La 1 aprilie, o bucuresteanca a fost violata si ucisa in Parcul Giulesti. Faptasii, doi tineri de 19, respectiv, 24 de ani, au cazut in mana oamenilor legii. Nu o cunosteau pe victima. Dar, cel mai important, nici anchetatorii nu stiau cine este aceasta. Au pornit cautarile de la locul crimei, cu o poza a femeii moarte in mana. „Am luat la intrebari persoanele pe care le-am intalnit in parc. In scurt timp am dat peste o batrana. Se uita chioras si nici nu puteam sa garantam ca a vazut-o pe femeia din fotografie, daramite ca a recunoscut-o. Ne-a dus totusi pe strada George Valsan”, povesteste Radu. Cu un ton militaresc, ca si cand le-ar fi dat un ordin, batrana le-a zis politistilor ca persoana pe care o cautau locuieste intr-unul din blocurile de acolo si i-a trimis, fuguta, sa stea de vorba „neaparat” cu administratorul ori cu presedintele asociatiei de locatari. „Dupa ce ne-a facut „instructajul” – recunoaste Radu – ne-am trezit pe strada unde erau patru blocuri de zece etaje, fiecare cu cate trei scari, cu administratorul si presedintele ei!”. La a doua scara, cand ii aratau unui tanar fotografia, un altul le-a cerut sa vada si el despre cine e vorba. In secunda urmatoare, omul a incremenit: „E mama!”, a mai apucat sa spuna inainte de a ceda nervos.
Vestitul „caz Passaris” le trezeste politistilor de la Omoruri, dincolo de amaraciune, amintiri care acum itesc zambete. In ziua capturarii grecului, judecat acum pentru uciderea a doua persoane, blocul din strada Turda, unde se afla Passaris, a fost flancat de fortele de ordine. Circulatia pietonilor a fost interzisa.
Salvarea cu politisti in cazul Passaris
La un capat si la celalalt al blocului, zeci de luptatori D.I.A.S. asteptau sa intre in „scena”. Grecul nu stia toate acestea. Apartamentul sau avea vedere numai in spatele imobilului. In dreptul scarii, era parcata o dubita. „Stateam dupa masina in asa fel incat sa vad, prin geamuri acesteia, scara blocului”, povesteste Dan. La un moment dat, chiar acolo a parcat o Ambulanta. Dan s-a dus glont la soferul Salvarii si i-a zis in soapta: „Asculta. Sunt de la Politie. Trebuie sa ramai aici”. „Stiu”, i-a raspuns omul. „Nu m-ai inteles. S-ar putea sa fie nevoie de Salvare aici. S-ar putea sa se traga si sa existe raniti!”. „Stiu!”, a repetat soferul. „Da de unde stii, ma?”, s-a suparat politistul. „Pai, colegii dumitale sunt in spate”. Imediat, din dubita s-a auzit incet: „Dane, suntem aici”… Actiunea de capturare a lui Kostas Passaris a fost un succes. Personajul nostru s-a indreptat multumit spre masina. Nu mica i-a fost mirarea cand inauntru a gasit o femeie care abia isi revenea din lesin. Se speriase de un „mascat”. Noroc ca Diana a prins-o cand se prabusea si a asezat-o in masina.
La inceputul lunii septembrie, o batrana a fost omorata in locuinta ei din Calea Plevnei. Ucigasul Zamfirei Ionescu, baiatul de numai 17 ani al unor vecini, a fost prins a doua zi. Sorin Vasile o omorase pe femeia de 96 de ani ca sa-i fure avutia. S-a inselat. Zamfira era saraca. Mai tarziu, politistii au aflat ca batrana traise in ultimii ani cu obsesia ca cineva o va ucide in propria casa…
Retinut de inginerul de la R.A.T.B.
La putin timp dupa crima, anchetatorii stiau cine e vinovatul. Au mers acasa la acesta, dar sora lui le-a spus ca baiatul e plecat. A urmat o panda pe cinste. Soferul masinii Politiei (neinscriptionata!) se facea ca schimba roata, in timp ce doi colegi ai sai isi „pierdeau” vremea, asezati pe un trotuar, la „taclale”, cu o bere langa ei. Mai incolo, anchetatorii au ochit o autoutilitara a R.A.T.B. Unul dintre ofiteri a „tratat” cu muncitorii, a facut rost de o casca „de inginer” si a inceput sa le dea indicatii „subalternilor”. Alti doi oameni ai legii pozau intr-un cuplu de indragostiti, iar altii citeau, chipurile, intr-o masina, ziarul. „Dar nu se vedea nimic! Era noapte…”, se amuza Dan acum. Omul pentru care politistii pusesera in scena toata aceasta desfasurare de forte trebuia sa apara. Unul din protagonistii pandei se afla insa dupa un gard inalt din beton si, ca sa il anunte, un coleg al lui s-a apropiat de o pisica si a inceput sa-i vorbeasca: „Roscatule, sa nu cumva sa pleci de aici! Sa stai aici, ma, auzi?”. Toate bune si frumoase, dar pisica era alba. Adevaratul „roscat” (Adi) a inteles totusi mesajul. In sfarsit, Sorin Vasile s-a apropiat. S-a dus glont la „inginerul” de la R.A.T.B. si i-a cerut un foc. „Sorine!”, s-a auzit o voce care l-a facut pe pustan sa-i stea fumul in gat. N-a mai avut scapare.