Povestea „Buldozerului” din Galați. Liceenii de la ByteForce, campionii Europei la robotică, intră în lupta pentru Bucharest Twin Cup 2026: „Venim să câștigăm!”

ByteForce, campioana Europei la robotică, vine să dea lovitura la București

„Când plăcerea se transformă în pasiune, iar pasiunea nu are limite atingem performanța”.  Sunt declarațiile profesorului Romeo Zamfir, directorul Colegiului Național „Vasile Alecsandri” din Galați, unul dintre mentorii echipei de robotică a liceului – ByteForce – care a câștigat anul acesta Campionatul European din Olanda, organizat în iunie, la Eindhoven. „Au fost cei mai buni dintre cei mai buni, însă în spatele acestei reușite se ascund foarte multe ore de muncă, nopți nedormite și o mare dorință de a fi primii”, continuă profesorul. 

Prima echipă de robotică a liceului s-a înființat în anul 2014 și tot în acel an copiii au învățat ce înseamnă emoțiile competițiilor internaționale. „În acest moment, avem trei echipe: una este formată din elevi de gimnaziu și două din elevi de liceu. În total sunt implicați aproximativ 100 de copii. Însă echipa de tradiție este ByteForce, cea care a obținut și cele mai bune rezultate, o echipă formată din elevi de vârste diferite. Cel mai mic membru este în clasa a VII-a”.  

Formată în anul 2016, echipa gălățeană reunește 14 membri, însă numărul copiilor implicați este mult mai mare. „Sunt foarte mulți voluntari care doresc să se implice în proiect, în activitățile echipei. Și, în funcție de cât de activi sunt, când se eliberează un loc unul dintre ei devine membru cu drepturi depline. De exemplu, la final de an școlar elevii de-a XII-a se retrag pentru că devin studenți. Sau sunt copii de-a XI-a care vor să se pregătească mai mult pentru Bacalaureat. Atunci, locurile libere sunt ocupate de actualii voluntari”. 

În cadrul echipei există trei departamente: departamentul tehnic, de programare și departamentul de PR. „Fiecare dintre cei 14 copii are domeniul lui, responsabilitățile lui. De exemplu, în departamentul tehnic sunt patru elevi, în departamentul de programare alți doi, iar restul se ocupă cu partea de PR”. 

„Înainte de competiții, copiii au lucrat și nopțile în laborator”

Contrar așteptărilor, elevii care fac parte din echipa de robotică nu sunt olimpici, cum nu toți excelează într-ale informaticii. „Sunt copii foarte buni, dar nu vorbim neapărat despre copii care obțin rezultate remarcabile la olimpiade. Olimpiadele au structura lor, modul lor de desfășurare, acolo trebuie să obții un rezultat în câteva ore. Spre deosebire, un concurs de robotică, fie el regional, național sau internațional, cere timp de pregătire aproape un an de zile, de la începutul anului școlar până la finalul acestuia. Un robot se construiește și se perfecționează în timp”. 

Copiii, continuă profesorul, și-au luat foarte în serios misiunea și au organizat întâlniri periodice, cel puțin o dată pe săptămână pentru a pune la punct toate detaliile proiectului lor. „Cu alte cuvinte, au muncit mult, s-au implicat trup și suflet. Știu că înainte de competiții nu puteai să-i dai afară din laborator, au stat nopți întregi acolo, în hub – o hală pusă la dispoziție de Universitatea „Dunărea de Jos”. Plecau de acolo dimineața“.

„La un moment dat, robotul nostru a făcut un scurtcircuit și am avut de ales: ori îl reparăm, ori în construim de la capăt. Am ales a doua variantă, cea mai riscantă, dar la final s-a dovedit că a meritat”, ne-a povestit Alesia Alecu, membră a echipei gălățene. Într-adevăr, copiii au făcut alegerea cea mai bună: echipa a obținut locul al treilea la etapa regională, a disputat finala diviziei la etapa națională și s-a calificat la Campionatul European.

Elevii de la ByteForce și Buldozerul lor, așa cum se numește robotul, au în spate o adevărată poveste. „Noi am câștigat cu acest robot campionatul european din Olanda, care a avut loc în iunie anul acesta. Însă, până am ajuns pe podium, a fost un drum lung și anevoios. Copiii au primit sarcina de a realiza un robot care aruncă mingii într-un coș – imaginați-vă un coș de baschet – iar la final dispozitivul trebuia parcat într-un anumit fel. Elevii noștri au început să lucreze la prototip încă din luna octombrie a anului trecut”.  

Drumul anevoios al succesului

Competiția pentru calificarea la Campionatul European a început în România. „Am participat inițial la mai multe competiții, primele în decembrie 2025 și apoi încă una în ianuarie, anul acesta. Fără rezultate deosebite, căci am constatat că robotul nostru nu era bun. Dădea rateuri. Prin urmare, copiii au trebuit să-l refacă, să ia, practic, munca de la zero. Însă, în doar trei săptămâni, varianta îmbunătățită era gata. Au muncit mult, dar au reușit. Iar apoi au participat la competiția regională. Următoarea etapă: finala națională, iar apoi calificarea la europene, la Eindhoven, în Olanda, unde au participat 105 echipe”. 

În calificări, la Campionatul European, elevii români au jucat 8 meciuri. „Am avut adversari alianțe precum Republica Moldova și Germania, SUA și Marea Britanie, Ucraina și Brazilia, Turcia și China..etc. Și ne-am calificat în play-off unde am făcut alianță cu Olanda și Marea Britanie. Aici meciurile au fost eliminatorii, iar noi împreună cu olandezii am jucat șase. Cei din Marea Britanie erau mai slabi și n-au jucat deloc. Ei ar fi intrat doar dacă unul din roboți, al nostru sau al olandezilor, s-ar fi stricat la unul din meciuri”.

Un meci durează două minute și jumătate. În primele 30 de secunde, robotul trebuie să execute singur anumite sarcini, pe baza unei programări. Apoi, continuă să execute alte sarcini manevrat însă de copii – ei preiau în acest moment controlul – printr-un controler de joc.  

„La fiecare categorie de premii simțeam că tensiunea crește. Fie plecam acasă fără trofeu, fie câștigam cel mai important premiu al competiției. Când juratul a rostit numărul nostru internațional, parcă s-a oprit timpul. Am urcat pe scenă cu steagul României pe umeri și cu trofeul strâns la piept. A fost răsplata tuturor nopților petrecute perfecționând codul, rezolvând probleme mecanice sau pregătind documentația pentru jurizare”, a rememorat Alesia cele mai fericite momente pe care le-a trăit împreună cu echipa. 

Romeo Zamfir: „În total, robotul ne-a costat aproximativ 8.000 de euro, bani proveniți din sponsorizări”

Și la competiția de anul trecut, organizată tot în Olanda, elevii de la ByteForce au obținut un premiu. „Am luat premiul întâi pentru autonomie. Anul acesta, în schimb, am luat premiul cel mare, Inspire Award. Am câștigat nu doar pentru cum ne-am descurcat în competiție, ci și pentru cum ne-am descurcat pe tot parcursul concursului, ce performanțe am bifat: performanța tehnică, calitatea procesului de inginerie, impactul în comunitate, rezultatele competiționale, leadership, capacitatea de a inspira generațiile viitoare etc”.

Elevii sunt cei care concep robotul, care lucrează efectiv la programarea acestuia și la asamblare. Mentorii îi susțin, dar munca aparține în totalitate copiilor, ne explică Romeo Zamfir. „Eu sunt unul dintre mentorii echipei. Spun doar unul pentru că mai este din partea părinților doamna Oana Găinaru, din zona universitară este domnul Răzvan Șolea, de la Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați, decanul Facultății de Automatică și Calculatoare, mai avem și un profesor din partea colegiului, pe doamna Veronica Grigore profesor de matematică“.

Romeo Zamfir ne-a explicat că pentru el mentorat înseamnă să le asigure copiilor toate condițiile pentru ca ei să poată duce proiectul la bun sfârșit. Când au întrebări, când au nevoie de sfaturi elevii apelează la experiența profesorului universitar Răzvan Șolea. „Însă tot ce înseamnă construcția robotului și programul care îl face să funcționeze aparține 100% copiilor”. 

Piesele din care este confecționat Buldozerul sunt cumpărate din SUA, cu bani din sponsorizări și donații. „Robotul ne-a costat aproximativ 8.000 de euro, bani veniți din sponsorizări. Cât despre costurile deplasării în Olanda, acestea au fost suportate de autoritățile locale. De exemplu, Consiliul Județean ne-a asigurat transportul și cazarea, Primăria ne-a asigurat masa de prânz și cina, plus fonduri pentru piesele din care am construit robotul. În total, în jur de 30.000 de euro. Apoi, tot din sponsorizări am plătit și taxa de înscriere la campionat. Vorbim despre o altă sumă de 1.900 de euro”. 

Alesia Alecu, ByteForce: „Intrăm pe teren cu un obiectiv clar: să dăm tot ce avem mai bun”

Să câștige încă un trofeu și să confirme statutul de cea mai puternică echipă de robotică din Europa. Acesta este obiectivul cu care elevii de la ByteForce, echipa Colegiului Național „Vasile Alecsandri” din Galați, vor intra în competiția Bucharest Twin Cup 2026, desfășurată în acest weekend la București.

„Cu 40 de echipe participante din Europa, Africa și SUA, miza este la cel mai înalt nivel. Intrăm pe teren cu un obiectiv clar: să dăm tot ce avem mai bun, să excelăm tehnic și să menținem spiritul autentic de echipă. Vom juca împotriva unora dintre cele mai puternice echipe din lume și suntem motivați să demonstrăm eficiență maximă în fiecare secundă petrecută pe teren”, ne-a mai spus Alesia Alecu. 

„Obiectivul principal la Bucharest Twin Cup este să ajungem cât mai departe în etapa de play-off. Vom participa în alianță cu echipa StarLight, cu care colaborăm de mai mulți ani. Vrem să evidențiem abilitățile complementare ale roboților construiți de noi”, ne-a declarat și liderul tehnic al echipei, Octavian Găinaru.

Deși a intrat în echipă în urmă cu doar un an și jumătate, Alesia spune că această experiența i-a schimbat complet perspectiva asupra roboticii. „Am intrat în echipă sperând să învăț mai multe și să contribui la un proiect real. Am descoperit însă că robotica nu înseamnă doar mecanică, cod sau trofee. Este despre oameni. Este un fenomen care educă, inspiră și oferă oportunități extraordinare tinerilor”, spune ea.

Curiozitatea pentru modul în care funcționează roboții a fost doar începutul, continuă eleva. „M-a atras noutatea, modul în care un robot prinde viață prin programe și cod. Apoi am descoperit partea umană: campaniile de promovare, construirea identității echipei și felul în care spunem povestea din spatele orelor de muncă”.

Pasiune născută din curiozitate

Și pentru Octavian Găinaru totul a început dintr-o simplă curiozitate. „Am intrat în echipa de robotică la finalul clasei a VIII-a pentru a transforma cunoștințele teoretice în ceva concret. M-a atras faptul că puteam lucra alături de oameni cu aceleași pasiuni și că puteam face parte dintr-o comunitate de liceeni din toată țara. La început, robotica nu era o pasiune pentru mine, dar a devenit în timp”, spune acesta.

Experiența acumulată în ultimii ani i-a influențat inclusiv alegerea facultății: din toamnă, Octavian va fi student la Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației din cadrul Universității Politehnica București. „Ingineria oferă foarte multe posibilități. Momentan mă atrage domeniul microprocesoarelor, dar sunt convins că în facultate voi descoperi și alte direcții interesante”, afirmă el.

Copii geniali care aleg să își construiască viitorul în România

Deși oscilează între medicină, drept și informatică, Alesia este convinsă că-și poate construi viitorul în țară. „Îmi doresc să rămân în România. Cred că țara noastră are foarte multe de oferit studenților, iar noi trebuie să-i oferim la rândul nostru ceva în schimb”, spune ea.

Pentru cei doi liceeni, robotica nu înseamnă doar competiții și trofee. Înseamnă oameni, colaborare și experiențe care le-au schimbat modul de a privi viitorul. Iar la Bucharest Twin Cup 2026 vor încerca, din nou, să demonstreze că o echipă din România poate concura de la egal la egal cu cele mai bune formații de robotică din lume.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE