Invazia sărbătorii roz

Un kitsch oribil: de la lumânări la papuci roz de baie, totul făcut, ce-i drept, în numele iubirii! În plus, junii trebuie să se întreacă în declaraţii siropoase. Care mai de care mai dulcege, ce l-ar face pe un diabetic să intre în comă. Această “sărbătoare” a intrat aşa de mult în subconştientul tinerilor, încât unii au început să o ia de bună. Fără să-şi dea seama că este vorba de o afacere, de un obicei de consum.

Sărbătoarea a fost impusă de cultura americană, care a preluat de fapt o tradiţie romană, păgână. “Lupercalia” se organiza pe 15 februarie, în onoarea zeilor Juno şi Pan. Era o celebrare a fertilităţii, în care tinerele necăsătorite erau curtate, prin tragere la sorţi.

Din nefericire, “occidentalul” Valentin a câştigat prin marketing bătălia cu sărbătorile locale. Asta pentru că şi noi, românii, avem o sărbătoare a dragostei: Dragobetele, care era fiul Dochiei. Acesta este un fel de “omolog local” al lui Cupidon, care se aniversează tot în luna februarie, însă în data de 24. Nu sunt un retardat care susţine că trebuie să sărbătorim arhaic, precum odinioară, numai Dragobetele. Dar este păcat să preluăm pe nemestecate o aşa-zisă sărbătoare inventată peste Ocean. Mai bine ne-am gândi că luni începe Postul Sfintelor Paşti!

Urmărește-ne pe Google News