Cum a dus o invitație de Crăciun făcută unui om fără adăpost la o poveste de familie de 45 de ani
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Crăciunul este adesea asociat cu bunăvoința, dar un cuplu tânăr din Regatul Unit a trăit o experiență care le-a schimbat viața acum 50 de ani. O invitație de Crăciun făcută unui om fără adăpost a dus la o frumoasă poveste de familie care a durat 45 de ani.
Cuprins:
Cum a început povestea
Pe 23 decembrie 1975, Rob Parsons și soția sa, Dianne, se pregăteau pentru sărbători în locuința lor din Cardiff, când au auzit o bătaie la ușă.
Conform relatării BBC, în fața casei lor se afla un bărbat cu un sac de gunoi în mâna dreaptă și un pui congelat în mâna stângă. Rob și-a amintit vag chipul bărbatului – era Ronnie Lockwood, un copil pe care îl întâlnise ocazional la școala duminicală și despre care se spunea că este „puțin diferit”.
„I-am spus: «Ronnie, ce-i cu puiul?» Și el mi-a răspuns: «Cineva mi l-a dat de Crăciun». Apoi am spus două cuvinte care ne-au schimbat viața tuturor. Și nu sunt sigur de ce le-am spus. I-am spus: Intră, Ronnie”, a povestit Rob.
La acea vreme, Rob avea 27 de ani, iar Dianne 26. Cei doi au simțit că trebuie să-l ajute pe Ronnie, un bărbat autist, oferindu-i adăpost.
Au gătit o masă caldă pentru el, l-au lăsat să facă o baie și i-au permis să rămână la ei de Crăciun. Acest gest de compasiune s-a transformat într-o relație unică plină de dragoste și compromisuri, care a durat 45 de ani, până la moartea lui Ronnie.
Rob și Dianne erau căsătoriți de doar patru ani când l-au primit pe Ronnie în casa lor. La 30 de ani, Ronnie ducea o viață grea, fiind fără locuință de la 15 ani și trăind pe străzile din Cardiff. Rob își amintește că îl mai văzuse pe Ronnie la un club pentru tineret pe care îl coordona.
De Crăciun, cuplul le-a cerut rudelor să-i aducă lui Ronnie cadouri – o pereche de șosete sau produse de igienă.
„Îmi amintesc cum stătea la masa de Crăciun cu cadourile în fața lui și plângea, pentru că nu mai trăise niciodată acel sentiment de dragoste”, a spus Dianne.
„A fost incredibil să îl vedem”.
Cuplul intenționa să îl găzduiască pe Ronnie până după sărbători
Inițial, intenționau să îl găzduiască pe Ronnie doar până după sărbători. Însă, când a venit momentul să plece, nu au putut să-l alunge.
Ronnie fusese trimis într-un centru de îngrijire la doar opt ani. A părăsit Cardiff la 11 ani și a fost plasat la o școală aflată la 200 de mile distanță.
„Nu avea prieteni acolo, nici un asistent social sau profesori care să-l cunoască”, a spus Rob.
„Întotdeauna se întreba: Am făcut ceva rău?”
BBC Wales (Birleşik Krallık):
— Yabancı Basın (@yabancibasin) December 25, 2025
Noel’de evlerine aldıkları adam 45 yıl yanlarında kaldı ?
? Rob Parsons ve eşi Dianne Parsons, 23 Aralık 1975’te Cardiff’teki evlerinin kapısını çalan Ronnie Lockwood adlı evsiz bir adamı Noel için içeri davet etti.
? Ellerinde eşyalarının… pic.twitter.com/SrOXTlKOMM
Cuplul a observat că, la început, Ronnie era stânjenit, evita contactul vizual și vorbea puțin. Totuși, în timp, au început să-l cunoască mai bine și să-l iubească. Au reușit să-i găsească un loc de muncă ca gunoier și l-au ajutat să-și cumpere haine noi.
„Era ca și cum ne-am fi îmbrăcat copilul pentru școală. Eram părinți mândri”, a spus Rob.
Rob își amintește cum Ronnie obișnuia să spună: „Rob, când mă duci la muncă dimineața, ceilalți bărbați mă întreabă: Cine e cel care te aduce cu mașina? Și eu le spun: A, e avocatul meu”.
Viața alături de Ronnie a fost plină de momente speciale și ritualuri
În fiecare dimineață, el golea mașina de spălat vase, iar Rob se prefăcea surprins.
„Era greu să pari surprins când primeai aceeași întrebare luni și marți, dar acesta era Ronnie”, a spus Rob râzând.
Ronnie avea un suflet generos. Petrecea mult timp la biserica locală, unde aduna donații pentru persoanele fără adăpost și aranja cu grijă scaunele pentru slujbe. Într-o zi, s-a întors acasă fără pantofi. Când Dianne l-a întrebat unde sunt, el a răspuns simplu: „Un om fără adăpost avea nevoie de ei”.
Cu toate acestea, nu totul a fost ușor. Cuplul s-a confruntat cu dificultăți, inclusiv cu dependența de jocuri de noroc a lui Ronnie, care a durat 20 de ani.
„Nu e ceva ce aș recomanda ca strategie”, a spus Rob, „dar Ronnie ne-a îmbogățit viețile în multe feluri”.
Ronnie a murit în 2020, la vârsta de 75 de ani, după un accident vascular cerebral. Din cauza restricțiilor impuse de pandemia de Covid-19, doar 50 de persoane au putut participa la înmormântarea sa.
