VIDEO/Gânduri de paradă, la defilarea de 1 Decembrie. Românii vor pace, unitate și un loc mai în față
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cum a fost la parada de 1 Decembrie. Parada care nu se vede la televizor înseamnă înghionteli pentru un loc în față, țuica poștită între camarazi și joc de glezne pe muzică populară.
Dacă toată România ar avea chipul Emiliei, nu cred că ar trebui să mai iasă cineva în stradă la un protest vreodată. Emilia e o zgâtie de fetiță, cu o basma alba, groasă, pe cap și răspunsuri scurte și sincere. Recunoaște că nu are niciun mesaj pentru România, fiindcă „e prea mică”. Ronțăie floricele și e bucuroasă că tatăl ei, Dragoș Pârvu, care lucrează la Jandarmerie, a adus-o la paradă.
”Trebuie să ajutăm comunitatea prin tot ce putem, dacă iubim oamenii, nu avem cum să greșim”, spune locotenentul Dragoș Pârvu, ținând-o pe genunchi pe Emilia. Fetița spune că, din tot ce a văzut, cel mai mult i-a plăcut „de tati”.
Doar că românii nu se prea mai plac. Și deși transmit poporului român în declarațiile date reporterilor urări de sănătate, iubire și pace, n-au milă să-și dea coate ca să-și facă loc.
O doamnă zâmbitoare spune că nu a ratat niciodată o defilare. ”Vin în fiecare an pentru că vreau să văd programul. Totul îmi place. Nu îmi este frig, sunt optimistă, sunt pozitivă, trăiesc fiecare secundă la maximum”, spune senină doamna cu căciulă de blană pe care ar fi bine să nu o plouă. Prognoza și norii spun altceva.
Din spate, din grupul de pancarte cu PSD Teleorman strigă o femeie: ”Mereu ne-ați stricat imaginea nouă, celor din Teleorman, niciodată nu spuneți nimic bun de noi”. ”Vai, ce rea e doamna”, concluzionează primele rânduri. E din nou armonie.
Dansuri populare, țuică și Eminescu
Cântecele militare sunt dublate de o fanfară. Tinerii dintr-o trupă de dansuri încep să antreneze mulțimea cu dansurile lor. Cântă și dansează cu foc, iar cei de pe margine încearcă să-și ridice pulsul dând din mână în mână o sticlă de țuică.
”Am o sărbătoare pe care o sărbătoresc de vreo 80 de ani, dar acuma am numai 90, anul viitor îi fac. Am avut o viață plină de activități, ajuns de undeva din Bihor la București, am fost profesor la Timișoara, la Padova am fost 11 ani profesor, în Franța, la Montpellier. Uitați, am scris o carte pentru care am luat premiul Academiei Române”, spune un domn și întinde cartea sa pentru exemplificare.
1 Decembrie e un bun prilej să transmiți un mesaj generațiilor viitoare: ”Eu sunt un om care în 1946 am votat, aveam 18 ani atuncea, dar n-am crezut că ajungem aicea, prea multă lăcomie, prea multă ură, că nu degeaba Eminescu spunea: 'Dar până când atâta ură și atâtea oarbe dușmănii. Să frângă sfânta legătură ce ne-a unit pentru vecii' ”, își încheie bărbatul învățătura.
Pe partea cealaltă de stradă situația devine și mai tensionată. Nici n-a pornit primul picior de militar în defilare, că oamenii care au prins un loc în față se frământă. Jandarmii mai pun un rând de garduri în fața lor, unde să stea jurnaliștii. ”Domnule, nu mai vedem nimic. Avem copii aici, pentru ei am venit”. Unii încearcă să se strecoare printre garduri, alții rămân doar cu o înjurătură în barbă, la locurile lor. Dar când începe parada, jandarmii fac loc copiilor, doar copiilor, mai în față și mulțimea simte din nou unitatea și iubirea de Ziua Națională.
„Sunt cu PSD pentru că a murit tatăl nostru Vadim”
Un domn întinde larg brațele către cer. Într-o mână are o pancartă cu PSD, în cealaltă un steag. ”Din partea mea și a verișorului meu: unirea țării românești și pace, și derbedeii să dispară. Că avem și jigodii între noi”, spune bărbatul și este imediat taxat cu un cot de verișor. „Ce vrei, dacă sunt jigodii, ce vrei să zic”. Omul a fost dintotdeauna cu PSD-ul, dintotdeauna în ultimii ani. ”PSD-ul 100%, pentru că ține cu noi, ne-a mărit salariile, ne-a mărit pensiile, sunt pensionar și mulțumesc lui Dumnezeu că sunt oameni care țin cu noi. Și ceilalți să se ducă. Înainte am fost cu România Mare, dar acum sunt cu PSD pentru că a murit tatăl nostru Vadim”, explică omul și continuă să fluture steagul.
Defilarea îi liniștește pe toți. Mulțimea întinde gâtul după avioane, se lungesc peste gard să vadă toți militarii, cască ochii la blindate și scapă câte un ”Uau!”. E în sfârșit pace. După o oră jumătate de spectacol, lumea începe ușor să se împrăștie. Se blochează aproape intrarea de la metroul Aviatorilor, iar stația de autobuz arată ca după un meci de Liga I.
Pe bulevardul Charles de Gaulle, generalul Marin Dragnea merge ușor spre casă, la brațul unui prieten. Se întoarce zâmbind ca să transmită un mesaj românilor. ”Având în vedere că am 95 de ani, doresc din toată inima poporului român, tineretului patriei noastre, tuturor celor care trăiesc în această țară, de la copil la bătrân, sănătate, viață lungă și am o rugăminte: să mă ajungeți și să mă întreceți!” Generalul a fost rănit la Stalingrad și la Debrecen. A avut mâna și un picior zdrobite. Poartă cu mândrie insigna de ”veteran de război” și privirea lui spune mai multe decât orice discurs. Privirea generalului Dragnea spune să ne bucurăm de pace.
Și ne-am tot bucurat. Un jandarm adună benzile despărțitoare. Oamenii pleacă veseli acasă. Un grup de puști au deschis boxa din care țipă o melodie hip-hop. Iar la fast-food-ul de la Aviatorilor se întind găleți de aripioare picante. Festiv.
E pace.
Citește și:
La mulţi ani, România! Imagini de la parada de 1 Decembrie (FOTO și VIDEO)
VIDEO 360°| Cum s-a văzut parada de 1 Decembrie din autospeciala de escortă a Ministerului Afacerilor Interne
Editorial de Claudiu Săftoiu. Țară tânără, România, La Mulți Ani!
REPORTAJ: Maghiarul Levente Polgar aleargă de 1 Decembrie de la Aiud la Alba Iulia cu tricolorul în mână
Cătălina Ponor, despre 1 decembrie: ”O zi în care noi am reuşit să arătăm lumii că Romania există oriunde”
