Considerată de-a lungul anilor un nod feroviar vital pe ruta București - Transilvania, dezvoltat la începutul secolului XX în jurul rafinăriilor de petrol din oraș, Gara de Vest din Ploiești arată azi îngrozitor. Compania Națională de Căi Ferate CFR SA anunța că pe 15 ianuarie trebuiau să demareze lucrări de modernizare într-un proiect cu finanțare europeană de circa 4 milioane de euro, fără TVA, dar nimic nu s-a mișcat deocamdată.
Cuprins:
Gara de Vest din Ploiești, unul dintre nodurile feroviare importante din România, punct de legătură între București și Transilvania, arată azi ca un decor de film horror.
Clădirea datând din a doua jumătate a sec. XIX are un aspect neîngrijit, peroanele sunt pline de gropi, iar prin acoperiș, din cauza fisurilor, se prelinge pretutindeni apă când plouă sau ninge. Aleile dimprejur sunt sparte, iar un moment de neatenție sau un pas pus greșit te poate costa o căzătură pe cinste.
În plus, vegetația dimprejur e complet scăpată de sub control, tufișurile uscate se întind vraiște, iar guri de canal sunt fie acoperite alandala cu pietroaie, fie sunt ieșite efectiv în relief, ca niște obiecte 3D plasate anapoda în peisajul dizgrațios.
Plăcuța cu denumirea stației pare că trece zilnic prin tirul războiului din Ucraina ori din Iran, iar tabelele cu mersul trenurilor sunt uneori atât de murdare, încât misiunea de a te informa despre orele de sosire sau plecare devine un veritabil examen de control oftalmologic.
Pasajul subteran pentru traversarea către linii este integrat și el în același film: pereți jegoși, mizerie de nedescris pe jos, neoane care pâlpâie deseori deranjant, suficient cât să te simți într-un soi de discotecă sordidă.
Cișmelele nu mai funcționează de mult, iar oamenii fără căpătâi le-au transformat ad-hoc în mici ghene rotunde pentru mucuri de țigară, hârtii sau pungi. De asemenea, drumul până la toaletele gării e presărat cu obstacole demne de Survivor, iar pentru a folosi WC-urile respective trebuie să fii în mare criză micțională spre a risca o călătorie înăuntru.
Aproape toate chioșcurile din gară nu mai sunt funcționale, devenind schelete metalice numai bune să-i sperii pe copii spunându-le că acolo sunt casele lui Scaraoțchi.
Unul singur mai supraviețuiește miraculos, chiar la intrarea pe „esplanadă”, unde se mai vinde în viteză un covrig sau o pâine. Dacă nu te-ai dotat cu apă dinainte, ești condamnat la o cură zdravănă de sete până la destinație, căci nu găsești picătură de H2.0 în Gara de Vest din Ploiești.
Toate acestea nu reprezintă o ficțiune, ci realitatea jalnică din anul de grație 2026, la peste două luni de când gara ar fi trebuit să intre deja în operațiunile de refacere. La sfârșitul anului trecut, Compania Națională de Căi Ferate CFR SA anunța că pe 15 ianuarie vor începe lucrările de execuție pentru modernizarea stației CF Ploiești Vest, alături de cele de la Bușteni și Videle, într-un proiect mai amplu finanțat cu bani de la Bruxelles.
„Lucrările vizează creșterea calității serviciilor pentru călători, îmbunătățirea siguranței în exploatare și alinierea infrastructurii feroviare la standardele naționale și europene”, arăta un comunicat emis de administratorul infrastructurii feroviare din România.
Datele șantierului erau următoarele:
Proiectul prevede modernizarea clădirilor destinate călătorilor, a peroanelor și copertinelor, instalațiile electrice și de telecomunicații, precum și adaptarea infrastructurii pentru persoanele cu dizabilități.
„Prin aceste investiții, CFR S.A. urmărește creșterea atractivității transportului feroviar, îmbunătățirea confortului și siguranței călătorilor, precum și respectarea cerințelor Rețelei Trans-Europene de Transport și ale Standardelor Tehnice de Interoperabilitate”, mai nota comunicatul CNCF CFR SA.
Între timp însă, lucrurile au rămas înghețate, iar oamenii își fac efectiv cruce la interacțiunea cu Gara de Vest din Ploiești. E vorba despre o locație cu o istorie îndelungată, dezvoltată odată cu creșterea rapidă a căilor ferate din România.
Aflat într-o poziție strategică între Capitală și Valea Prahovei, orașul „aurului negru” a devenit rapid unul dintre cele mai importante noduri feroviare din țară, iar expansiunea industriei petroliere, punctul forte al zonei, avea nevoie de transport pentru oameni și marfă.
Extinderea rețelei s-a produs în timpul domniei lui Carol I, perioadă în care România a început să își construiască infrastructura modernă. Iar una dintre liniile vitale a fost cea realizată de compania condusă de inginerul britanic John Trevor Barkley, care a construit calea ferată pe ruta București - Ploiești (gara Ploiești Vest) - Brașov, inaugurată în 1872.
La începutul secolului XX, Ploieștiul era considerat „capitala petrolului”. În jurul orașului funcționau rafinării importante, precum Astra Română și Steaua Română, iar trenurile încărcate cu produse petroliere plecau aproape neîntrerupt din zona Gării de Vest spre alte regiuni ale țării sau spre porturi. Traficul intens a dus și la amenajarea în vecinătate a unui adevărat cartier al feroviarilor, în care locuiau mecanici de locomotivă, impiegați de mișcare și muncitorii care întrețineau infrastructura feroviară.
În perioada monarhiei, trenurile regale care mergeau spre Castelul Peleș din Sinaia treceau tot prin nodul feroviar de la Ploiești Vest. Locuitorii obișnuiau să se adune pe peroane doar pentru a vedea trenul regal al lui Carol I sau al familiei sale.
Importanța strategică a orașului s-a remarcat și în timpul conflictelor armate. În timpul Primului Război Mondial, prin gările din Ploiești (Sud și Vest) tranzitau garnituri militare speciale, care transportau soldați, echipamente și provizii către front.
Iar în Al Doilea Război Mondial, rolul economic al Ploieștiului a făcut din infrastructura petrolieră și feroviară o țintă majoră pentru bombardamente. Cel mai cunoscut atac a fost „Operation Tidal Wave”, când aviația aliată a lovit rafinăriile și zonele industriale ale orașului. Rețeaua feroviară a fost afectată, deoarece trenurile transportau combustibil esențial pentru efortul de război.
După 1945, liniile ferate au fost reparate și modernizate, iar traficul de marfă și de călători a crescut din nou. Astăzi, Gara de Vest rămâne o piesă importantă a nodului feroviar din Ploiești, dar parcă întoarsă în timp din cauza stării sale deplorabile.
gheorghe_2 18.03.2026, 13:45
Așa arată toate gările din România, nu doar aia din Ploiești. Autorul ar putea să caște ochii mai bine și să vadă cum arată Gara de Nord, cea mai mare gară din România, care și ea trebuia să intre într-o modernizare, ce n-o să înceapă niciodată. Și gările din Brașov sau Cluj și din toate orașele mari sau mici ale patriei noastre. Gara din Pitești a fost modernizată, recent, și deja a început să se descompună, nu mai merg scările rulante, nu se mai deschid ușile, nu au nici o bancă în sala de așteptare. Dar hei, hai să vedem cum arată șinele de tren, din toată țara asta, cu excepția celor spre Brașov și Constanța. La fel, hai să vedem cum arată toate clădirile publice și centrul orașului București, care par să aștepte nu cutremurul, ca să se dărâme, ci doar un vânt mai puternic. Hai să vedem tot ce înseamnă spațiu public sau clădire publică, din țara asta, ca să pricepem că toată șandramaua noastră așteaptă doar un vânt mai tare, ca să ne cadă în cap.
diss1958 18.03.2026, 16:01
Tot Ploieștiul e horror! " Felicitările " noastre!
DanielHH 19.03.2026, 03:28
@diss1958. Am făcut armata in Ploiesti. In 1995. Între timp am mai trecut pe acolo. Dar nu am văzut mare schimbare in bine. Ba mai mult, e mai rău. Și mai mult. Am avut o femeie din Ploiesti. Iubire mare. A plecat cu altu care avea bănuțu. Și cu 30 de ani mai mare decât ea.
Vladov 19.03.2026, 08:42
Cand critici ceva, e bine sa te documentezi mai atent. Gara Ploiesti Vest, ea in sine, nu este si nu a fost niciodata nod feroviar, cu atat mai mult important. Starea de degradare nu are cum fi combatuta, atat timp cat urmeaza sa inceapa lucrarile, ar fi culmea sa cheltui bani cu lucrări de amenajari si dupa o luna sa le strici cu lucrarea noua. Din punctul meu de vedere, ne aflam in categoria in care scriem si noi ceva sa fie scris, pe teme gratis, cu priza la public, ce daca de fapt nu spunem de fapt nimic.