Chinul unui nigerian care a ajuns să fie păcălit cu banii tocmai în Transilvania: „Situații de genul ăsta pur și simplu mă omoară. Dacă știam, nu călcam niciodată acolo”.

Christian Irobiso, 29 de ani, s-a născut la Lagos, în Nigeria, dar a trăit foarte mulți ani în Portugalia, fiind și căsătorit acolo. Atacantul african a preferat să vină în vara lui 2021 în România, lăsând deoparte echipe mai mici din țara de adopție, preferând să vină și mai în sud-estul continentului, după ce a mai avut aventuri în Cehia și în Slovacia.

După experiențele de la Gaz Metan și Dinamo, total nereușite, Irobiso și-a găsit liniștea și se simte foarte bine la Ploiești, la Petrolul. Drept dovadă că și-a angajat și un profesor de limba română, simțind că va petrece o perioadă mai îndelungată aici.

Libertatea: Christian, cum ai descrie viața ta din România?
Christian Irobiso: Până acum foarte bine. E chiar drăguț. Oamenii, mâncarea, vremea. Cu toate că la Mediaș am experimentat și frigul, și o mare problemă, neplata salariilor.

– Ai mulți bani de recuperat de la Gaz Metan?
– Păi, nu am primit niciun ban, absolut nimic. Nici nu mai știu dacă există acel club, dacă e în faliment… Am vorbit cu agentul meu, sper să-mi recuperez salariile sau o parte din ele pentru cele 6 luni. Până acum, am jucat gratis pentru acel club. Nu mi s-a mai întâmplat asta în viața mea.

– Nu prea ai mână bună, fiindcă după Mediaș a urmat Dinamo, club în insolvență care a retrogradat, iar acum Petrolul Ploiești, cu mari probleme financiare.
– Dinamo m-a plătit săptămânile trecute, totul este OK. Sper ca la Petrolul să fie în regulă. Există acel sfârșit tragic cu Dinamo, un brand în România, că echipa a retrogradat. Dar eu am venit doar în ultimele două luni, nu s-a mai putut salva nimic. A fost o întreagă istorie negativă, o conjunctură total nefastă, nimic nu a mers cum trebuie.

„Nu pot să mă bazez doar pe engleză”

– Cum e viața de la Ploiești comparativ cu cea din București?
– La Ploiești e diferit față de București, dar este bine că cele două orașe sunt apropiate unul de celălalt. M-am adaptat vieții de aici. În Ploiești e mai liniște, dar ai mai puține opțiuni de a ieși pe undeva, Bucureștiul este orașul tuturor posibilităților, dar și mai zgomotos, mai aglomerat, doar este capitală. Oricum, m-am adaptat bine, merg și la ore de limba română.

– Ai vrut tu sau este o acțiune de clubului?
– Am vrut eu să urmez aceste cursuri pentru a învăța limba română. Sunt doar eu și profesorul, o dată pe săptămână. Eu achit lecțiile.

– De ce ai apelat la această decizie?
– Fiindcă mi-ar fi mult mai simplu, din toate punctele de vedere. Niciodată nu e rău să știi o limbă străină, mai ales că eu muncesc și trăiesc în România. Nu pot să mă bazez doar pe limba engleză, iar portugheză vorbesc puțini oameni aici.

„Dacă știam, n-aș fi mers niciodată la Mediaș”

– Unde locuiești în Ploiești și cum ți se pare orașul?
– Locuiesc într-un cartier nou, „MRS Village”, cu apartamente și cu case noi, ca în Occident. Soția a fost și ea cu mine, mai vine, mai pleacă, în funcție de perioade.

– Ai fost la Mediaș, apoi la București, acum la Ploiești. Poți face o comparație?
– În Mediaș întâlnești 3-4 oameni într-o oră. Și sunt maximum cinci restaurante cu totul. Din păcate, în ceea ce mă privește, a fost o experiență negativă. Dacă știam, nu aș fi mers niciodată acolo, la Mediaș. În București e cam multă nebunie, zici că este un film continuu, cu fel de fel de întâmplări zilnice, mai ales dacă ai ceva de rezolvat. Este multă viață, sunt multe opțiuni, o agitație permanentă. Nici noaptea nu doarme orașul! Ploieștiul e un paradis comparativ cu Mediașul, cu mâncare bună. Un oraș mai mic, dar plăcut.

– Cum îți petreci timpul liber?
– Când avem o zi liberă, eu și soția mergem la București, dar am fost și la munte. Este interesant la Brașov, Predeal, Sinaia.

„Incertitudinea cu salariile, asta te omoară”

– Există ceva ce nu-ți place?
– Nu am văzut ceva rău, dar situația cu salariile, fie neplătite, fie neachitate, te omoară! La Ploiești, vezi oamenii că se agită să rezolve cu banii, președintele, managerul, chiar și jucătorii, de aceea zic că sunt șanse să fie bine. Până la urmă, ca toți oamenii care muncesc pe acest pământ, avem familii, eu în Africa și în Portugalia. Nu mai vreau să mai ratez încă un an.

– Ce știai despre România?
– Că unele echipe plătesc banii de contract, altele, nu. Că sunt întârzieri salariale, uneori de 2-3-4 luni, e ca la loterie.

– Atunci de ce ai venit sau ai riscat?
– După cinci ani în Portugalia, în liga secundă, voiam ceva nou. Am auzit că au fost mulți fotbaliști portughezi aici, că există un stil bun de viață, așa că am ales România. Nu-mi pare rău deloc. Una peste alta, a fost o alegere bună.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro