INTERVIU. Tânărul cu trei vieți și cetățenii: română, maghiară și sudaneză. „Ne plângem că n-avem ultimul model de iPhone, dar oamenii aceia sunt săraci și zâmbesc”

Yasin Hamed este un tânăr cu o poveste de viață inedită. Nu în fiecare zi întâlnești un om care să dețină trei cetățenii, română, maghiară și sudaneză! Hamed este fotbalist, momentan evoluează în liga secundă maghiară, împrumutat de la Nyíregyháza la Békéscsaba, după ce a evoluat în România pentru Liberty Salonta, ASA Târgu Mureș, Pandurii Târgu Jiu, CFR Cluj, Sepsi și Csikszereda.

Cu formația din Gruia a cucerit campionatul în 2018. Yasin Hamed a povestit pentru Libertatea, cu accentul său ardelenesc, cum a crescut în România, cum a ajuns să joace pentru Sudan, cum a învățat din chinul perpetuu al oamenilor pe care i-a descoperit în Africa. Și ca să continue povestea părinților săi, are planuri de viață cu o tânără blondă, româncă născută în Spania, revenită pentru el în estul Europei!

Libertatea: Yasin, cum începe povestea vieții tale?
Yasin Hamed: E o poveste… Prietena cea mai bună a lui mami, din Salonta, s-a căsătorit cu un sudanez venit în România, au făcut petrecere în București. La acest chef, mami s-a întâlnit cu tati, sudanez, prieten al mirelui. S-au cunoscut, s-au plăcut, se iubesc și acum, după 30 de ani de relație și 25 de ani de căsătorie.

– Dar cum ai ajuns tu să ai trei cetățenii?
– Mama este unguroaică, tata – sudanez. Eu sunt născut la Salonta, cetățean român. Apoi, când am jucat la Sepsi, 2018-2020, care avea o colaborare cu Akademia Puskas din Ungaria, mi-a fost mai ușor să obțin și cetățenia maghiară, mai ales că am și mama… Sudanez? Am ajuns cu Sepsi în play-off, am jucat bine, dar nimeni nu m-a băgat în seamă din România, de la FRF, pentru naționalele U19 și U21. M-am supărat, ca să zic așa, și m-am dus în Sudan cu tata. Am simțit că n-am șanse pentru naționalele României, am ales țara tatălui. Am făcut un lucru bun, am 10 selecții deja, am jucat la Cupa Africii, m-am duelat cu fotbaliști de top la nivel mondial.

„Le spun că sunt din România”

– Până la urmă, ce ești, român, maghiar, sudanez?
– Ca o glumă, când sunt în România sunt român, în Ungaria sunt maghiar, iar în Sudan – sudanez.

– Cum te prezinți? «Sunt Yasin Hamed de naționalitate …»
– Sincer? Român. Așa le zic tuturor. Când mă întreabă cineva de unde sunt, îi spun clar: «Din România». Din copilărie, sunt chestionat, mai ales după ce mă prezint: «Ce nume e ăsta? Cine ești?». Numele nu sună deloc a român, spun repede povestea pe scurt.

– La școală cum erai asimilat?
– Salonta e un orășel, a fost mai ciudat la început. Copiii erau curioși, «De unde ești?», vedeau că este tata mai închis la culoare. Dar niciodată n-am avut vreo problemă, vreun conflict, vreo urmă de rasism. Și am avut un grup extraordinar la școală. Și-acum mai ținem legătura.

„Cea mai cruntă lecție de viață”

– Care ar fi diferența între români, unguri și sudanezi?
– De prima dată când am ajuns în Sudan, chiar dacă sunt săraci, am fost uluit de oamenii de acolo. Aici, ne plângem că nu avem iPhone 14, dar acolo sunt oameni foarte, foarte, foarte săraci, cu cele mai frumoase zâmbete. M-au impresionat, am realizat că avem obiective mici. Mi s-a oferit cea mai cruntă lecție de viață. Ne plângem aici că nu avem haine Gucci sau Mercedes ultimul tip, iar acolo, în Sudan, oamenii trăiesc cu 30-40 de dolari salariu pe lună! În condițiile în care Sudan este superbogată în aur și în petrol. Sudanul ar trebui să fie o putere a Africii, dacă nu ar fi corupția extrem de mare.

– Ce-ai observat acolo?
– Personal, sunt foarte apreciat. Eu țin la oamenii aceia și mă chinuie starea lor. Acum, e groaznic, puțină lume știe, dar Sudanul e măcinat de război. Familia lui tati este mai ferită, într-un cartier, orășel, departe de capitală, dar oamenii nu mai au combustibil, mâncare, apă. E totul blocat, iar tati se simte rău că nu poate ajuta, nu ai cum să mai intri în Sudan. Luna viitoare, ar trebui să jucăm în Sudan, cu naționala, pentru Cupa Africii, dar totul e blocat din cauza războiului, nimănui nu-i arde de nimic acolo.

Ce l-au învățat părinții

– Ai sesizat diferențe mari între români și maghiari?
– Sunt de trei ani printre unguri, nu am observat multe diferențe. Doar că Budapesta e foarte scumpă! Am învățat bine ungurește.

– Cum ești asimilat acolo, venind din România?
– Bine. Oriunde am mers în lumea asta nu am avut probleme cu vreun coleg, indiferent de nație, de rasă. Nici eu cu el, nici el cu mine.

– Care e cel mai bun sfat primit de la părinți?
– Noi toți suntem musulmani, inclusiv mami. Tati e credincios, m-a determinat și pe mine să-i urmez, mi-a spus să fiu corect în viață, să nu fur, să nu iau ce nu este al meu sau nemeritat de mine. Ce primesc de la Dumnezeu, de la Allah, cu aia merg înainte! Țin Ramadanul, mă rog de cinci ori pe zi, citesc din Coran.

„O femeie, una și bună, a mea”

– Câte soții ai de gând să-ți iei?
– Te referi la faptul că pot avea patru? Am o iubită, o relație stabilă, pe Lynn, româncă născută în Spania, dar părinții ei sunt din Salonta de loc. Nu, nu m-am gândit niciodată să am mai mult de o soție. Una și bună! Pe care o am eu. Din acest punct de vedere, e clar, sunt creștin.

– Ai înțeles vreodată lupta asta interetnică, interrasială?
– Niciodată nu am avut problemă cu un creștin. Ori el cu mine. Mi-am văzut de religia mea, am respectat pe toată lumea. Știu în ce cred și ce fac în viață. Fiecare e cu credința lui. Nu ne contrazicem cu nimeni, avem prieteni creștini care sunt curioși despre musulmani, tati le explică, fiecare ne ducem viața mai departe cu ale lui.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro