INTERVIU. Viața Unui Cunoscut Albanez Mutat în România Acum 12 Ani. Între Afacerile Cu șaorma și Calculul Pe Care Nu Vrea Să-l Facă Niciodată: „Mi-e Frică”

Transferul în România, la Dinamo București, în 2010, i-a schimbat destinul vieții lui Elis Bakaj. Cu imaginea lui ”Cristiano Ronaldo de Albania”, cum l-au recomandat ”câinii roșii” în momentul tranzacției, mijlocașul central era la primul club extern, în afara țării sale. Nu a reușit să devină campion în România, așa își afirmase obiectivul la sosire, dar s-a ales cu o soție, cu un copil, cu un cămin. S-a căsătorit cu o româncă, împreună au o fetiță, au pornit și o afacere profitabilă în București, acolo unde au deschis două șaormerii ce vând bine, în Pipera și în Titan.

Albanezul se recomandă ca fiind român, fiind asimilat aici, chiar dacă a mai evoluat în cariera sa în Ucraina (Cernomoreț Odessa), în Israel (Hapoel Ra”anana), în Croația (HNK Split), în Albania natală (FK Tirana, Kukesi și Vllaznia), în Belarus (Soligorsk, Dynamo Brest și Rukh). Fostul internațional albanez, un gol în 27 de selecții, a debutat la prima sa reprezentativă chiar într-un meci cu România.

INTERVIU. Viața unui cunoscut albanez mutat în România acum 12 ani. Între afacerile cu șaorma și calculul pe care nu vrea să-l facă niciodată: „Mi-e frică” — În tricoul lui Dinamo

Recomandări

Verificări azi la Spitalul Sf. Pantelimon, după acuzațiile că 19 pacienți au murit din cauza administrării incorecte a unui medicament. Rafila a trimis Corpul de Control

Bărbatul de 35 de ani a povestit în interviul acordat Libertatea cum trăiește în București și de ce a ajuns să-i înțeleagă și pe cei ce se enervează în traficul din Capitală.

Libertatea: – Elis, ce înseamnă România pentru tine?
Elis Bakaj: – România e casa mea. Soția, fiica, afacerile sunt aici. Mă simt ca acasă, nu e nicio diferență cu Albania. Bine, acolo sunt părinții, sora mea, nu voi renunța niciodată la Albania, dar România e ca acasă.

– Te-ai gândit să-ți iei cetățenie?
– Am permis de ședere, în viitor aș putea lua și pașaport.

”Nicăieri nu e ca aici, apreciez că nu există rasism”

– Cât de mult s-a schimbat România față de acum 12 ani când ți-ai început, practic, experiența în țara noastră?
– S-a schimbat mult. Prima oară am venit în 2007 în România, când am jucat cu naționala Albaniei. Dar, comparativ cu timpul prezent, s-a schimbat foarte mult. Normal, e mai bine, și ca în 2010, și ca în 2007. Drumurile sunt mai bune, blocuri mai noi, totul e spre mai bine. Hai să fim serioși! Chiar se vede.

– Ce știai despre România și români?
– Despre fotbal, aproape tot. Știam și de mentalitatea românilor, fiindcă aveam prieteni aici care făcuseră facultatea și mi-au povestit de cum sunteți voi.

Recomandări

Înlocuiri pe bandă rulantă. 21 de prefecți și subprefecți numiți de Guvernul Ciolacu. Ce culoare politică au nou-veniții

– Ce-ți place cel mai mult la români?
– Faptul că nu există rasism. Am avut posibilitatea să joc în multe alte țări, așa că știu ce vorbesc, dar nicăieri nu este ca în România. Nu interesează pe nimeni ce ești, albanez, african, sârb sau italian.

– Cum erai tratat acolo comparativ cu ceea ce trăiești aici?
– Ca fotbalist, crede-mă că toată lumea te respectă. Dar în afara fotbalului, totul este altfel. Eu am plecat cu fotbalul, așa că mi-a fost bine. Dar am vorbit cu alți prieteni, au simțit faza cu rasismul. Am prieteni albanezi care s-au căsătorit cu românce, nu sunt în fotbal, și-mi povesteau că au stat în Grecia o perioadă, dar nici nu se poate compara cu România. Aici, nu interesează pe nimeni de unde ești. Și munca e bună aici, iar siguranța e la cote înalte. Chiar se trăiește bine.

Traficul mă ”omoară”

– Este ceva care ar trebui să se schimbe aici?
– Da, da! Traficul din București mă ”omoară”. Mai ales acum că stau 3-4 ore în trafic. Locuiesc în zona Ghencea-Militari, iar afacerile le am în Pipera și în Titan. Eu pierd trei ore și jumătate pe zi doar în trafic.

– Ai făcut calcul cât dai pe benzină?
– Nuuu. Mi-e și frică! Nu am stat niciodată să calculez. OK, București este oraș mare, cred că sunt aproape trei milioane de oameni în zona metropolitană. Și lumea e agitată în trafic, ce auzi…

Recomandări

Monica Macovei, condamnată la șase luni de închisoare cu suspendare pentru accidentul de la Mangalia. A lovit un motociclist cu mașina

– Mai există și altceva ce nu-ți place în viața de zi cu zi?
– Asta, cu traficul, care dă oamenilor o stare de agitație. Dar eu îi înțeleg pe oamenii ăștia. Serios. Și tu dacă ieși din casă, cu treabă, și stai 3-4 ore blocat în mașină, în trafic, nu ai cum să reziști. Și cel mai calm om din lumea asta ar fi agitat.

”E mult de muncă, dar se fac bani”

– Ți-ai deschis două șaormerii, în franciză. Cum merg afacerile în România?
– Merge foarte bine. Mai ales că este un brand, ”Shaormeria Băneasa”, care e căutat. Prima dată când am venit în România, în 2010, am mâncat șaorma și mi-a plăcut. Bine, fiind fotbalist, nu puteam să fac excese. Fiind mâncare, lumea caută. E mult de muncă, mai ales că sunt două. Trebuie să ai grijă la tot.

– Dar merge, nu bagi bani și-i pierzi?
– Nu, e afacere bună, doar că e mult de muncă.

– Te extinzi?
– Momentan, nu. Am început să fac cursurile de antrenor, în Albania, tot sub egida UEFA, am decis așa, fiindcă știu limba mai bine decât româna, totuși. Vreau să mă întorc în fotbal, ca antrenor, ca director sportiv, acolo e viața mea, la asta mă pricep cel mai bine. Alte afaceri, nu. Pentru că e mult de muncă.

”Am adus o familie de ucraineni aici”

– Cât ți-a luat să înveți limba română?
– Foarte puțin. Eu știam italiana, iar româna e asemănătoare. Cred că în două luni și jumătate, înțelegeam. Bine, nu vorbeam ca acum, dar înțelegeam. Mulți mi-au zis că româna e grea, dar nu mi s-a părut deloc. Uite, rusa nu s-a prins! Și-am stat trei ani în Ucraina și aproape patru ani în Belarus. Nici în ziua de azi nu știu precum româna, doar cât să înțeleg.

– Te înspăimântă ce se întâmplă în Ucraina?
– Îți dai seama că am prieteni acolo. Am încercat să și ajut, am adus o familie la București, să am grijă de ea. Nimeni nu vrea război, om cu mintea la cap. Și-așa avem atâtea probleme, cu economia, totul s-a scumpit. Am trăit acolo, mă doare.

– Soția în ce limbă ți-ai cucerit-o?
– În română, atât cât știam. Am cunoscut-o la șase luni după ce am stat în România.

– Îți imaginai cât de mult îți va schimba România viața?
– Nu. Și prima dată când am ieșit din țară a fost la un meci al naționalei, cu România, pe vechiul stadion național, ”Lia Manoliu”.

”Soția gătește bine”

– Ce-ți plac mai mult, șaormele sau sarmalele?
– Mie îmi plac și sarmalele. Sunt tare bune. Bucătăria românească e foarte gustoasă.

– Ce-ți pregătește soția și-ți place?
– Tot. Ea a învățat să gătească foarte bine de la bunica ei. Și când jucam în altă țară, îmi pregătea ceva românește. Îmi place și ciorba de burtă, nu doar sarmalele.

– Nu te-ai gândit la un restaurant cu specific românesc?
– Ne-am gândit că merge mai bine șaormeria. Vedem în viitor ce se va întâmpla.

”România e o țară sigură, dar totul depinde și de educația pe care o dai copiilor”

– Aveți o fetiță. Te-ai gândit cum va evolua viața ei, a voastră?
– În ziua de azi, copiii nu mai sunt cum eram noi, e clar. Sunt mai inteligenți, au mai multă energie. Fata mea are aproape trei ani și se pricepe mai bine ca mine. Cresc diferit față de cum am făcut-o noi. Trebuie să ai grijă și să fii și norocos, ca părinte.

– Adică?
– Noi suntem norocoși că fata e cuminte, merge la grădiniță, învață deja una, alta. Îi acordăm atenție, fiindcă de aceea suntem părinți, de aceea ne-a lăsat Dumnezeu pe pământ să creștem copii. Și tata, și mama să facă totul pentru copil.

– Este România o țară sigură pentru a crește un copil, iar copilul să se dezvolte armonios?
– Eu spun că da. Dar depinde și de ce educație dă părintele. Și depinde de anturaj. Eu sunt de părere că părinții au obligația să-i învețe pe copii, permanent. Eu am câștigat primii bani ca fotbalist de la 15 ani. Și tata nu mi-a lăsat banii pe mână. Tu, ca părinte, trebuie să știi ce și cum vizavi de copilul tău, să-l înveți ce să facă.

Urmărește-ne pe Google News