„High-Life” dâmboviţean!

România e roasă de mimetism precum un cancer. De altfel, cam aceasta a fost unica preocupare a societăţii de după 1989: să copieze, la indigo dacă se poate, toate obiceiurile capitalismului. Tot ce era văzut în seriale, în revistele occidentale era adoptat, preluat cu frenezia oligofrenului pe malurile Dâmboviţei. O maimuţăreală de prost-gust, o adevărată colonie care pătrundea prin treptele emancipării… Dacă un aristocrat ar fi trecut prin anii 90 prin Bucureşti, ar fi rămas înmărmurit de kitsch-ul abordat, de grobiana şi palida copie a societăţii de consum pe care o etala Micul Paris. Aşa a apărut şi la noi noţiunea de VIP, de “High- Life”. “Au ăia în Occident, noi de ce să nu avem?”. Şi uite aşa ne-am trezit peste noapte şi cu zeci de “vedete”, “starlete”, etc. Şi cum nu le aveam, pe marea lor majoritate le-am inventat involuntar ori s-au autodefinit drept “staruri”.
Brusc, o mare parte din români a simţit nevoia de a trăi ca-n filme. De aici toată tragicomedia actualei societăţi! E greu să te pretinzi a fi vreo descendentă cu sânge albastru sau măcar vreo Paris Hilton, acolo, când tu aduci izbitor de bine cu personajul Elocika a genialilor scriitori Ilf şi Petrov, autorii “Viţelului de aur” şi “12 scaune”. Adică acea gospodină înfumurată care se putea face înţeleasă cu doar douăzeci de cuvinte şi şapte interjecţii! Să nu ne îmbătăm cu apă rece sau să folosim droguri uşoare! Ţara-i plină de parveniţi, de neamuri proaste, îmbogăţite peste noapte, iar la putere vine tare din spate generaţia “apă plată cu lămâie”.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro