Interviu | Mihail, artistul român care a cântat la Glastonbury, festivalul legendar din Anglia: „Aș putea vorbi ore-n șir despre natură, dar n-aș putea să-ți spun cu cine să votezi în necunoștință de cauză”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mihail Sandu (34 de ani) a reușit să ajungă la inimile românilor în 2015, atunci când a lansat piesa „Mă ucide ea”, urmată, în 2017, de „Who You Are”, melodie care l-a purtat peste granițele țării, a fost pe locul I în topurile din Italia, iar în 2018 i-a adus oportunitatea de a fi invitat să o cânte la Vatican, în cadrul concertului anual de Crăciun, alături de orchestra simfonică și corul de aici.
Cuprins:
- „Cred că cel mai de preț lucru pe care l-am învățat a fost să apreciez viața”
- „Lucrurile simple sunt cele mai greu de făcut”
- Consecințele și beneficiile unei cariere de succes
- „E o perspectivă unică să poți vedea/asculta 4 ani de muncă”
- „Am norocul și luxul de a nu avea așteptări de la mine”
- „Problema în majoritatea țărilor din estul Europei e lipsa diversității muzicale”
- „Simt să fiu vocal pe temele unde sunt informat”
- „Ca artist independent, succesul și eșecul ți se datorează doar ție”
- „Căutăm constant modalități să creăm ceva real și autentic”
În 2024, Mihail a fost invitat să cânte în cadrul festivalului Glastonbury din Marea Britanie (26-30 iunie), unul dintre cele mai populare și mai mari evenimente muzicale din lume.
Am stat de vorbă cu artistul despre drumul pe care l-a parcurs până în prezent, primul album pe care l-a lansat, dar și modurile în care muzica l-a ajutat să evolueze și să se maturizeze.
„Cred că cel mai de preț lucru pe care l-am învățat a fost să apreciez viața”
Mihail s-a născut în Rusia, dar a copilărit în satul Doroțcaia din Republica Moldova. Aici, mama lui i-a încurajat deprinderile creative și, încă de la vârsta de 5 ani, părinții i-au cumpărat un pian.
„Am avut o copilărie frumoasă, cu părinți iubitori, mult timp petrecut afară, pe ulițele satului Doroțcaia și pe malul râului Nistru. Nu știam neapărat ce e «creativitatea» atunci, dar pot spune că pasiunea pentru muzică o am de mic, datorită mamei. Este foarte mândră de mine pentru ce-am realizat. Ai mei sunt stabiliți deja de ani buni în Germania, îi vizitez de două ori pe an, iar casa lor a devenit locul în care merg să mă adun după o perioadă grea. Mama îmi gătește și eu cânt la pian toată ziua. Din Rusia nu am amintiri, ai mei s-au mutat acolo când eu eram încă «pe drum», iar după ce m-am născut, ne-am întors în Moldova”, spune el.
Cântărețul susține că este foarte recunoscător pentru tot ceea ce a trăit în Moldova, dar și pentru oamenii care l-au înconjurat. Aici, așa cum subliniază, a învățat să aprecieze viața, cu tot ceea ce vine ea la pachet, dar și frumusețea lucrurilor simple. A simțit întotdeauna o „chemare” înspre muzică, dar la 19 ani, când a plecat la facultate în România, la Cluj, după ce a făcut și pictură timp de cinci ani, a ales designul.
După absolvire, a hotărât să se dedice complet primei sale pasiuni și să-și facă un nume în domeniu. Succesul a venit repede, iar odată cu el a început și procesul de maturizare și descoperire de sine. În 2019, a hotărât să se retragă la o cabană în pădure, pe malul lacului Tarnița din Cluj. A stat acolo 9 luni, timp în care a început să lucreze la primul său album, „To Whom We Return”, la care a muncit până în 2023, când l-a lansat.
„Lucrurile simple sunt cele mai greu de făcut”
Libertatea: Obișnuiești să spui că „ai simțit chemarea pentru muzică” de mic. Dacă e să trecem un fir roșu din copilărie până în prezent, cu toate etapele creative și școala făcută, cum se conectează între ele și cum se așază în tine acum, toate?
Mihail Sandu: Cred că, într-un final, cine a spus că suntem suma tuturor experiențelor noastre a avut dreptate. Pasiunea pentru muzică a fost mereu acolo, dar vine un moment în viață când trebuie să te decizi ce aprofundezi. Cât despre restul artelor, am simțit mereu nevoia de a mă exprima prin diverse medii creative. Muzica rămâne clar preferată, dar devenind ușor, ușor o sursă de venit, parcă uneori fug de ea. Fiecare lucru pe care l-am învățat a contribuit la formarea artistului Mihail, de la sound până la estetica vizuală.
- A venit „Mă ucide ea”. Povestește-mi modul în care a apărut piesa asta și lansarea ei. Ce înseamnă melodia pentru tine?
- Piesa a venit ca o joacă, într-o seară la studio, când încercam, alături de un prieten apropiat, să facem o melodie rap pentru el. Între timp, a adormit, iar eu am început să cânt din ce în ce mai tare refrenul melodiei. Cât despre însemnătatea ei din prezent, sunt zile și zile.
Sunt foarte recunoscător pentru ce mi-a adus în viață, dar a fost, pentru o perioadă, și un obstacol de depășit. Am avut o bună perioadă în care nu am mai cântat-o în concerte, așa de tare voiam să mă detașez de ea. Acum pot spune că ne-am împăcat.
- A urmat „Who You Are” și ai ajuns internațional. Cu ce lecții a venit cântecul acesta?
- A venit cu o lecție importantă, pe care mulți o învață greu: lucrurile simple sunt cel mai greu de făcut. Piesa a luat naștere în aceeași perioadă cu „Mă ucide ea”, doar că nu reușeam să-i dăm o formă de care să fim mulțumiți. La un moment dat, după șase luni de încercări, am găsit versiunea „ideală”. Apoi, la un an după lansare, am mai adăugat o parte, pe care o cântam doar în concertele live.
Consecințele și beneficiile unei cariere de succes
- Ce a însemnat succesul din acea perioadă pentru tine?
- A fost ca o gură de aer proaspăt. E o presiune ciudată pusă pe artiștii care au avut un hit mare să livreze cel puțin ceva de nivel asemănător, lucru pe care l-am simțit și eu după „Mă ucide ea”. A fost o perioadă din viață incredibil de intensă, în care am cunoscut foarte mulți oameni noi, dar și locuri frumoase prin toate țările prin care ne-a purtat piesa. Este, sincer, cam tot ce-mi aduc aminte.
- În 2018, ai cântat în cadrul Concertului de Crăciun de la Vatican. Cum a fost întreaga experiență?
- La acel moment, melodia era foarte populară în Italia, iar partenerii noștri de acolo au primit propunerea. E greu de pus în cuvinte o experiență de genul, dar este fix definiția vorbei „once in a lifetime experience” (n.r. - o experiență unică în viață).
- Odată întors din Italia a urmat și o schimbare în viața ta. Ce ți-ai dorit de la tine atunci și ce ai vrut să descoperi?
- Un răspuns sincer și scurt ar fi „nu știu”. Au fost niște ani adunați în care mă simțeam doar din ce în ce mai departe de muzica pe care o lansam. Am avut „ghinionul” ca piesele care au avut cel mai mare succes să fie scrise poate chiar și cu doi ani înainte să fie publice, iar asta a însemnat că mereu eram cumva în urmă „cu mine”. Și „eul” din prezent simțea că are mult mai multe de spus.
„E o perspectivă unică să poți vedea/asculta 4 ani de muncă”
- Au urmat cele 9 luni în căbănuță - ce s-a întâmplat cu tine în acea perioadă și ce făceai de-a lungul unei zile?
- A fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea, categoric. Cred că singurul lucru care mi-a lipsit a fost interacțiunea umană, chiar dacă nu am fost complet singur toată perioada. Am petrecut foarte mult timp în natură; eram înconjurat de pădure, pe de-o parte, și de lacul Tarnița, pe cealaltă. Parcă a fost mai grea „reintegrarea” socială decât eventualele lucruri pe care le-am ratat.
- Ai scos muzică nouă și a apărut primul album. Ce rol poartă în sufletul tău?
- Nu-mi dau seama cum se raportează neapărat oamenii la copiii lor, dar o legătură asemănătoare aș putea spune că simt și eu. E foarte intens, dar și o perspectivă unică să poți vedea/asculta 4 ani de muncă.
- Dar tu, după timpul la Tarnița, cine ai devenit?
- Am redevenit un copil mai matur, am învățat să rog oamenii frumos să-mi lase spațiu, când am nevoie, și să nu-mi umple capul cu lucruri irelevante, nu doar pentru mine, ci și pentru ei. M-a ajutat să-mi fac curat în viață. Însă, cum viața e în valuri, sunt zile și zile, dar cert e că acele 9 luni m-au ajutat să-mi aud mai clar vocea interioară, care de multe ori e greu de ignorat.
„Am norocul și luxul de a nu avea așteptări de la mine”
- În prezent, cum te raportezi la muzica pe care o faci? Ce stil muzical ți-e apropiat și ce așteptări ai de la tine în plan muzical?
- Am norocul și luxul de a nu avea așteptări de la mine. Deseori, când lumea pune bariere de genul, ele mai mult încurcă decât ajută. Scopul e să fac ceva care, în primul rând, să-mi placă mie. Am deja experiența de a cânta piese pe care uneori nu le mai simt.
- Lucrezi la muzică nouă?
- Încă experimentez foarte mult. Am reînceput să scriu în română, lucru de care mi-a fost dor, dar am lansat și o sesiune acustică în primăvară, „Nuanțe”, ca un mic „teaser” a ce urmează.
- Apropo de asta, te simți presat să ai hituri și să fii relevant în industrie?
- După experiența albumului, sunt mult mai detașat de tot ce înseamnă partea asta. Dar, ca orice artist, îți dorești ca oamenii să se conecteze cu ceea ce faci tu, pentru că e cel mai mare compliment pe care-l poți primi la adresa artei tale.
„Problema în majoritatea țărilor din estul Europei e lipsa diversității muzicale”
- Cum vezi industria muzicală din România față de cea din Republica Moldova?
- E clar că industria din România îți oferă mai multe posibilități, prin dimensiunea pieței și modul în care poți monetiza asta. Fiecare dintre cele două țări vine cu un background de influențe foarte complex. Per total, problema în majoritatea țărilor din estul Europei e lipsa diversității muzicale.
- Sunt mulți artiști moldoveni extrem de talentați care au succes la noi în țară. Cum vezi oportunitățile pentru tinerii moldoveni din prezent?
- Mereu am fost de părere că muzica bună poate străpunge orice graniță sau limitare. Nu cred că există diferențe între artiștii din Moldova și cei din România, în sensul în care nu cred că suntem niciunii dintre noi lipsiți de ceva. La fel și cu publicul din cele două țări, toți suntem oameni frumoși, nu aș putea să-i diferențiez. La finalul zilei, e vorba despre influențele pe care le ai și modul în care alegi să exprimi ce simți. Cu atât mai mult astăzi, când oportunitățile de a „fi văzut” sunt mult mai dese și totul e atât de accesibil. Curând nu cred că vor fi diferențe, poate doar la nivel personal.
- E muzica pe care o faci și un instrument eliberator? E relevant să aibă un mesaj pentru public?
- Cea mai potrivită descriere ar fi că muzica „curge” prin mine. Tot timpul când stai și gândești ceva prea mult sau încerci să-i atribui niște scopuri care nu-s acolo de la început, totul devine foarte plastic. E important ca și ceea ce fac să redea lucruri pe care cu adevărat le simt sau le-am simțit la un anumit moment.
„Simt să fiu vocal pe temele unde sunt informat”
- Simți vreodată nevoia să fii vocal pe anumite teme sociale?
- Da și nu. Simt să fiu vocal pe temele unde sunt informat. Nu am fost niciodată genul care să aleagă o poziție doar pentru că „se cere”. Aș putea vorbi ore-n șir despre natură și cum trebuie noi ca oameni să fim mai buni, dar n-aș putea să-ți spun cu cine să votezi în necunoștință de cauză.
- Anul ăsta ai cântat la Glastonbury. Cum ai ajuns aici și cum a fost întreaga experiență?
- Prin noroc și oameni care cred în proiect. Totul a început când am cântat la showcase-ul Mastering The Music Business. Anca Lupeș, fondatoarea MMB, a fost, de altfel, unul dintre oamenii esențiali pentru participarea noastră la festival, alături de agenția noastră de booking - Raw Talent Agency. Am cântat la Toad Hall, o scenă-cort, care nu era foarte mare, dar era intimă și frumoasă.
Oamenii inițial stăteau pe jos, în iarbă, dar după câteva piese, s-au ridicat și au dansat cu noi până la finalul show-ului. Între timp, s-a umplut și „sala”, iar pentru noi asta a fost o victorie. Am avut un public foarte cald și primitor, unul foarte pretențios, de altfel, învățat ca an de an să vadă cele mai mari trupe din lume. Sunt foarte recunoscător pentru întreaga experiență.
„Ca artist independent, succesul și eșecul ți se datorează doar ție”
- Muzica ta nu este mainstream și comercială. Cum te raportezi la nevoia aparentă a românului de a asculta „hituri”?
- Într-adevăr, atunci când am început să am succes, era această dorință de a asculta hitul, fapt care în unele momente devenea frustrant. În ultimii ani, am observat o curiozitate din ce în ce mai mare în rândul oamenilor de a descoperi lucruri noi, iar asta mă încânta enorm.
- Ce înseamnă să fii artist independent în showbizul românesc?
- Cred că experiența diferă în funcție de punctul în care ești în carieră. Ai mai mult de muncă și mai multe decizii de luat ca artist independent, iar succesul, cât și eșecul ți se datorează doar ție; dar vine și cu o libertate la pachet. Important este să știi ce să faci cu ea.
- Și pentru că tot vorbim de muzică nouă, cum și când creezi? Prevezi o nouă perioadă de izolare?
- Am fost în Creta timp de două săptămâni, cu studioul după mine, dar sincer nu m-am atins de niciun instrument. Ambianța îți oferă multe, iar dacă ai ocazia să faci muzică la malul mării sau pe vârful muntelui, profită. Momentan am nevoie de o pauză de la toate, să mă reculeg undeva în natură, dar cum nu am timp, amân. Va veni și momentul să mă izolez cu plăcere undeva, ascuns în natură, dar momentan lucrăm nonstop la studioul nostru din Cluj.
„Căutăm constant modalități să creăm ceva real și autentic”
- Te-ai gândit vreodată să pleci din România?
- M-am gândit de multe ori și să plec, și să rămân, dar contează tot ce alegem să fim acum, să onorăm locul, oamenii cu care ne înconjurăm și să încercăm să transformăm acest loc unde trăim așa cum ni-l dorim. Poate a fost și un element de frică, după ani în care am construit totuși ceva, poate urmează. Nu poți ști niciodată ce-ți rezervă viitorul, dar momentan sunt bine la Cluj, este casa mea.
- În urma experiențelor povestite, pari un tip spiritual și conectat la sine. Cum crezi că maturizarea asta se va manifesta în muzica pe care o vei face?
- Devine mai provocator să manifești muzical acest bagaj de maturizare spirituală, dacă ții cont că trăim în lumea asta atât de nouă, pe alocuri poate ciudată, unde totul se mișcă atât de repede și nimeni n-are timp, spațiu, atenție. Cu atâta gălăgie în jur, e o mare provocare să faci omul să se oprească din goană cât să respire puțin și să audă, să se audă. Dar nu ne blocăm în asta, căutăm constant modalități să creăm ceva real și autentic care vine din maturizare și trezire, măcar pentru a veni în ajutorul celor ce au nevoie.
- Ce i-ai transmite unui artist talentat care nu a reușit (încă) să-și facă un nume în muzică?
- Să nu amâne de azi pe mâine nimic, dar și multă muncă, dedicație. Hard work beats talent. Any day. (n.r. - munca pe brânci bate talentul, în orice zi).
- Unde putem să te vedem în perioada următoare?
- Cel mai simplu ar fi pe Instagram - Mihai Official - unde totul este public și puteți vedea programul de concerte și orice activitate nouă. Știu sigur că ne vedem în septembrie la Conacul Năsturel, în cadrul Festivalului Diud Where’s My Tune, și mai avem câteva show-uri în țară pe toamnă, dar încă nu sunt anunțate.
