Psih. Cezar Laurentiu Cioc

Psih. Cezar Laurentiu Cioc

Statul Panama era cunoscut până duminica trecută în special datorită canalului cu acelasi nume, construit de americani, care face legătura între oceanele Atlantic şi Pacific, unind cele două Americi. De duminică, însă, un superscandal mondial a fost dat în vileag de publicaţia germană Suddeutsche Zeitung şi de Consorţiul Internaţional pentru Investigaţii Jurnalistice (ICIJ).  Bomba mediatică a luat numele de “Dosarele Panama”, dezvăluind că numeroase personalităţi din domeniul politic, economic, sportiv şi altele şi-ar fi ascuns investiţiile prin companii offshore, evitând astfel plătirea de taxe şi impozite. Mintea din spatele întregii afaceri a fost casa  de avocatură Mossack Fonseca, înregistrată în Panama.

Aceasta a deschis birouri în peste 40 de ţări, oferind servicii financiare special pentru companii şi pentru afacerişti cu mulţi bani. Compania este specializată în înfiinţarea şi administrarea de firme paravan în paradisuri fiscale, aşa-zisele offshore-uri. Din baza centralizată de date a acestei companii au ajuns la jurnaliştii germani  peste 11 milioane de fişiere, peste 2,6 terra de documente. Acestea arată o reţea globală de evaziune fiscală şi spălare de bani.

Nu lipsesc nume de români care de-a lungul timpului au beneficiat de taxe mai mici, precum  Frank Timiş, Corneliu Iacobov , Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vântu, Cristi Borcea, Constantin Iacov, fost președinte FC Național.

Frank Timiș

Frank Timiș

Dovezile au arătat că şi personalităţi de prim rang ca Vladimir Putin, tatăl premierului David Cameron, regele Arabiei Saudite, Michel Platini sau Lionel Messi au firme paravan deschise de cei de la Mossack Fonseca. Toţi aceştia au vrut fie să nu stie nimeni de conturile lor ascunse, fie să plătească taxe mai mici, în ambele cazuri dând dovadă de lipsă de consideraţie faţă de cetăţeanul obisnuit. Cum se explică lăcomia acestora am aflat de la  expertul nostru în psihologie.

“Trăim vremuri în care oameni, altădată intangibili, cad de pe piedestal. Tentacule ale unor caracatiţe financiare încep să îşi arate ventuzele bune de supt de sub luciul liniştit al apelor ignoranţei maselor. Aflăm acum (cu dovezi) că în timp ce tu, cel care citesti acum vorbele mele, îţi plăteai taxele în cuantumul stabilit de ţara ta si îţi tineai puţina agoniseală la saltea sau în băncile care ofereau dobănzi mizerabile, mai-şmecherii naţiunii şi ai lumii strângeau asemenea hârciogilor resursele planetei iar ţie nu-ţi dădeau nici macar totalul firimiturilor. Le reduceau radical şi pe astea! Greed is good era principiul lui Gordon Gekko din Wall Street (pentru care a făcut puşcărie), iar după acelasi principiu, împins la extrem, s-au ghidat si cei din dosarele Panama. Din perspectivă psihologică există o limită peste care lăcomia devine patologică. Aceasta  limită apare atunci când individul uman acumulează continuu resurse (din cele limitate) ale planetei, ajunge la  un surplus monstrous, iar direct proporţional scade interesul lui pentru omul de rând, care nu benficiază uneori nici măcar de strictul necesar. Această diferenţă uriaşă este un simptom psihologic patologic.  E ca si cum  anumite celule din corpul tău ar asimila aproape toate resursele organismului, iar alte celule, desi cu functii importante în echilibrul fiziologic, ar funcţiona la limita supravieţuirii. Aşa este şi în cazul dosarelor Panama, doar că din perspectivă socială.  În domeniul psihologic afecţiunea se numeşte Nevroză de putere . Pe scurt, este o tendinţă de a acapara putere socială, bani şi alte instrumente, în scopul de a conduce destinele maselor. În cazuistica medicală, nevroza de putere este asociată cu viciile producătoare de plăceri condiţionate de propria alegere, ca  drogurile, alcoolul sau masturbarea compulsivă. Da, da, este exact ca în Lupul de pe Wall Street, filmul a fost fidel unui caz real. Ca si profil psihologic, însă, bogătaşul nevrotic de putere are un tip slab de personalitate pe care mereu încearcă să îl supracompenseze. El ca si individ e mic! Aţi văzut reacţia premierului demisionar al Islandei, Sigmundur David Gunnlaugsson, care a fugit practic dintr-un interviu in direct pentru că panica a pus stăpânire  pe  el cand reporterul a mentionat compania offshore Wintris. Un profiler ar spune că e un om cu slabe abilităţi de management al stresului sau de gestionare a lucrurilor neaşteptate. Cum spuneam, ei personal sunt oameni mici, dar din păcate pâna acum au avut mai multă putere decăt puteau gestiona“, susţine psihologul.

Premierul Islandei, Sigmundur Gunnlaugsson, a plecat grăbit, aproape în  fugă, în mijlocul unui interviu acordat duminică televiziunii suedeze SVT, după ce a fost intrebat despre o companie numita Wintris, prin care ar fi manipulat milioane de euro. Fuga din studioul  TV a fost urmată de o demisie fulger.

Sigmundur Gunnlaugsson

Sigmundur Gunnlaugsson

“În detalii fine, aceşti oameni beneficiau de o situaţie legală dar relativ imorală pe care se fereau să o facă cunoscută lumii. E ca si cum ar fi spus „legea permite sa iau eu totul şi vouă să nu va dau nimic”. Ei se fereau de imoralitatea situaţiei în sine şi de oprobriul public la care acum vor fi supuşi. Practic ei fie stocau acolo averi, fie rulau tranzacţii economice pe teritoriile altor state, dar plătind taxe după legislatia fiscală panameză, relaxată. E un fel de regulă a baieţilor deştepţi, dar discreţi, cum se considerau ei. Acum poate că nu legea îi va pedepsi, ci izolarea socială şi reputaţia de lacomi ai planetei. Din punct de vedere psihologic, acumularea de resurse este naturală şi adaptativă păna la limita de care discutam mai devreme. Animalele o fac în natură, se numeşte tezaurizare. Unele păsări, precum corbii şi papagalii, strâng în cuiburile lor obiecte lucitoare găsite pe jos. Rozătoarele îşi adună în jurul vizuinei crengi într-un număr mult mai mare decat au nevoie. Câinele meu îngroapă în curte măncarea pe care nu o mai poate mânca in acel moment. Face asta pentru a avea rezerve, deşi nu se întoarece niciodată să mănânce ceea ce a îngropat. Acest lucru si lăcomia celor din dosarele Panama fac parte din aceeaşi familie de trăiri psihologice. Totuşi, din partea animalelor nu are nimeni pretenţie de raţiune sau de gândire şi în favoarea celui necunoscut. Se pare că nici din partea offshore-iştilor”,  afirmă specialistul.

Cine este de fapt în spatele firmei Mossack Fonseca?

“Cei doi avocaţi parteneri Jürgen Mossack şi Ramon Fonseca au o istorie personală fascinantă. Sunt ceea ce se numeşte oameni unşi cu toate alifiile, trecuţi prin multe etape de pervertire individuală.  Jürgen Mossack, de exemplu, este fiul unui fost nazist care, după Al Doilea Război Mondial, a emigrat în Panama, unde a devenit infromator al CIA, fapt care l-a salvat de procese cu acuzaţii de infracţiuni de război. Mossack e născut în Germania, specializat în drept comercial. Partenerul său, Ramon Fonseca este şi scriitor şi avocat. Originar din Panama, el a fost consilier prezidenţial sub Juan Carlos Varela.  Ambii sunt oameni care de-a lungul timpului s-au bucurat de luxul de a face regulile jocului pe care doar cei cu dare de mână l-au jucat“,  a încheiat Cezar Laurenţiu Cioc, psiholog la Institutul de Cercetare și Dezvoltare a Potenţialului Uman din Bucureşti.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.