De astă-dată, o mână de salariaţi de la Ministerul Finanţelor, cu veniturile reduse cu 60%, mulţi coborând la 5-600 lei pe lună, au declanşat un conflict extins rapid în toată ţara, blocân- du-se activitatea fiscală, cu riscul intrării în colaps a statului. Cu asta nu-i de glumit. Nealimentarea, fie şi câteva zile, a Bugetului, prin taxe, impozite şi chiar amenzi fiscale, poate distruge o economie şi aşa în cârje. Scânteia conflictului a fost scăpărată de Ialomiţianu, care a pus orbeşte şi supus ca o sluguţă în aplicare răţoiala lui Băsescu de a li se tăia inspectorilor fiscali stimulentele (sporurile) băneşti, fără a se ţine cont că acestea le erau de fapt veniturile legale, lefurile în sine fiind în genere derizorii. Oamenii s-au pomenit că n-au efectiv cu ce plăti ratele la bănci, leasingul etc. Că rămân fără case şi n-au cum îşi hrăni familia. Sistemul stimulentelor era desigur discutabil şi lăsa loc abuzurilor. Dar tăierea lui fără contramăsuri concomitente de compensare e încă o probă de diletantism, de incompetenţă a Cabinetului.
Guvernul e la colţ. A ceda şi a reveni asupra măsurii – compromisul asumat aseară de Ialomiţianu – înseamnă a-şi da singur foc, aţâţând ireversibil şi celelalte sisteme (Educaţie, Interne, Sanitar, primării) unde s-au tăiat sporurile. Acelaşi efect l-ar avea şi înglobarea fostelor stimulente doar pentru finanţişti. Cum ar întoarce- o, Boc are o singură scăpare logică: ieşirea rapidă, pe uşa din dos, din Palatul Victoria.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro