Pare absurdă înverşunarea cu care Guvernul Boc se cramponează de tăierea brutală a tuturor veniturilor unei populaţii ajunse, aproape jumătate, la o sărăcie cronică şi respinge orice altă soluţie de reducere a cheltuielilor bugetare. Explicaţia e însă simplă. Gaşca, aşa cum i-a dat drumul porumbelului din gură chiar Băsescu, nu ia în calcul nici o variantă care i-ar diminua accesul la banii publici, la prăduirea clientelară a Bugetului.
Să se reducă numărul ministerelor si agenţiilor guvernamentale bugetofage? Şi unde să se plaseze liota de secretari de stat, de directori şi alţi înalţi funcţionari aduşi cu pluta portocalie?! Să se diminueze cheltuielile de stat pentru bunuri şi servicii? Şi de unde să mai câştige enorm, să aibă de unde plăti şi comisioane, firmele preferate?! Să se renunţe temporar la investiţii nenecesare, la studii de consultanţă şi fezabilitate pentru proiecte aiurea? Şi cum să se răsplătească altfel sponsorizările electorale?!
Să se aloce suficienţi bani (în 2009-2010, Boc are pe mână bugete însumate de peste 80 miliarde de euro, plus 20 miliarde de euro împrumutate) pentru cofinanţarea proiectelor susţinute de UE, până acum accesându-se doar 3% din oferta comunitară? Ce rost ar avea, din banii europeni se fură mai greu! Aşa că Boc rămâne inflexibil: prostimea salariată să strângă cureaua, să sară peste mese, iar pensionarii să-şi grăbească ritmul de dispariţie pe cale naturală.
Evident, ar exista şi varianta unei demisii de onoare. Haida de, a plecat vreun câine nebătut de la uşa măcelăriei? Şi dacă pleacă şi vin alţii, cine ştie peste ce matrapazlâcuri cu azimut DNA mai dau!