Gabriel și Angelica, șoferi români de TIR, fac Crăciunul într-o parcare din Germania, departe de casă: „Nu este ușor”

Camionagii din toată Europa de Est petrec Ajunul în parcări

Ceața plutește peste parcarea de la Fürholzen, lângă München. Aerul este umed, iar frigul pătrunde sub haine. Majoritatea camionagiilor și-au tras jaluzelele la geamurile cabinelor. Pe alocuri, motoarele sunt încă pornite. Un șofer spală mastodontul cu o perie și o găleată cu apă, în timp ce altul iese din benzinărie cu o cafea și își aprinde o țigară. Când este abordat, face un gest de respingere: „No, no, no”.

Șoferii preferă să rămână între ei, fiecare retras în propria cabină.

Camioanele vin din toată Europa de Est: Polonia, Ungaria, România, țările baltice, dar și din Turcia sau Italia. Lângă un camion italian, o oală fierbe pe un aragaz improvizat, iar mirosul de mâncare se răspândește în aerul rece. Puțin mai departe, o fereastră de cabină este întredeschisă. Un chip prietenos apare la geam. „Do you speak English?”. Ușa se deschide. Așa începe întâlnirea jurnaliștilor Süddeutsche Zeitung cu Gabriel Aldea și Angelica Alexii, doi camionagii din România.

Angelica și Gabriel fac Crăciunul în cabina de TIR

Urcarea se face pe treptele metalice, iar locul este oferit pe scaunul șoferului, eliberat rapid de Gabriel. El nu vorbește engleză, Angelica traduce și, din două mișcări, scoate o măsuță între scaune. Gabriel stă pe patul de jos, cu șosete groase de casă, vizibil bucuros de companie.

Angelica scoate cafeaua dintr-un sertar, aprinde aragazul și, în scurt timp, un espresso negru începe să fiarbă într-un ibric. Mirosul umple spațiul îngust al cabinei.

Cei doi par o echipă bine sudată. Anul trecut au petrecut Ajunul acasă, în România. „Brașovul este cel mai frumos oraș”, spune Gabriel, mai ales de Crăciun, când luminile transformă centrul vechi. Anul acesta nu va fi posibil. Nu este prima dată când își petrec sărbătorile în parcări din Europa. Măcar nu sunt singuri.

Singurătatea camionagiilor, mai dură de sărbători

Această realitate devine și mai apăsătoare de Crăciun sau de Paște, explică Marian Schirmer, preot catolic și capelan al șoferilor. Din cauza timpilor de odihnă, interdicțiilor de circulație sau lipsei comenzilor, mulți rămân blocați zile întregi în parcări.

Împreună cu reprezentanți ai sindicatului german DGB, precum Oskar Brabanski, Schirmer merge din ușă în ușă, vorbește cu șoferii și le oferă pachete simbolice. În acest an, 90 de cluburi Rotary din Germania distribuie 5.000 de pachete camionagiilor, inclusiv în zona Münchenului. „Nu e vorba de cadouri scumpe. Este un mulțumesc din inimă. Să arătăm că vedem omul din spatele volanului”, spune Schirmer.

Prețurile mari din benzinării, taxele pentru toaletă sau duș și lipsa facilităților fac viața în parcări și mai grea. Un telefon sau un apel video nu pot înlocui contactul uman.

Un „acasă” pe roți

Gabriel Aldea și Angelica Alexii vin din zone diferite ale României. Ambii au trecut prin căsnicii anterioare și au copii mari. Împreună și-au construit o nouă viață… într-un camion. Cabina este casa lor.

De Crăciun, Angelica a avut cândva un brăduț artificial și o căciulă de Moș Crăciun. Arată pe telefon o fotografie din 24 decembrie 2020, zâmbind din spatele parbrizului.

Odată, a croșetat chiar și un brad care a stat pe bord.

Imaginile următoare sunt cu copiii lor, care studiază în România sau în Olanda. Știu cum ar putea petrece Crăciunul cu cei dragi, spun ei, dar nu întotdeauna este posibil. „Este cea mai frumoasă perioadă a anului”, spune Angelica, povestind despre tradițiile din România.

Meseria de camionagiu, grea și puțin respectată

Gabriel Aldea are 56 de ani și conduce camioane de aproape trei decenii.

Au străbătut Europa, din Norvegia până în Spania. Au văzut Roma, Vaticanul, Milano, Barcelona, Paris. În München însă nu au ajuns niciodată.

Zona din jurul orașului este una dintre cele mai dificile pentru camionagii, spun ei. Lipsesc locurile de parcare, iar dacă găsesc unul pentru weekend, rămân izolați în cabină, fără transport public.

Despre bani nu vorbesc. Potrivit sindicaliștilor, situația diferă mult: șoferii cu contracte germane sunt mai protejați, însă cei din transportul internațional sunt adesea plătiți prost, prin rețele complicate de subcontractori. „La capătul lanțului este mereu șoferul”, spune Brabanski.

Gabriel și Angelica transportă carne, pește, legume proaspete, tot ce face posibil Crăciunul în supermarketuri. „Avem o misiune”, spune Angelica. „Munca noastră este importantă”.

Ar vrea însă mai mult respect. Uneori sunt claxonați, grăbiți, criticați pentru zgomotul agregatelor frigorifice. Nu, spune ea, uneori „nu este atât de ușor”.

La începutul săptămânii, presa din Belgia a relatat despre miile de șoferi de TIR, inclusiv români, care și-au abandonat camioanele în parcări, și s-au întors acasă pentru a petrece Crăciunul cu familiile lor.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE