3867-116347-copii.jpg

Copiii sunt înarmaţi cu bâte ca să se apere de animalele sălbatice sau de dulăii de la stâni. Chiar dacă nu au ceasuri la mână, pentru a nu străbate singuri pustietăţile nu întârzie niciodată la întâlnirile de pe coline cu ceilalţi colegi. Zece kilometri. Atât au de străbătut ţâncii, în condiţii greu de imaginat. Nicuşor Chiriac, de 14 ani, e primul care iese pe poartă, la şase dimineaţa, pentru că locuieşte în “capul satului”.

3867-116348-c2.jpg3867-116349-c3.jpg

Abia după un kilometru îl întâlneşte pe vecinul lui, Ionuţ, un băieţel de doar 11 ani. Împreună îşi continuă drumul spre şcoală. Peripeţiile nu au lipsit din viaţa puştilor: “Până acum am văzut şi urşi, şi lupi în drumul nostru spre şcoală. Am avut noroc că erau vecini de-ai noştri prin preajmă”, povesteşte Ioana. Când te uiţi la ei cum frământă noroiul sub picioare, parcă nu-ţi vine să crezi că au puţin peste zece ani. Ajunşi la şcoală, copiii munţilor se gândesc deja la drumul lung de întoarcere.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.