EXCLUSIV. Galina Iuzefovici, cel mai important critic literar din Rusia: „Putin se bazează pe un resentiment popular asemănător celui care l-a adus pe Hitler la putere în anii ’30”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Într-un interviu acordat pentru publicul românesc, prin Libertatea, Galina Iuzefovici spune că prăbușirea URSS, „suprapusă peste dificultățile economice grave din anii 1990, a lăsat un sentiment de pierdere și nedreptate colosală” și acest sentiment este astăzi speculat de regimul de la Moscova. În același timp, ea crede că Occidentul greșește când nu mai lasă filmele și cărțile sale să meargă către ruși, pentru că exact asta își dorește și președintele Vladimir Putin: să închidă în nas fereastra culturii.
Cuprins:
- „M-am dus la culcare pe 23 februarie, ca toată lumea”
- Îi înțelege pe cei care nu pleacă: „Medicii nu sunt pregătiți să își părăsească pacienții”
- „Pentru unii, gândul de a trăi în afara limbii lor materne este insuportabil”
- „Din combinația acestor două emoții - resentimente și mândrie - crește regimul”
- Fereastra culturii, închisă în nas
- Ce ne rămâne de făcut?
- Câteva cărți și autori recomandați în vreme de război
Galina Iuzefovici, pe care o citesc și urmăresc de ani de zile, este poate cea mai cunoscută și importantă persoană din lumea literară rusă: criticul literar numărul unu al Rusiei - persoana de al cărei verdict depinde soarta unui scriitor.
Galina scrie cronici de întâmpinare la o cunoscută revistă de opoziție - Meduza - dar apare cu prezentări de carte și la cel mai popular show TV - Urgant, are propria emisiune online, iar vocea ei este foarte apreciată, populară și respectată. Este fiica scriitorului Leonid Iuzefovici, unul din autorii mei preferați și singurul scriitor rus cu trei premii „Marea carte” - un soi de Oscar în literatura rusă.
Ea este acum în Turcia, acolo unde a plecat chiar pe 24 februarie. Va explica de ce.
„M-am dus la culcare pe 23 februarie, ca toată lumea”
- Stimată Galina, mulțumesc că ați acceptat să discutăm. Pentru noi, pentru generația noastră este probabil cea mai mare tragedie peste care nu știu cum vom trece. Nici nu știu cum să te întreb: tu ai crezut că vom trece prin asta? Cum a venit peste tine acest război?
- Mi-aș dori să pot pretinde că sunt o Pythia omniscientă care a știut și a prevăzut totul dinainte, dar, din păcate, m-am dus la culcare pe 23 februarie, ca toată lumea, gândindu-mă că ce era mai rău - recunoașterea de către Rusia a republicilor Donețk și Luhansk - se întâmplase deja. Mă așteptam la sancțiuni dure din partea Occidentului, la mitinguri antiguvernamentale (și la arestările aferente) în interiorul Rusiei, dar nu-mi puteam imagina un război la scară largă și o vărsare de sânge la nivel mondial. În dimineața zilei de 24, m-am trezit la sunetul deșteptătorului pentru a-l duce pe fiul meu cel mic la școală, dar, în schimb, la ora 12.00 eram în avion spre Istanbul.
Fiul nostru cel mare se afla într-o tabără de alpinism în Turcia în acel moment, fără niciun contact, iar eu eram îngrozită de faptul că granițele se vor închide, iar eu și el ne vom afla de o parte și de alta a Cortinei de Fier.
De atunci nu am mai fost acasă - plănuisem să ne întoarcem în familie peste o săptămână, dar ne-am răzgândit când au apărut zvonuri persistente de mobilizare și de interzicere a plecării tinerilor din țară. Fiul nostru cel mare are vârsta de recrutare, are doar 18 ani, și deocamdată ne este teamă să ne întoarcem - dacă nu vom mai putea pleca din nou. Ei bine, eu însumi scriu despre cărți pentru presa de opoziție „Meduza” de mulți ani - nu vreau să verific dacă statul nostru este pregătit pentru represiuni directe împotriva presei.
Îi înțelege pe cei care nu pleacă: „Medicii nu sunt pregătiți să își părăsească pacienții”
- Am observat că încă după anexarea Crimeii, în interiorul lumii intelectuale ruse au apărut conflicte. Vechi prieteni nu-și mai vorbeau pentru că aveau opinii diferite față de acest eveniment. Cum afectează războiul lumea intelectuală. Știu că nu e unitară, dar care sunt tendințele: cum se poziționează ea față de război?
- Cred că acum există o perioadă de claritate finală. În timp ce înainte exista o gamă largă de opinii, acum există o polarizare puternică: oamenii sunt divizați pe un principiu foarte simplu - dacă consideră acceptabil sau nu ceea ce fac autoritățile ruse în Ucraina, iar în acest moment nu este posibil niciun compromis. Este greu de spus cine sunt mai mulți - în cercul meu, desigur, predomină cei pentru care ceea ce se întâmplă este o tragedie enormă și o crimă, cu ceilalți care cred opusul abia dacă am ținut legătura și până acum.
Mulți se tem să vorbească public (avem legi foarte dure care permit răspunderea penală chiar și pentru postările de pe rețelele de socializare), iar alții sunt pur și simplu prea șocați și nu găsesc cuvintele potrivite pentru a-și exprima sentimentele.
Pe scurt, aș sugera că există o minoritate printre oamenii care gândesc - intelectualitatea - și care susțin războiul, dar nu pot spune cu certitudine - nu am suficiente date.
- Mulți intelectuali pleacă, alții rămân. Unii care pleacă îi învinuiesc de compromis pe cei care rămân. Cum vedeți această situație? Cum e să rămâi în Rusia regimului Putin și să rămâi vertical?
- Spațiul de exprimare publică se micșorează foarte rapid și este deja clar că presiunea asupra intelectualilor va crește. Pe de altă parte, sunt conștientă de faptul că nu toată lumea poate sau vrea să plece.
Mulți dintre colegii mei profesori universitari nu sunt pregătiți să își părăsească studenții, medicii nu sunt pregătiți să își părăsească pacienții, profesorii nu pot pleca înainte ca anul academic să se termine.
„Pentru unii, gândul de a trăi în afara limbii lor materne este insuportabil”
- Și sunt tot felul de situații.
- Exact. Pentru unii, gândul de a trăi în afara culturii rusești, în afara limbii lor materne, este pur și simplu insuportabil. Unii nu pot pleca din cauza părinților în vârstă. În cele din urmă, mulți dintre ei pur și simplu nu pot câștiga bani în străinătate și nu doresc să părăsească lumea lor familiară, nativă și inteligibilă pentru sărăcie și obscuritate. În plus, nu toți cei care părăsesc Rusia astăzi o fac din motive pur etice: mulți se tem, în primul rând, de consecințele economice și sociale a ceea ce se întâmplă. Pe scurt, este greșit să-i considerăm pe cei care rămân drept colaboratori ai regimului și pe cei care pleacă drept adversari ireconciliabili ai acestuia.
Ca întotdeauna, totul este foarte individual, iar schemele simple nu funcționează în acest caz.
Este posibil să se păstreze demnitatea și libertatea internă în Rusia lui Putin? Absolut. Va fi ușor? Nu, dar țara noastră are o mare tradiție intelectuală de a supraviețui psihic și fizic în condiția lipsei de libertate. Oricât de amar ar suna, cred că acum multe dintre practicile din perioada sovietică se vor dovedi din nou foarte relevante și necesare.
„Din combinația acestor două emoții - resentimente și mândrie - crește regimul”
- Dragă Galina, dacă puteți să-mi spuneți: pe ce se sprijină actualul regim? Are un sprijin popular și intelectual?
- Regimul Putin se bazează în primul rând pe un resentiment asemănător celui care l-a adus pe Hitler la putere în anii ’30. Pentru foarte mulți oameni din țara noastră, prăbușirea URSS și transformarea Rusiei din protagonist al scenei mondiale într-un erou de mâna a doua, suprapuse peste dificultățile economice grave din anii ’90, au lăsat un sentiment de pierdere și nedreptate colosală. Această traumă postsovietică și postimperială a coincis cu ideile populare ale unor gânditori despre „calea specială” a Rusiei, despre „misiunea sa spirituală” unică și, în general, despre un fel de destin istoric extraordinar.
Din combinația acestor două emoții - resentimente și mândrie - crește regimul Putin, mi se pare. Și, oricât de mult mi-ar displăcea să recunosc, cred că există un anumit sprijin popular pentru această ideologie - ea răspunde cerințelor unei părți destul de mari a poporului nostru.
Un alt lucru este că totul a funcționat bine într-o economie stabilă - este greu de spus cât de stabile vor fi ideile lui Putin într-o situație de inflație ridicată și o scădere bruscă a nivelului de trai.
Fereastra culturii, închisă în nas
- Pentru lumea intelectuală vorbitoare de mai multe limbi e mai ușor să se informeze. Dar cum este pentru ceilalți? Nivelul de propagandă e mare? Există surse alternative pentru populația largă?
- Unul dintre lucrurile care mă întristează nespus de mult este retragerea scriitorilor și editorilor celebri de pe piața rusă, refuzul companiilor de film de a prezenta filme și seriale în Rusia și așa mai departe. Problema, mi se pare, nu este că cititorii și telespectatorii din țara noastră sunt privați de plăcerea lor, ci faptul că fereastra către lumea liberă le este închisă în nas, lăsându-i singuri cu propaganda.
Guvernul Putin încearcă deja să limiteze cât mai mult posibil accesul la surse alternative de informare prin blocarea presei independente și străine, iar lumea occidentală, din păcate, îi face jocul în acest sens.
Este adevărat că mulți oameni vor instala un VPN și vor ocoli interdicția, dar, în mare parte, aceștia sunt oameni care nu s-au uitat niciodată la televizor pe posturile de stat și care, oricum, nu au crezut propaganda. Cei care ar putea fi influențați, cel puțin în teorie, vor rămâne într-un vid informațional - ceea ce, desigur, reprezintă o pierdere uriașă.
Ce ne rămâne de făcut?
- Visăm la pace, nu știm când o vom avea. Ce e de făcut? Cum vom continua să trăim? Mai ales voi acolo?
- Nu cred că un critic literar este destinatarul potrivit pentru astfel de întrebări. Dar am o anumită experiență de viață care sugerează că până și în cele mai rele circumstanțe se poate naște ceva frumos și valoros. Da, viețile noastre nu vor mai fi la fel, dar atât timp cât suntem în viață, multe lucruri pot fi reparate, restaurate și vindecate.
Mi-aș fi dorit la un moment dat ca și cerul să se prăbușească la pământ din cauza ororii a ceea ce se întâmplă, dar nu - viața merge mai departe, iar în asta, în mod ciudat, poți găsi un fel de împăcare și sprijin. Și după ce le găsești, încerci să faci ceva semnificativ - de exemplu, să-i ajuți pe cei care o duc mai rău.
În orășelul nostru din Turcia, unde s-au adunat destul de mulți imigranți din Rusia, am înființat deja o sală de conferințe umanitare în care ne vom povesti unii altora despre ceea ce înțelegem și vom dona toate încasările la fondul pentru ajutorarea refugiaților din Ucraina.
Câteva cărți și autori recomandați în vreme de război
- Pentru că sunteți criticul meu literar preferat, vă întreb: ce ar trebui să citim în timp de război?
- Există exact două strategii. Prima este să citești cărți care explică și cumva comentează ceea ce se întâmplă, nu direct, desigur, ci la nivel de metaforă și analogie. Pentru mine, romanul „Uriașul îngropat” al lui Kazuo Ishiguro și cartea „Povestea unui german” a jurnalistului german Sebastian Haffner au fost foarte importante în acest sens.
Romanul lui Ishiguro este o reflecție asupra consecințelor dureroase ale unei traume istorice care nu a fost trăită, nu s-a vorbit despre ea și nu s-a acționat în consecință.
Haffner, pe de altă parte, a descris cu o claritate nemiloasă calea care a condus Germania spre catastrofa nazismului încă din 1939, înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Mă doare să văd în această carte paralele foarte clare cu ceea ce se întâmplă astăzi în țara mea, dar cred că o înțelegere clară a modului în care am ajuns acolo unde suntem oferă și o oarecare alinare. A doua cale este să citești cărți escapiste, care te transportă într-un alt timp și într-un alt loc, oferindu-ți un refugiu față de oroarea de afară. În acest sens, orice clasic, orice detectiv bun, orice ficțiune fascinantă sunt excelente.
Am început să-l recitesc pe Dickens - și este cu siguranță cea mai minunată lectură pentru orice perioadă întunecată.
Foto: EPA
