Fudulia inconştienţei

Avea o aureolă de nevinovăţie, candoarea ardeleanului aterizat în Bucureşti. Farmecul pro- vincialului ajuns într-o lume cosmopolită. Acum mi-e şi ruşine să scriu despre el. Individul aproape şi-a pierdut minţile. Se crede providenţial, un mare salvator al naţiunii, un Mesia la scară redusă. Care se înalţă pe pingele ca să pară mai înalt. Ceea ce poate indica oricărui student în medicină noţiunea de frustrat. Degeaba încearcă Emil Boc să violeze cartea de istorie, pentru că manualele vor reţine în dreptul său o linie.

Sau cel mult termenul de impotent în ale administraţiei. Ajuns prim-ministru, Boc nu doar că nu mai are nici un haz – de parcă a fost operat – ci a devenit şi obraznic. Cuvintele “derbedeul dracului” aruncate lui Ciutacu n-au de-a face cu bunul-simţ transilvan. În cazul lui Emil Boc, vorba aceea că esenţele tari se ţin în sti- cluţe mici nu are valabilitate. Slugărnicie şi amatorism poţi să dovedeşti şi dacă ai înălţimea lui Ghiţă Mureşan, şi dacă arăţi a pitic angajat la Circul de Stat. Prostia nu are nici o legătură cu înălţimea. Nu-l pot urî pe Emil Boc. Doar îmi este foarte milă de el. Drama e că nu are aceleaşi sentimente pentru acest neam. Iar la sfârşitul mandatului va spune probabil ca Nicolae Iorga: “Eu n-am fost eu!”. Guvernarea prosteşte. Iar pe unii foarte rău.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE