Adrian Ionescu a aflat în urmă cu opt ani, la un control de rutină, că la ochiul stâng, afectat deja de ani buni de cataractă, a mai apărut o problemă. Oftalmologul care îi cunoștea foarte bine istoricul medical – bărbatul suferind de cataractă la ambii ochi de o bună perioadă de timp, i-a comunicat că ochiul stâng a fost afectat și de glaucom. Vestea bună, dacă se poate spune așa, a fost că boala era în fază incipientă, iar pacientul putea începe tratamentul rapid.
”Medicul mi-a recomandat două feluri de picături pe care trebuie să le pun în ochi de două ori pe zi. Mi-a spus că este musai să tratez și ochiul sănătos pentru a preveni îmbolnăvirea lui. Și pot să vă spun că până în momentul de față boala nu a avans. Sper să nu se întâmple nici de acum înainte, mai ales că eu din cauza cataractei nu mai văd foarte bine. Vârsta și boala ochilor își spun cuvântul… și recunosc că nu este deloc plăcut să te împiedici și să cazi pe stradă din cauză că nu poți vedea o treaptă sau o denivelare a asfaltului”, spune bărbatul de 78 de ani.
Glaucomul este boala gravă care ne poate lăsa fără vedere, fiind a doua cauză de orbire după cataractă. Vestea rea este că acesta nu se tratează, însă descoperit în fază precoce, poate fi oprit. Mai mult decât atât, tratamentul nu trebuie întrerupt sub nici o formă și trebuie urmat întreaga viața. Descoperită târziu, boala nu mai răspunde la nici un fel de tratament.
”Vederea pierdută din cauza gluacomului nu poate fi recuperată. Boala este ireversibilă, nu poate fi tratată, dar poate fi ținută sub control. De aceea, este esențial ca oamenii să meargă regulat la consultații, astfel încât medicul să poată prescrie tratamentul potrivit pentru stadiu în care se află boala în acel moment. Este foarte important ca pacienții diagnosticați să revină la medic pentru urmărirea bolii”, explică Conf. dr. Vasile Potop, membru în conducerea Societății Române de Glaucom.
Specialiștii spun că este o boală extrem de perfidă tocmai din cauza faptului că nu produce dureri, bolnavii nu au simptome – cu excepția îngustării câmpului vizual – motiv pentru care diagnosticarea se face târziu în cele mai multe dintre cazuri. Mai mult decât atât, boala are o perioadă în care nu poate fi depistată sub nici o formă.
În plus, persoanele cu factori de risc mari ar trebui să se testeze măcar o dată la doi ani după vârsta de 35 de ani. Acești factori de risc sunt diabetul și istoricul de glaucom în familie, urmați de presiunea intraoculară crescută ( nici aceasta nu doare), vârsta (ricul de apariție a glaucomului crește ușor cu fiecare an de viață, în special la persoanele cu vârsta de peste 60 de ani) și miopia severă. Potrivit statisticilor, 80 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de glaucom, iar 4,5 milioane dintre aceștia și-au pierdut vederea din cauza acestei boli. Nici România nu stă foarte bine la acest capitol, numărul pacienților cu glaucom ajungând deja la 140.000 plus mulți, mulți alții care nu știu că au acestă boală.
Citește și: Sute de medicamente dispar de pe piață! Bolnavii cronici acuză autoritățile că nu iau nicio măsură
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro