INTERVIU. Cât de inocenți sunt foștii ofițeri ai serviciului secret al MAI, ajunși șefi ai securității fraților Tate?

Frații Tate sunt acuzați de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și viol. Se află în arestul Poliției Capitalei. Într-un interviu pentru BBC, șeful securității Bogdan Stancu a făcut „o descriere disprețuitoare” a femeilor care l-au înconjurat pe controversatul influencer, după cum notează chiar jurnaliștii britanici.

Surse judiciare au declarat, pentru ziarul Gândul, că Bogdan Stancu ar fi recrutat o adevărată „armată de mercenari”. Ea este formată exclusiv din bărbați cu înaltă pregătire militară, care au activat în structurile de forță ale Ministerului de Interne și Serviciului de Protecție și Pază (SPP). 

Într-o discuție cu Libertatea, Silvia Tăbușcă atrage atenția asupra efectelor pe care le poate avea implicarea unor foști ofițeri de securitate într-o presupusă rețea de criminalitate organizată. Tăbușcă este președintă a Centrului European pentru Educație și Cercetare Juridică (ECLER) şi expertă a Comisiei Europene pe trafic de persoane, cu o experiență de peste zece ani în monitorizarea traficului de ființe umane.

Recomandări

Dezvoltatorul imobiliar Nordis, unul dintre cei mai mari din România, a intrat în insolvență

Imaginați-vă că sunteți o victimă a traficului de persoane, că sunteți recrutată pe sistem loverboy, că ați ajuns într-o casă unde documentele vă sunt preluate și unde întâlniți un fost ofițer de intelligence. Ce încredere aveți că veți fi în siguranță după ce veți putea pleca de acolo și în faptul că puteți da declarații libere pentru investigația în desfășurare?

Silvia Tăbușcă:

„Eu mă îndoiesc că fetele respective au această putere sau această libertate de a coopera cu autoritățile, în condițiile în care eu am un astfel de mesaj public venind de la un fost ofițer de poliție, dintr-un serviciu extrem de puternic, de care toată România se sperie cumva din cauza istoricului pe care acest serviciu îl are”, a adăugat experta. 

Libertatea: Ce vă spun prezența unui fost ofițer DGIPI ca șef al securității fraților Tate și declarațiile lui? 
Silvia Tăbușcă: Faptul că un fost ofițer de intelligence lucrează pentru o (presupusă) rețea de criminalitate transnațională și pretinde că nu înțelege comiterea unor fapte penale care, din punctul meu de vedere, sunt foarte clare, este îngrijorător. Ceea ce dumnealui declară este o presiune publică atât pentru simpatizanții fraților Tate, cât și o formă de amenințare la adresa celor o sută de fete care au trecut prin casa celor doi. 

– Între altele, Bogdan Stancu spunea că uneori i s-a cerut să scoată fizic femeile din casa lui Tate, pentru că erau „prea bete” sau „făceau probleme”, dar că nu a fost folosită niciodată forţa. 
– De obicei, când o fată este în această stare și nu vrea să iasă de bunăvoie din încăperea respectivă, se aplică cumva forța. De-a lungul activității noastre, noi am primit informații din teritoriu – acolo unde erau cauze care trenau sau care nu erau investigate corespunzător – că sunt anumite servicii în spate care nu permit polițiștilor de investigații să-și facă treaba. 

Recomandări

Cum îngroapă România dosarele lagărelor de copii din comunism. Justiția refuză anchetarea infamului program ceaușist de „optimizare socială”

Poate fi limitată activitatea unui fost ofițer de intelligence după ce iese din sistem

– La ce servicii de informații vă referiți? Aveți cazuri concrete? 
– De multe ori nu se spun ce servicii, dar am considerat că aceste aspecte sunt doar niște zvonuri care stau în spatele incapacității statului român de a lupta cu fenomenul traficului de persoane. Văzând însă persoanele care sunt implicate în momentul de față în afacerea fraților Tate, încep să-mi pun serioase întrebări.

Statul de drept în care eu vreau să trăiesc nu este statul de drept în care pregătim ofițeri de poliție pe bani publici, ca aceștia să lucreze ulterior pentru rețele de criminalitate organizată.

Nu este statul în care un ofițer de intelligence lucrează și învață și capătă experiență în instituțiile statului ca ulterior această experiență să fie cumva valorificată de rețelele de criminalitate organizată. Nu înțeleg de ce România nu limitează libertatea acestor persoane de a se implica în anumite activități. 

– Cum se poate face așa ceva: să limităm ce face un fost ofițer, cu viața lui privată, ulterior ieșirii din sistem?
– Putem interzice anumitor profesii să lucreze în domenii care predominant sunt legate de anumite forme de criminalitate. Și faptul că un fost ofițer de intelligence se asociază cu astfel de grupare ar putea să fie o infracțiune – în multe țări lucrurile astea se întâmplă. Vă imaginați un fost ofițer CIA sau FBi să fie bodyguardul șefului unei rețele de trafic de droguri din Mexic? Acolo sunt anumite clauze atunci când te pensionezi. Pentru a avea un stat de drept puternic, în anumite situații, trebuie să avem anumite limite. Poți să fii bodyguardul unei rețele de criminalitate organizată și să pretinzi că nu înțelegi ce este acolo? 

Recomandări

Diana Șoșoacă, penalizată de Parlamentul European pentru scandalul din iulie. Eurodeputata are interzis în plen și a rămas fără indemnizație timp de șapte zile

– Momentan are loc o investigație. Oricine lucrează cu frații Tate se poate apăra spunând că nu știa că acolo este o rețea de trafic de persoane.
– Repet: mi-e greu să cred că o persoană cu expertiza dumnealui (Bogdan Stancu, fost ofițer, n.r.) nu înțelegea că se întâmplă acolo. Dacă nu înțelegea ce se întâmplă acolo, înseamnă că serviciile secrete din România au o pregătire extraordinar de slabă, dar dacă dumnealui înțelegea ce se întâmplă acolo, avem o problemă legată de statul de drept. 

De ce statul nu face nimic deși știe zonele cu cele mai multe victime ale traficului de persoane din România

– Aveți informații ca foști ofițeri din MAI sau MApN să protejeze traficanți de persoane, în acest moment?
– Este o legătură probată deja de câteva ori în istoria investigațiilor de acest fel. De exemplu, cazul Shanghai (n.r. – investigat de Libertatea, unde zeci de ofițeri de poliție, comisari de gardă financiară, magistrați și ofițeri SRI protejau rețeaua și primeau bani și favoruri sexuale de la fete sechestrate de chinezi, unele minore).

Sunt diverse zone în care, traficul de persoane este extrem de prezent de foarte mulți ani. De exemplu, în Dolj. Avem cel mai mare număr de victime ale traficului de persoane, pentru cea mai lungă perioadă. Acest fapt este cunoscut de către autoritățile din România și mie îmi e foarte greu să cred că statul român nu are capacitatea de a face ceva. 

– La nivel național, rapoartele ANITP arată că numărul victimelor de trafic de persoane a scăzut sau a rămas la fel, în ultimii ani. Ne putem încrede în aceste cifre?
– Rapoartele sunt neconcludente, noi avem o cercetare pe 10 ani, în care datele prezentate de UE sunt aproape duble decât cele prezentate de Guvernul României, prin ANITP. Prin urmare, noi am văzut o practică în care statul român nu recunoaște aceste victime și problema pe care o avem. 

Suprapunerea legislației: proxenetism sau trafic de persoane

– Se întâmplă asta și pentru că încadrările faptelor, în unele dosare, nu intră la trafic de persoane, ci rămân la infracțiunea de proxenetism? 
– Da, dar asta se întâmplă pentru că legislația este deficitară în România și nu există voință politică pentru ca aceste probleme de suprapunere pe proxenetism și trafic de persoane, în special, trafic de minori, să fie eliminate. 

– La ce articole din lege vă referiți mai concret?
– Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal, s-a creat o suprapunere între faptele de trafic de persoane și faptele de proxenetism. Proxenetismul ar trebui să se aplice în situațiile în care voința persoanei de a se prostituta este liberă. Din păcate, așa cum este gândit proxenetismul astăzi, această voință nu este liberă. Articolul 213 începe cu „determinarea”: dacă eu determin o persoană să se prostitueze, înseamnă că nu e voința ei liberă. 

Frații Tate le-au determinat pe fete să se prostitueze prin diverse mijloace, practic determinarea este un element care intră în trafic de persoane, nu de proxenetism, pentru că interferează cu libertatea voinței persoanei respective de a se prostitua.

„Determinarea” se suprapune cu traficul și permite organelor de aplicare a legii sau instanțelor de judecată – atunci când avem avocați foarte buni – să schimbe încadrarea din trafic de persoane în proxenetism. Înainte de intrarea în vigoare a noului Cod Penal, numărul de condamnări pe trafic de persoane era mult mai mare. Apoi a explodat numărul de cauze judecate pe proxenetism. 

Statul îi interzice minorului să-și cumpere alcool, dar îl lasă să decidă dacă vrea să se prostitueze

– Cum vedeți forma agravantă care se referă la minori din articolul 213 pe proxenetism „dacă faptele sunt săvârşite faţă de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate”?
– Nu ar trebui să avem proxenetism cu minori în Codul Penal. Statul român consideră că minorul sub 18 ani – care nu are voie să cumpere alcool sau țigări – nu are capacitatea de a înțelege care sunt efectele alcoolului și tutunului asupra dezvoltării sale fizice și a sănătății sale. Dar același stat român consideră că minorul sub 18 ani înțelege care sunt consecințele asupra dezvoltării sale fizice și a sănătății sale dacă se prostituează. Pentru mine este aberant. 

Ce au în comun victimele care sunt traficate sau exploatate sexual

– În investigația Libertatea despre activistul vegan Marcu, fetele care-l acuză pe acesta de abuz sexual provin din medii vulnerabile, cu părinți absenți, probleme financiare. Există elemente comune între victimele care ajung în astfel de situații, ca și în cazul lui Andrew Tate?
– În recrutarea cu metoda loverboy afecțiunea este cea care este exploatată. Lipsa de afecțiune sau de protecție la nivelul familiei va determina un risc de a căuta protecție și afecțiune în exterior, riscuri pe care traficanții le vor exploata foarte ușor. Dacă copiii respectivi provin din familii monoparentale, au fost copiii instituționalizați, copii din familii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, sunt extrem de vulnerabili. 

Fetele care ajung complice: victimă sau traficant?

– Sunt și persoane de sex feminin care au ajutat la crearea unor rețele de exploatare, de partea agresorului. Cum se explică asta?
– Ceea ce vedem noi, în general, în trafic, sunt victimele care sunt exploatate sexual în străinătate, de exemplu, și pentru a avea anumite beneficii suplimentare, sunt obligate să recruteze la rândul lor. Noi nu știm de multe ori dacă fetele respective sunt victime sau sunt traficanți. 

Sunt de obicei victime cărora li se spune: „Ok, poți să mergi în țară, stai o săptămână, dar în săptămâna respectivă trebuie să recurtezi o fată, două-trei”. Și atunci, victima respectivă, pentru a reveni acasă, acceptă. Se întoarce în țară și devine extrem de credibilă pentru fetele din comunitate: „uite, eu în șase luni, într-un an, am reușit să-mi cumpăr mașină, apartament”, dar în realitatea nimic nu e al ei. Ea trebuie să recruteze și să arate că se pot face bani chiar din prostituție. 

„Aceste fete nu cred că sunt traficante, că fac parte din rețea, ci sunt victime care sunt obligate să recruteze”

– În cazul fraților Tate, s-a vorbit deseori despre manipularea victimei. Se poate întâmpla asta la un nivel atât de intens încât victima devine agresor?
– Mai sunt fetele care sunt constrânse psihologic. În cazul Tate, de exemplu, se întâmpla probabil astfel: rămâi preferata mea (pentru că Tate avea o grămadă de fete), dar trebuie să faci următoarele lucruri. Și atunci ea va accepta ceea ce i se cere, pentru a rămâne cumva pe primul loc. E o formă de manipulare. Aici trebuie să avem niște psihologi foarte buni care să analizeze psihologia acestor fete și să constate în ce situație sunt.

Alte fete sunt șantajate cu membri ai familiei sau cu poze, cu înregistrări video. Dacă înregistrările în anumite ipostaze complet indecente sunt făcute publice, ele pot distruge viața persoanelor respective. E o altă formă de constrângere pentru ca fetele să nu vorbească sau să-și retragă declarațiile.

Atunci când se folosește metoda „loverboy”, prin care se construiește o relație intimă, de falsă dragoste, manipularea este foarte ușoară. Fetele știu că lucrurile nu sunt OK, dar nu pot să se întoarcă împotriva bărbatului pe care ele consideră că-l iubesc. Cazul Tate ne spune acest lucru.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro