Imperiul Roman a construit peste 300.000 km de drumuri, potrivit unui studiu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Imperiul Roman se întindea, la apogeul său, pe aproximativ 5 milioane de kilometri pătrați și avea o populație de circa 60 de milioane de oameni. Acest vast teritoriu și populația sa numeroasă erau menținute unite printr-o rețea de drumuri de lungă distanță, care legau locuri aflate la sute sau chiar mii de kilometri distanță unele de altele, scrie rețeaua media din Regatul Unit, The Conversation.
Cuprins:
Comparativ cu un drum modern, un drum roman era, din multe puncte de vedere, supradimensionat.
Straturile de materiale se extindeau adesea la unu sau doi metri adâncime sub suprafață, iar în Italia, drumurile erau pavate cu rocă vulcanică sau calcar.
Cum erau drumurile în Imperiul Roman
Drumurile erau, de asemenea, prevăzute cu borne kilometrice care indicau distanțele. Acestea ajutau la calcularea duratei unei călătorii sau a timpului necesar pentru ca o scrisoare să ajungă la destinație.
Datorită acestor vestigii arheologice durabile, precum și a documentelor scrise, putem reconstitui imaginea rețelei rutiere de acum câteva mii de ani.
O nouă hartă cuprinzătoare și un set de date digitale, publicate de o echipă de cercetători condusă de Tom Brughmans de la Universitatea Aarhus din Danemarca, arată aproape 300.000 de kilometri de drumuri care se întind pe o suprafață de aproape 4 milioane de kilometri pătrați.
Rețeaua rutieră, mai mare cu 59% față de cum se credea inițial
Setul de date Itiner-e a fost alcătuit pe baza unor înregistrări arheologice și istorice, a hărților topografice și a imaginilor din satelit.
El reprezintă o creștere substanțială de 59%, față de cartografierea anterioară, care includea 188.555 de kilometri de drumuri romane. Aceasta este o extindere semnificativă a cunoștințelor noastre despre infrastructura antică.
Aproximativ o treime dintre cele 14.769 de segmente de drum definite în setul de date sunt clasificate drept drumuri principale de lungă distanță (precum celebra Via Appia, care leagă Roma de sudul Italiei).
Celelalte două treimi sunt drumuri secundare, majoritatea fără nume cunoscut.
Cercetătorii au fost transparenți în privința fiabilității datelor lor: doar 2,7% dintre drumurile cartografiate au locații cunoscute cu precizie, în timp ce 89,8% sunt mai puțin precise, iar 7,4% reprezintă rute ipotetice bazate pe dovezile disponibile.
Drumuri mai realiste, dar cu detalii încă insuficiente
Setul Itiner-e a adus îmbunătățiri față de încercările anterioare, prin acoperirea mai bună a drumurilor din Peninsula Iberică, Grecia și Africa de Nord, precum și printr-o metodă mai riguroasă de cartografiere a rutelor.
În loc să traseze linii drepte idealizate, cercetătorii au adaptat rutele propuse anterior pentru a corespunde realităților geografice. Astfel, drumurile montane urmează trasee sinuoase, dar practice.
Deși volumul de date despre drumurile romane este considerabil mai mare în această cartografiere, ea nu include toate informațiile disponibile privind existența drumurilor romane.
De exemplu, în zona rurală din jurul Romei se observă o atenție deosebită acordată drumurilor principale și secundare, dar nu s-a încercat o cartografiere a rețelelor locale mai mici, descoperite în urma cercetărilor de teren din ultimul secol.
Itiner-e oferă o imagine de ansamblu solidă, dar indică și necesitatea creării unor hărți locale mai detaliate, care să folosească informațiile despre infrastructura de transport a unor orașe specifice.
Există numeroase dovezi arheologice publicate care nu au fost încă integrate într-o platformă digitală accesibilă unei comunități academice mai largi.
Cum se calcula timpul de călătorie în Imperiul Roman
Harta realizată de Itiner-e integrează și elemente-cheie din interfața Orbis a Universității Stanford, care calculează timpul necesar pentru a călători între două puncte în lumea antică.
Se presupune că bazele de calcul pentru deplasarea pe drum erau: oameni care merg pe jos (4 km/h), care cu boi (2 km/h), animale de povară (4,5 km/h) și curieri călare (6 km/h).
Aceste date sunt corecte, dar omit căruțele trase de catâri, principala formă de transport pentru pasageri.
Catârii aveau o forță și o rezistență mai mari decât caii, devenind astfel mijlocul de tracțiune preferat în Imperiul Roman.
Itiner-e oferă un nou mod de a investiga transportul roman. Putem corela harta cu prezența orașelor cunoscute și putem începe să înțelegem natura rețelei de transport care susținea viața oamenilor din acele locuri.
Aceasta deschide, de asemenea, noi direcții de cercetare. Odată ce rețeaua de drumuri este definită, se poate estima numărul de animale, precum catâri, măgari, boi și cai, necesare pentru a susține sistemul de comunicații.
De exemplu, câte călătorii erau necesare pentru a transmite vestea morții unui împărat (adesea aflat nu la Roma, ci într-o provincie) către toate colțurile imperiului?
Unele inscripții menționează reparații datate ale unor secțiuni din rețeaua de drumuri, cauzate de prăbușirea podurilor sau alte distrugeri. Cu ajutorul Itiner-e ar putea fi analizat impactul unor astfel de întreruperi asupra sistemului rutier.
