O nouă afacere de proporţii se pune la cale. Prin tratatul de aderare la UE, România a consimţit să introducă sistemul de colectare a deşeurilor. Generoşi, europenii ne‑au oferit peste un miliard de euro. Până acum s-au cheltuit degeaba banii. Marea majoritate a tomberoanelor selectate au fost furate sau distruse. Eşec total. Cum banii sunt destul de mulţi, au apărut nişte băieţi deştepţi care vor să pună mâna pe ei. Ei bine, aceştia au propus un alt sistem de colectare. Sistemul buy-back ar veni ca o soluţie salvatoare pe care autorităţile ar vrea acum, rapid, să o pună pe masa UE, ca să îşi salveze onoarea în faţa Bruxelles- ului. Marea problemă este că acest sistem nu este finanţat de UE.
Cum funcţionează? Supermarketurile sunt obligate să ceară o garanţie clienţilor, care ajunge cam la 50% din preţul produsului. Dacă apa costă, de exemplu, 1,7 lei, supermarketul va percepe 2,7 lei cu garanţie cu tot. Când te întorci cu ambalajul gol la supermarket, primeşti în schimbul lui un bon pe care îl poţi folosi la cumpărături. Ambalajul gol îl predai la o maşină şi tot ea, după ce scanează eticheta ambalajului returnat, îţi dă acel bon. Ei bine, o astfel de maşină costă “doar” 100.000 de euro bucata. În plus, va trebui păzită. Adversarii acestui sistem susţin că astfel se vor produce fictiv PET‑uri, garanţia fiind mai mare decât costul sticlei, şi că se va inventa o nouă meserie – “scormonitul în gunoaie”. UE a refuzat acest model pentru că nu putea controla evaziunea fiscală. Cine pariază că la noi va fi implementat?