A disparut de pe ecrane „Malena”, filmul lui Giuseppe Tornatore cu Monica Bellucci. Presupun ca un cinefil monicofil l-a furat si l-a dus acasa, unde-l ruleaza in bucla 24 ore/24. Ca film e asa si-asa (culori calde, soare, mare, lentoare: Sicilia!), povestea e cam rascoapta (o femeie pusa la zid de comunitate atunci cand se vede nevoita sa se prostitueze, crezand ca sotul i-a murit in razboi) – dar Bellucci – o, Doamne! – Bellucci e sublima…
O surpriza excelenta este „Pinero”, regizat de un necunoscut, Leon Ichaso. Benjamin Bratt („ex”-ul Juliei Roberts) il interpreteaza pe Miguel Pinero, un poet portorican din New York certat cu legea, dar bun prieten cu heroina. Iesit din inchisoare, Pinero a cunoscut un scurt moment de glorie cu piesa lui „Short Eyes” (in care a jucat De Niro), dar si-a fumat viata si celebritatea de la ambele capete, murind la 40 de ani. Filmul are nerv, actorii sunt formidabili, iar poemele lui Pinero sunt geniale! Din pacate, filmul a fost aruncat in prima saptamana la „Festival” – un cinema infect, cu mirosuri si sobolani -, conform ideii stupide ca un film necomercial trebuie omorat cat mai repede…
Nici „Profetiile omului-molie” nu e rau. Ma rog, Richard Gere e, dar cine se mai duce la un film pentru ca e cu Richard Gere? Cei care nu iubesc filmul. Desi are cativa actori-actori (Will Patton, Laura Linney), ba chiar si o aparitie-de-prestigiu a lui Alan Bates, „Profetiile…” nu sta in performantele acestora, ci in povestea stranie si obsedanta; undeva intre thriller, paranormal si fapt divers autentic, filmul lui Mark Pellington reuseste sa-si gaseasca o nisa onorabila de film bine facut, percutant vizual si destul de inspaimantator. Pe mine, cel putin, m-a tintuit in scaun!