Fața mai puțin văzută a Jandarmeriei. Vlad și-a luat fiul de la școală, a umplut portbagajul mașinii și s-a dus să ajute: „Asta e lecția pe care vreau să o învețe copilul meu”

Cu portbagajul mașinii încărcat cu mâncare, produse de igienă și mici electronice, Vlad a ajuns împreună cu fiul său, Vlad-Ștefan, la centrul de refugiați de la Huși marți după amiază. „L-am învoit la ultimele două orele. Mi-aș dori să învețe despre voluntariat, să fie implicat, să fie solidar față de cei din jur”, explică Vlad-tatăl, sensibilizat de drama ucrainenilor. Au pregătit un pachet și pentru colecta organizată pentru refugiați de Liceul Emil Racoviță, acolo unde este elev Vlăduț, așa cum îi spun apropiații. Când au aflat că în vamă ajung multe mame cu copii mici, care au nevoie de ajutor, au decis să meargă și acolo. 

Ne spune că nu-i place să se scrie despre el, că nu a cumpărat singur produsele, că alți cinci prieteni au contribuit. „Nu aș vrea să se creadă că mă laud”, spune Vlad când este întrebat despre gestul său. Este mâhnit de unele discuții care se poartă pe seama războiului, pe seama solidarității românilor față de ucraineni.

Recomandări

Alertă la Banca Națională după alegeri. Investitorii încep să părăsească România, trendul s-ar putea accentua după parlamentarele de duminică

„Ajută, dacă poți! Fără să întrebi de ce pe ei și nu pe alții sau dacă pe noi ne-ar ajuta alții. Eu i-aș întreba pe cei care găsesc scuze războiului: cum te-ai simți să-ți știi soția și copilul ai nimănui printr-o vamă?”, întreabă, retoric, Vlad.

Ajunși la centrul de refugiați de la Huși, tatăl și fiul se îndreaptă la cortul celor de la Crucea Roșie. Un pompier și un  jandarm îi solicită datele. Pompierul îi notează într-un carnețel numele și produsele oferite. Este îndrumat către containerele unde sunt cazați câțiva refugiați ucraineni. „Nu țin să merg la bieții oameni. Le las la Crucea Roșie, pentru că ei știu cel mai bine cui și cum să împartă”, îi spune Vlad colegului său. 

Voluntarii de la Crucea Roșie sunt în pauza de masă, se pregătesc pentru seara grea care se anunță. „La ora 17.00 sunt așteptate cinci autocare. Seara trecută am stat până la miezul nopții, dimineață la 8 am fost din nou în centru”, explică unul dintre ei. Cu toții, își lasă sandvișurile și merg la mașina de unde Vlad și fiul său descarcă cutiile.

Recomandări

Schimbarea la față a PNL și PSD. Calculele pentru aducerea în față a lui Ilie Bolojan și Victor Negrescu ANALIZĂ

„Aici este o pungă cu medicamente uzuale – antitermice, calmante, aici produse de igienă”, îi explică Vlad voluntarei de la Crucea Roșie. 

„Să știți că aproape toți refugiații care au venit la noi s-au plâns de dureri de cap”, vine replica femeii. 

„Dacă știu că pot fi de ajutor, vin și mâine, că sunt liber”

Vlăduț cară alături de voluntari pachetele în cort. Curtea este goală, doar câțiva pompieri și jandarmi fac planuri pentru primirea autocarelor de refugiați. În timp ce autoritățile își doresc să nu fie prea multe autocare deodată, pentru a face față situației, adolescentul plănuiește cu tatăl său o nouă venire la Huși.

„Dacă știu că pot fi de ajutor, vin și mâine, că sunt liber”, îi spune tatăl. Se pornesc spre Vaslui, în timp ce afară ninge neașteptat. Își fac rapid calculele și cad de acord că vor ajunge acasă înaintea mamei, care încă este la muncă. „Mergem să pregătim masa”, hotărăsc împreună.

Miercuri, autoritățile au fost anunțate că alte 20 de autocare ar urma să sosească aici. Majoritatea ucrainenilor care ajung în România prin Vama Albița nu rămân în zonă. Cei mai mulți vin în centrul de refugiați de unde sunt preluați de alte autocare și transportați în alte localități din țară.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro