabil și liniar.
Nor luminos de dimensiuni gigantice
Deși fenomenul fusese anticipat teoretic, este pentru prima dată când este observat la o asemenea scară, pe mii de ani-lumină, într-o galaxie cu structură de disc.
Materia lovită de jet este încălzită la temperaturi extreme și ionizată, formând așa-numitul gaz coronal. În mod obișnuit, acest tip de plasmă extrem de energetică se găsește doar foarte aproape de orizontul evenimentelor unei găuri negre.
În cazul galaxiei VV 340a, însă, acest nor luminos se întinde pe mai mult de 9.000 de ani-lumină, o dimensiune de aproximativ 30 de ori mai mare decât observațiile tipice, ceea ce evidențiază intensitatea excepțională a erupției.
Erupția, descoperită cu telescopul spațial James Webb
Rolul Telescopului Spațial James Webb a fost esențial în această descoperire. VV 340a este o galaxie bogată în praf, ceea ce face ca procesele interne să fie greu de observat cu telescoapele optice.
Instrumentele în infraroșu ale lui Webb au reușit însă să pătrundă prin acest strat de praf și să scoată la iveală gazul fierbinte al coronalei.
Aceste observații au fost completate de datele obținute de Observatorul W. M. Keck din Hawaii, care au evidențiat prezența unui gaz mai rece, situat la distanțe mai mari de centrul galaxiei.
Coautoarea studiului, astronomul Vivian U de la Universitatea din California, descrie acest gaz îndepărtat drept o „înregistrare fosilă” a activității trecute a găurii negre. El arată că episoadele anterioare de ejecție au aruncat materie care acum se deplasează lent în spațiul intergalactic.
Prin combinarea acestor seturi de date, cercetătorii au reușit să reconstruiască o imagine amplă a istoriei acestei erupții violente.
Impact major asupra galaxiei
Impactul asupra galaxiei este major. Calculele indică faptul că VV 340a pierde anual gaz cu o masă echivalentă cu aproximativ 20 de sori. Prin comparație, rata de formare a stelelor este de circa 50 de mase solare pe an.
Astfel, o parte semnificativă din „combustibilul” necesar pentru generațiile viitoare de stele este eliminată, ceea ce încetinește considerabil procesul de formare stelară, chiar dacă nu îl oprește complet.
Deși în Calea Lactee nu există în prezent jeturi active de o asemenea amploare, studiul galaxiei VV 340a oferă indicii valoroase despre evoluția galaxiilor în general.
Justin Kader subliniază că și gaura neagră supermasivă din centrul galaxiei noastre a avut perioade de activitate intensă în trecut.
Urmele acestora sugerează un episod petrecut în urmă cu câteva milioane de ani, care ar fi putut fi observat chiar de strămoși îndepărtați ai omului modern, precum Homo erectus.
Observațiile actuale ajută astronomii să înțeleagă mai bine aceste mecanisme complexe de feedback cosmic, chiar dacă durata exactă a erupției din VV 340a rămâne, deocamdată, necunoscută.
