Harusan, un fost membru al mafiei japoneze Yakuza, luptă de un an în armata ucraineană: „Îmi ispășesc păcatele trecutului”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un japonez de 50 de ani, cu indicativul „Harusan”, luptă de aproape un an în rândurile armatei ucrainene. Într-un interviu pentru Radio Svoboda, bărbatul a dezvăluit că a fost timp de două decenii membru al nemilosului sindicat criminal Yakuza și a făcut 10 ani de pușcărie. Războiul declanșat de Rusia l-a determinat să ia armele pentru a apăra independența Ucrainei și „să ispășească păcatele trecutului”.
Cuprins:
Harusan a explicat decizia de a veni să lupte alături de soldații ucraineni prin faptul că „dacă Ucraina nu câștigă acest război poate avea un impact și asupra viitorului Japoniei”.
„Am venit în Ucraina în urmă cu aproape un an, pe 1 aprilie, la scurt timp după începerea războiului. Desigur, nu știam limba, nu bănuiam cum va fi, ce se va întâmpla. Dar, văzând ororile care s-au întâmplat la Bucha sau la Irpin, mi-am dat seama că nu este necesar să mă îngrijorez în privința unor fleacuri precum bariera lingvistică", a declarat soldatul nipon.
Bărbatul comunică mai ales prin gesturi. Totuși, când are o misiune dificilă folosește serviciul de traducere de pe telefon.
„Bineînțeles, am învățat câteva cuvinte, folosite uzual, deja înțeleg puțin. În timpul liber studiez limba georgiană, acum fac parte din Legiunea Georgiană”, afirmă el.
„Vreau să fiu aici până va câștiga Ucraina”
„Voi fi în aici atâta timp cât îmi permite condiția fizică. Vreau să rămân până la victoria finală. Pentru că, dacă Ucraina nu învinge, va fi o problemă pentru toate țările, nu va fi pace, va fi și mai mult război. Atât Rusia, cât și China vor începe să invadeze alte țări, vor fi și mai multe orori. Acesta este motivul pentru care oamenii se înrolează în rândurile armatei ucrainene, înțeleg situația”, este convins japonezul.
Indiferent ce s-ar întâmpla, camarazi, nu vă pierdeți curajul și sufletul!
Harusan a devenit membru Yakuza la 16 ani, „tatăl meu era deja acolo”: „Din perspectiva unui om obișnuit, Yakuza poate fi, desigur, intimidantă”.
„Nu era în top management, eram doar un membru obișnuit al bandei, bodyguard pentru șeful meu”, explică.
„Am părăsit Yakuza, dar am degetele mici”
„Am părăsit Yakuza, dar am degetele mici. Pe vremuri, era un obicei să tai falanga degetului mic dacă ieși din grupare. Dar timpurile s-au schimbat, iar această tradiție e învechită. Când aveam 35 de ani, mi s-a întâmplat un incident grav și am părăsit organizația", a spus el.
Am stat 10 ani după gratii. Sincer, nu am greșit cu nimic, dar am petrecut timp lângă oameni groaznici, care au făcut rău semenilor lor,. Detenția a fost o lecție pentru mine.
„Da, vreau să îmi ispășesc păcatele trecutului, dar acestea este miza mea personală, nu este lucrul pentru care am venit. Există un obiectiv mai important este să reduc numărul victimelor ucrainene cât de mult pot, în special în rândul copiilor. Scopul meu este să ajut la obținerea victoriei și să protejez independența Ucrainei“, spune soldatul din Osaka.
Plin de tatuaje
Corpul japonezului este complet acoperit cu tatuaje specifice membrilor Yakuza, dar vara trecută și-a tatuat și unul dintre simbolurile ucrainene, tridentul forțelor armate.
„Simbolizează curajul meu. Și determinarea să-mi dau viața pentru Ucraina", a explicat Harusan.
„Pe pieptul am un semn, un cerc, în care se află un simbol al clanului din care am făcut parte. Nu poate fi arătat“, afirmă el.
Mai are desenate un pește japonez, un crap care poate înota împotriva curentului, „înseamnă putere, determinare, curaj. Pe picior am un lup, îi va apăra pe cei care am jurat credință până la moarte”. Pe spate, este Benzaiten, zeita japoneză.
„Protejează-i pe cei în care crezi și pe cei pe care îi iubești”, adaugă Harusan.
Lunetist în prima linie
„Nu am avut experiență militară. Aici am urmat mai întâi o pregătire în Brigada 1 Separată. în regiunea Jîtomîr. Am petrecut câteva săptămâni în prima linie, la Lisiceansk. Am specialitatea lunetist. Acum sunt parte din Legiunea Georgiană“, afirmă japonezul.
Îmi amintesc de momentul în care rușii au descoperit postul meu de lunetist, au început să ne bombardeze puternic, din drone. Eu și unitatea mea a trebuit să ne retragem. A fost cea mai grea experiență.
„Familia, mama, tatăl și sora mea mai mică rămân în Japonia. Dar nu îmi este dor de casă, sincer să fiu. Mai aveam treabă aici!”, conchide Harusan.
