Holera in viata de cuplu

‘Valul pictat’ – titlul filmului regizat de John Curran, pe scenariul lui Ron Nyswaner (‘Philadelphia’), dupa romanul omonim al lui Somerset Maugham, cu Edward Norton si Naomi Watts in rolurile principale – apare intr-un vers al lui Shelley: in poezia respectiva, el inseamna Viata. Este exact ceea ce ii cam lipseste acestei ecranizari corecte si minutioase, dar care nu sare de nivelul unui bun telefilm.

Ce este bun tine de mestesugul actorilor – alaturi de cei doi mai joaca Toby Jones (genial ca Truman Capote din ‘Scandalos’) si minunata Diana Rigg, fosta Emma Peel din ‘Razbunatorii’, aici in rolul radios al unei Maici Superioare -, de locatii (peisajul iti taie rasuflarea) si de o mica libertate luata fata de carte: finalul din film este mai scurt, reducand dialogurile cam desuete din roman la un schimb savuros de replici intre Kitty si fostul sau amant, Charlie Townsend (Liev Schreiber). Cat priveste muzica premiata cu un Glob de Aur a francezului Alexandre Desplat, marturisesc ca nu mi-a ramas in urechi; Desplat are partituri mult mai bune (de exemplu cea din ‘Si inima mi se opri din loc?’ sau din ‘The Queen’)!

Povestea in sine (scrisa de Maugham in 1925) e mult mai buna decat filmul lui Curran. Ea s-ar putea descrie – pe scurt – ca in titlul acestui articol: un cuplu facut in graba, sotii Walter si Kitty Fane (el, microbiolog, ea, o mica mondena blazata), ajunge in China, unde lui Kitty nu ii va lua prea mult pentru a se arunca, plictisita, intr-o aventura cu viceconsulul local. Pentru a o pedepsi (si a se pedepsi pe sine), Walter o taraste cu el intr-o regiune indepartata, bantuita de spectrul holerei. Ceea ce nu era, la inceput, decat ura mocnita se transforma, treptat, in respect reciproc si chiar, la sfarsit, dragoste. Dar este o dragoste venita prea tarziu, care – desi ii schimba pe cei doi din temelii – infloreste abia in climatul fetid al holerei omniprezente, ca un nufar intr-o mocirla?

Pana la un punct, povestea seamana cu cea din ‘Ceai in Sahara’ – romanul lui Paul Bowles ecranizat de Bertolucci. Walter si Kitty sunt mai putin sofisticati ca Port si Kit, iar filmul le seamana.

Alex Leo Serban
Critic de film

Urmărește-ne pe Google News