Inflatia, ca gargara

Pentru 2005 Guvernul anuntase o inflatie de 6, hai 7 la suta. Pana la urma a sarit oficial de 8. Pentru 2006 s-a promis o inflatie cu o cifra, dar inca din prima luna s-a vazut ca pronosticul e nerealist. S-a invocat cresterea veniturilor populatiei, care ar fi calcat in picioare inflatia, datorita mai cu seama cotei unice de impozitare.

Scamatorii s-au incercat si cu ritmul de crestere economica, desi indicele a scazut. O continua gargara vacsuieste o realitate pe care guvernantii o refuza cu obstinatie. Or, inflatia reala este aceea pe care romanii o resimt zilnic, nu aceea din laboratoarele Institutului National de Statistica, subordonat direct primului-ministru. La calcularea inflatiei se iau in calcul de-a valma preturile la televizoare sau autoturisme de lux (cresteri zero, sau chiar scaderi) si cele la alimentele de subzistenta, medicamente si servicii minimum si zilnic necesare, care au explodat. Adunate, sigur ca sumele dau o medie trandafirie, alta decat aceea neagra, resimtita mai ales de orasenii traitori din leafa sau pensie.

Pentru ca alta smecherie a statisticii este calculul global, in care este inclusa si cealalta jumatate a populatiei, satenii, care traiesc in buna masura prin consum din gospodaria proprie si nu stau cu mana in buzunar pentru orice. De cativa ani, Statistica a renuntat sa mai faca public un “cos zilnic” stabilit cu bun simt si tinand seama de adevarul social. Multe alte date de interes public aceeasi institutie le tine sub obroc. Oare din proprie vointa, sau din pricaz transmis din Piata Victoriei? Nu stiu. Stiu insa ca oamenii nu platesc facturile si bonurile la magazine cu minciuni, ci cu venituri reale tot mai subtiri.

Urmărește-ne pe Google News