Ion Stoica, românul de 1 miliard de dolari din America, lecție emoționantă pentru copiii de mineri din Moldova Nouă și Anina. Pe pereții atelierului scria „Meseria - brățară de aur”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Profesor la Divizia de Informatică a University of California Berkeley, unde coordonează cercetări de top în domeniul de cloud computing și networking, Ion Stoica este cel de-al patrulea român ca avere.
Cuprins:
- Doi profesori din două lumi - Stoica și Munteanu
- Stoica: Toți știm formula succesului, dar e muncă multă
- „Aici ajungi la frontieră, poliție…”
- Poveștile bunicii
- Profesorul, îngrijorat de lipsa îndrumării copiilor către științele și meseriile tehnice
- Emanuel, cel care n-ar pleca
- Amintiri din comunismul lui Ion Stoica
- „Ne-a vorbit despre viitor”
- Context: ce este „Școala 9”
- El dă rar interviuri și nu crede că succesul lui sau al oricui altcuiva se măsoară în cele 1,2 miliarde de dolari cu care este cotat în topul Forbes.
- Pe 13 iunie, noaptea în California, dimineața în România, Ion Stoica a acceptat să dialogheze cu elevii de la clubul de robotică și pasionați de științe de la două licee din zonele foste industriale ale României: Liceul Tehnologic Clisura Dunării, din Moldova Nouă și Liceul Mathias Hammer, din Anina.
- A rezultat unul dintre acele momente care, după cum a spus unul dintre elevi, „ne întărește și ne poate schimba viața”.
de Andreea Archip și Eli Driu (foto) - Corespondență din Moldova Nouă
Unul după altul, curioși, inteligenți și emoționați, elevii cercului de robotică se ridică și pun întrebări. În fața fetelor și băieților e camera, dincolo de ea e profesorul Ion Stoica și, mai departe, e California, cu Silicon Valley, Twitter, Amazon, Facebook și toate denumirile strălucitoare care au sedus și zdruncinat imaginația lumii în ultimul deceniu și jumătate.
Doi profesori din două lumi - Stoica și Munteanu
De partea cealaltă e locul în care ne găsim noi. Stăm în atelierul liceului din Moldova Nouă, construit pe vremuri, după tipicul halelor de producție. Utilajele mari dorm sprijinite în podea, ca niște elefanți ai unor timpuri apuse, dar și ca exemplu al creativității inginerești, care a evoluat pas cu pas.
În atelier sunt două freze, un strung și o raboteză, toate mai vechi de 30 de ani. Pe panoul de lângă tablă sunt expuse lucrările de absolvire ale generațiilor trecute de elevi. De cinci ani, elevii nu mai sunt obligați să facă și o machetă la absolvire, așa că profesorul nu mai are acum ce expune.
Pe un alt panou vopsit în roșu „comunist” se pot citi îndemnuri pe care atât profesorul Stoica de la Berkeley, 58 de ani, cât și profesorul de materii tehnice Sabin Munteanu, 65 de ani, le-au prins la vremea lor: „Meseria - brățară de aur”, „Munca este o cinste dacă o faci cum trebuie!” și „Orice meserie are frumusețea ei”.
Stoica: Toți știm formula succesului, dar e muncă multă
Dialogul prinde viață și suntem înveliți în foitajul unui amestec suprarealist. Sunt discuții despre inteligența artificială, purtate în ruinele unui trecut din care, cu bunele și relele sale, România se smulge și care face ca peste jumătate dintre elevii săi să vrea să plece din țară, conform unui recent sondaj al organizației „Salvați copiii”.
Unul dintre copii îl întreabă pe Ion Stoica: „Ce sfat aveți pentru cineva care vrea să urmeze o carieră în informatică? Pe ce să mă axez?”.
Stoica se gândește. „Majoritatea oamenilor știu ce trebuie să facă pentru a avea succes. Te întreb pe tine și ce-o să-mi spui: că trebuie să lucrezi mult, să fii focusat, să nu fii distrat și așa mai departe, poate o să-mi spui și de puțin noroc”.
<strong>Ceea ce vrea să transmită „omul nostru de la Berkeley” este faptul că nu există miracole și scurtături. Că știm care e formula reușitei, dar că e dificil să ne ținem de ea. </strong>
„Oamenii știu ce trebuie să facă să aibă succes, problema este că e greu, poate că e greu să studiezi când prietenii tăi fac altceva, poate e greu să te focusezi pe ceva când sunt alte distracții, dar până la urmă de asta ai nevoie. Nu este «a single bullet», e foarte multă muncă. Dar poți să muncești mult dacă te pasionează”, răspunde el.
„Aici ajungi la frontieră, poliție…”
Sebastian Pleș este elev în clasa a XI-a la Liceul Tehnologic Clisura Dunării, din Moldova Nouă. Se gândește la o carieră în informatică, așa că planul lui este să dea la Politehnică, în Timișoara.
Mai mult decât pentru Bacalaureat are emoții pentru admitere. „Mi-a spus un profesor că aș putea intra pe bază de portofoliu, că eu am participări la diferite concursuri, dar nu pot să mă bazez doar pe asta”, spune tânărul. Sebastian nu vede un orizont în orașul său.
„Dacă cineva termină aici liceul, cel mai probabil ajungi la frontieră, poliție, farmacie sau la un magazin”, enumeră penuria de versiuni ale vieții pentru generația sa.
Cunoaște însă o Moldova Nouă înfloritoare din povestirile bunicii sale care a lucrat la mina de cupru, „la automatizări”.
Poveștile bunicii
Mai apoi, Moldomin, compania care realiza exploatarea, a intrat în insolvență în 2010. Povestea familiei lui Sebastian nu e singulară. Datele Institutului Național de Statistică, analizate de Libertatea, arată că cele mai afectate orașe monoindustriale ale României au pierdut 36,6% dintre salariați între anii 2002 și 2020.
Există și o altă perspectivă, mai luminoasă, avansată de profesorul de economie Cornel Ban, de la Universitatea din Copenhaga, cel care a remarcat o renaștere a înaltei tehnologii și faptul că „valoarea industriei românești ca procent din PIB-ul național este mult peste Suedia, Danemarca, Italia, Spania în raport cu PIB-ul lor național”.
La Moldova Nouă nu se întrezărește însă această perspectivă. „Bunică-mea îmi zicea că lucra la minieră, nu mi-a zis multe, dar știu că e foarte dezamăgită de ce se întâmplă astăzi. Ea a fost și pedagogul meu când eram mic, când nu prea înțelegeam chestii, bunică-mea mă învăța, ea avea grijă să învăț. Și acum este modelul meu”, spune băiatul.
Mama lui este asistentă medicală și tatăl - polițist de frontieră, adică intră în categoria „norocoșilor” încadrați în sistemul public, cu un loc de muncă sigur în zonă.
Profesorul, îngrijorat de lipsa îndrumării copiilor către științele și meseriile tehnice
Sebastian este pasionat de robotică, rod al clubului școlii coordonat de profesorul Sabin Munteanu.
Munteanu, inginer ca formare, a trebuit după Revoluție să își caute o altă carieră și așa a intrat în învățământ. „Discuția cu domnul Ion Stoica s-a purtat la nivel foarte înalt și e foarte importantă pentru acești copii. Fiindcă văd un interes mai mic din partea copiilor pentru tehnică în ultima vreme, nu văd părinții destul de dornici să-i încurajeze pe copii spre domenii tehnice. E nevoie și de turism în lume, și de distracție, dar nu asta constituie baza societății. Eu cred că agricultura și ingineria sunt de bază”.
„Dacă s-a făcut un progres în România, a fost doar din zona industrială. Bun, lucrurile sunt învechite, dar nici n-am pus ceva în loc. Avem și un exod al tinerilor”, continuă el. Are satisfacția că prin clubul de robotică pe care îl coordonează a avut câteva zeci de elevi care au ales totuși o carieră tehnică.
„Ideea mi-a sugerat-o Nație prin Educație, am fost provocat prin 2018. La început n-am înțeles, dar apoi am învățat, am aderat. I-aș sfătui pe toți care pot să se atașeze de robotică în România să o facă”, spune Sabin Munteanu.
Emanuel, cel care n-ar pleca
Lângă Sebastian stă Emanuel Cîrpean, elev în clasa a X-a. Profesorul Stoica a pledat pentru încrederea că tehnologia nu e rea prin definiție. „Domnul Stoica ne-a explicat că ChatGPT este ajutorul ideal pentru realizarea proiectelor, prezentărilor sau chiar şi a temelor. Această întâlnire era ceea ce am avut nevoie pentru a mă decide ce carieră vreau să urmez”, spune elevul, care se visează inginer, nu departe de casă, „poate la Reșița”.
Mulți vor să plece din țară, dar eu vreau să locuiesc aici în zonă. Aici am familia, dar parcă mă simt și mai bine aici, mai liber, mai acasă.
Știe că generația lui vine, cumva, pe un deșert al realizărilor. „Bunicii povestesc despre cum era pe vremuri. Bunicul a lucrat la mină. Au zis că pe vremea lor îți găseai post în două-trei zile și erai și plătit imediat, acum trebuie să mergi la Timișoara. Aici nu prea ai ce să faci, în afară de profesor, polițist”, spune și Emanuel, la fel ca Sebastian.
Amintiri din comunismul lui Ion Stoica
„Ce sfaturi aveți pentru un tânăr de 15-16 ani cu privire la educație, la învățat?”, întreabă un alt tânăr.
„Trebuie să lucrezi la ceva care te pasionează. Dacă lucrezi la ceva care te pasionează, e mai ușor să lucrezi și să investești timp și energie. Ăsta e probabil cel mai important sfat pe care îl pot da. Și poate ați mai auzit asta, dar este adevărat, dacă ești pasionat de ceva, totul este mai ușor, totul devine mai natural”, spune Stoica.
Românul din California, care își amintește că „atunci când am crescut eu era greu să ai cărți, să le cumperi, că erau în străinătate, nu erau traduse în română, dar acum nu există nicio barieră. Acum poți să faci orice îți dorești atât timp cât ai acces la internet și sunt destul de sigur că fiecare are acces la calculator”.
„Ne-a vorbit despre viitor”
Până la discuția cu profesorul Ion Stoica, Sebastian, băiatul „dintr-a unșpea”, nu era, spune el, atras de inteligența artificială. „Am decis să iau în considerare varianta de a mă axa pe AI/ML (artificial intelligence/machine learning) pe viitor”, spune băiatul.
Se oprește. Băiatul vrea să mai adauge ceva. „Ne-a vorbit despre viitor și ceea ce va urma să se întâmple cu umanitatea”. Cât de des i se întâmplă unui tânăr din România acest lucru, să stea lângă scheletele uriașe ale trecutului bunicilor și părinților lor și să aibă speranța că există un viitor?
Context: ce este „Școala 9”
Întâlnirea lui Ion Stoica, cercetător și profesor la University of California din Berkeley, cu elevii Liceului Tehnologic Clisura Dunării, din Moldova Nouă, Caraș-Severin, a avut loc în cadrul evenimentului „Care-i faza cu știința”.
„Care-i faza cu știința” este un proiect al site-ului de educație Școala 9, în care elevi din toată țara se întâlnesc cu români competenți, oameni cu un succes recunoscut global în profesiile lor. Aceștia acceptă ca pro bono să facă o lecție cu tinerii români.
La rându-i, Școala 9 e o platformă finanțată de BRD și realizată de echipa editorială a Libertatea - un site dedicat educației, ideilor noi din sfera școlară și dialogului între elevi, părinți și profesori. Din aceeași platformă de inițiative editoriale ale BRD fac parte site-ul de cultură Scena 9 și site-ul de tehnologie Mindcraft Stories.
