A venit în 2007 în România și a mai plecat înapoi în Portugalia natală doar în vacanță! Nuno Claro, ajuns la 45 de ani, a câștigat trei campionate cu CFR Cluj, echipă la care a evoluat între 2007 și 2013, a mai evoluat pentru Poli Timișoara și FC Olt, s-a stabilit în orașul de pe malul Someșului. Alături de soția sa, Theodora, are o afacere, un restaurant și o pensiune, „Panoramic Cetățuie”, cu o priveliște asupra orașului care-ți bucură ochii. Într-o limbă română cu iz lusitan, fostul goal-keeper a povestit într-un interviu acordat Libertatea ce impact a avut România asupra vieții lui, de ce apreciază această țară, ce nu-i place nici acum la ea, de ce se simte ”portughezo-ardelean” și ce-ar recomanda conaționalilor săi, dar și turiștilor străini, să viziteze aici.
Libertatea:- Nuno, ce mai faci, până la urmă ți-ai luat cetățenia română?
Nuno Claro: – Tocmai m-am căsătorit în luna decembrie 2021 cu soția, cu Theodora, facem parte din comunitatea europeană, o să aplice ea pentru cea portugheză. Am făcut nuntă la Tondela, la mine. Oricum, respect, iubesc România, continuăm să locuim la Cluj.
– Cum vă mai merge afacerea după pandemie?
– Avem pensiunea și restaurantul, afacerile încep să revină la normal, a fost o situație dificilă. Mai ales când le cereai oamenilor datele personale ca să poată sta la masă. Dar acum, cu conflictul din Ucraina, parcă nici n-a fost pandemia!
– Cum resimți tu războiul din Ucraina?
– Este o stare de disconfort, deși pare un cuvânt prea mic. Nu mai e omenește ceea ce se întâmplă acolo. Cred că toți, ca oameni, avem de pierdut, cine nu crede, să vadă fotografiile de acolo. Ne pierdem ca oameni!
”Ardelenii sunt mai calmi, ceilalți sunt aprigi”
– După atâția ani petrecuți aici, ce-ți place cel mai mult în România?
– Partea asta de Ardeal, care e frumoasă, e liniștită. E altceva față de restul țării.2
– Ce apreciezi cel mai mult la români?
– Calmul pe care îl au oamenii din Transilvania. Seamănă mai mult cu portughezii decât restul oamenilor din România. Eu sunt portughezo-ardelean.
– Dar ce diferențe ai observat între ardeleni, bănățeni și olteni?
– Ardelenii sunt mai calmi, mai așezați, ceilalți mai aprigi. Pe olteni i-am rugat să vorbească mai rar, nu pricepeam prea mult din româna lor. Foarte rapizi și în vorbire, și în decizii, ori în viață nu știu dacă e mereu bine să te lansezi în niște chestii fără să le cântărești ca lumea.
”Să mai lucrați la mentalitate”
– Ce nu-ți place la români?
– Nu sunt serioși! Uneori, sunt neserioși și nu sunt corecți. Cred că ar trebui să mai lucreze la mentalitate. Oricum, mai mulți sunt corecți decât incorecți.
– Și unde e procentul mai mare între cele două categorii pe care le amintești?
– Am trăit în Timișoara, Slatina, apoi pe lângă București, dar cei mai corecți mi se par în Cluj, în Ardeal. Este părerea mea, nu vreau să supăr pe nimeni, v-am zis, majoritatea sunt cei corecți în România.
– Unde te simți acasă, în Portugalia sau în România?
– Sunt un om fericit pentru că atunci când sunt în Portugalia mă simt acasă, dar și la Cluj Napoca mă simt acasă.
Recomandă tot Ardealul
– Ai prieteni români?
– Chiar am, mulți, mai ieșim la cabană, pe lângă Cluj. Dar am mulți și în țară, de la nord la sud.
– Ce le-ai recomanda atât portughezilor, cât și străinilor să viziteze, să vadă, în România?
– Eu sunt îndrăgostit de Transilvania. Și e normal să scot în evidență ceea ce îmi place, ceea ce știu mai bine. Clujul și zonele de lângă, în natură, sunt frumoase, dar și Transalpina, Transfăgărășan, în Maramureș iar este superb. Mi-a plăcut enorm când ne-am plimbat și cu ”Mocănița”.
Mâncarea la ceaun cu prietenii
– Îți place mâncarea românească?
– Cum să nu?! Sarmale, în special, dar și mâncare făcută la ceaun. Avem și o cabană la munte, îmi place să stau în natură, să prepar una, alta, pot să fac ce vreau acolo. Și-o mai ajut pe soție la prepararea mâncărurilor.
– Știi și tu să gătești?
– Când e vorba de mâncarea la ceaun. Carne de vită sau vânat. Atunci când merg cu prietenii la munte, ți-am zis.
– Care este motto-ul vieții tale?
– Să fiu corect și smerit.
”Am învățat în România ce înseamnă răbdarea”
– Ce ai învățat în România?
– Răbdarea! Bine, asta mai vine și o dată cu vârsta. Dar răbdarea am învățat-o aici. Și e mare lucru.
– Care e cuvântul preferat în limba română?
– Dragoste.
– Cu romantismul ți-ai cucerit soția româncă?
– Cred că da. Și uite că suntem de zece ani împreună, în toate momentele ale vieții. Ea a fost unul dintre motivele principale pentru care m-am stabilit în țara voastră.
”Soția m-a învățat să spun ”Poftim” nu ”Ce””
– Ce ai învățat de la soția ta?
– „Poftim!”.
– Poftim?
– Chestia asta, de a vorbi elegant, de a spune ”Poftim?” nu ”Ce?”. Cum să te comporți, cum să fii mai politicos, mai manierat. Mai ales că ea m-a învățat românește, mai în detaliu, în afară de ceea ce am prins la fotbal. Ea m-a corectat și m-a învățat limba română, corect.
– Și tu ce ai învățat-o pe ea?
– (se amuză) Să mănânce fructe de mare.
”Cum să pui apă sau Cola în vin?”
– Ai avut experiențe amuzante cu românii?
– Îți dai seama că s-au strâns atâtea în ultimii 15 ani. La început, mi s-a părut ciudată ideea de șpriț.
– De ce?
– Noi, portughezii, bem vinul ”curat”, sec. Aici, am văzut că se pune și apă, și Cola. Pe bune?! Doamne ferește, îți bați joc de vin?! Eu recomand vinurile românești, roșu, sec, mai beau câte un pahar fie cu soția, fie cu prietenii. Dar simplu, fără să-l diluez.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro