Falsul mit că „nu mai producem nimic în țara asta” și promisiunile naționaliștilor anti-UE. Producem multă înaltă tehnologie
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Profesor doctor, specialist în economie internațională la Copenhagen Business School, Corneliu Ban este un gânditor asumat de stânga. El contrează însă, în acest text de opinie, pe baza unor argumente de realități comparative, economice și istorice, „ipoteza suveranistă” că multinaționalele pot și trebuie înlocuite cu „un capital verde, românesc”.
Cuprins:
- Și la înaltă tehnologie exportată suntem peste media țărilor est-europene
- Cifrele arată că ceaușismul a fost un model de ineficiență
- Guvernele „naționaliste” de la Budapesta și Varșovia atrag mai multe investiții decât Bucureștiul
- Să evacuezi capitalul străin în folosul celui „alogen” e o insultă la adresa logicii primare
- Viktor Orban se bate pentru uzine făcute de multinaționale
- Salariile s-au dublat într-un deceniu, dar ar trebui să fie mai mari
- „Dacă în țara asta nu producem nimic, cum de la PIB-ul pe cap de locuitor ajustat la prețurile locale suntem nu doar peste Bulgaria, ci și peste Letonia, Croația, Slovacia și Grecia?”.
- „Acum 15 ani exportam lucruri cu valoare adăugată mică, iar acum exportăm mai mult lucruri de complexitate medie și, pe unele segmente, chiar înaltă”.
- „Oare de ce Viktor Orban se bate pentru noi uzine făcute de multinaționale, și nu pentru uzine făcute de investitori maghiari? Nu cumva pentru că sunt motive obiective legate de slaba putere a capitalului național de a face competitivă industria?”.
De o vreme auzim torenți cu propagandă naționalistă despre cum nu mai producem nimic în țara asta din cauză că ne-a secat UE economia, dom’ne. Că dacă am prelua noi controlul, amenințând cu nu se știe ce, ne-am reface brătienist, prin noi înșine, cum am învățat la manualul de istorie de gimnaziu.
Dacă nu mai producem nimic, de ce valoarea industriei românești ca procent din PIB-ul național este mult peste Suedia, Danemarca, Italia, Spania în raport cu PIB-ul lor național?
Și, culmea, până curând, același indicator era peste al Poloniei, modelul de „suveranism” al noii generații naționaliste.
Da, ponderea industriei în PIB a scăzut, dar locul a fost luat de servicii cu valoare adăugată mai mare și e preferabilă scenariului în care se află țările foste comuniste rămase în afara UE, unde, suverane și protejate de investiții străine, industriile locale nu au prosperat, cum promit naționaliștii, ci au cam dispărut.
Cu toate hibele noastre economice, rata investițiilor ca procent din PIB, variabilă general acceptată ca predictor al dezvoltării, este, în România, peste Polonia. Dacă în țara asta nu producem nimic, cum de la PIB-ul pe cap de locuitor ajustat la prețurile locale suntem nu doar peste Bulgaria, ci și peste Letonia, Croația, Slovacia și Grecia?
Da, PIB-ul împărțit la numărul de locuitori vine la pachet cu probleme legate de realismul său într-o societate extrem de inegală, dar ce are de-a face UE cu asta?
Sigur, în 1989, România avea un procent imens al industriei în al său PIB minuscul prin comparație cu cel de acum, aș adăuga. O mare parte a acelei industrii a dispărut din cauza politicilor economice dezastruoase ale anilor ’90, combinate cu excluderea noastră de la primul val al integrării, lucruri despre care am scris o carte.
Și la înaltă tehnologie exportată suntem peste media țărilor est-europene
Dar dacă acum 15 ani exportam lucruri cu valoare adăugată mică, acum exportăm mai mult lucruri de complexitate medie și pe unele segmente chiar înaltă, ascensiunea României în topurile internaționale ale complexității exporturilor fiind remarcabilă. Ponderea produselor de înaltă tehnologie în exporturile totale este peste media tuturor țărilor din Europa de Sud, Slovacia, Slovenia, Polonia, și comparabilă cu ponderea acestora în exporturile expediate de Danemarca și Austria.
Dacă nu mai producem nimic, cum de valoarea exporturilor românești a crescut de aproape 10 ori din 1990 până acum, de la 10 la 104 miliarde de dolari?
Cifrele arată că ceaușismul a fost un model de ineficiență
Practic, toată industria ceaușistă la maximumul ei istoric, alimentată de energie ieftină și materii prime masiv subevaluate, avea producție de 1.000 de ori mai ieftină. Mai adăugăm că procentul exporturilor în PIB față de 1990 a crescut de la 16 la 40 la sută, performanță superioară Poloniei ca ritm de creștere. Cum se explică? Motorul consumului atât de vulnerabil la valurile de austeritate aduse de bugetul nostru subfinanțat nu mai e dominant.
Dacă naționaliștii vor să înlocuiască multinaționalele din sectorul de export cu capital autohton, ar comite o premieră istorică, trebuind să ne arate o singură țară fostă comunistă care a reușit să facă această substituție.
Guvernele „naționaliste” de la Budapesta și Varșovia atrag mai multe investiții decât Bucureștiul
După ani și ani de naționalism, Ungaria și Polonia se bazează și mai mult pe investiții străine directe decât înainte, nu mai puțin. Pentru că guvernele maghiar și polonez sunt naționaliste, dar nu sunt proaste înțeleg că industria modernă operează în lanțuri de valoare, nu în firme care fac totul de la proiectare la marketing.
De aceea, ideea e de a urca în lanțul multinațional de valoare, nu de a face firme naționale mari în industrie de la zero. Naționaliștii să ia aminte: fluxurile de investiții străine anuale în Ungaria și Polonia sunt de câteva ori mai mari ca în România.
Să evacuezi capitalul străin în folosul celui „alogen” e o insultă la adresa logicii primare
Am criticat în trecut pe multe sute de pagini modelul de dezvoltare economic dependent, inegal și volatil din România. Cu prea multă sărăcie și precaritate. Cu aproape jumătate din populație care se zbate de la o lună la alta, cu zone rurale și de oraș mic lăsate în urmă de locomotivele urbane ale țării.
Ca economist, sunt pentru politică industrială, stat social, impozitare serioasă a sectorului privat și mărirea ponderii muncii în PIB prin negocieri colective adevărate. O parte din aceste măsuri va afecta investițiile private, dar să ne asumăm asta, dacă vrem să nu avem creștere nesustenabilă. Pentru că datele ne arată că țările inegale cresc mai nesustenabil față de statele care redistribuie echilibrat. Îl recomand pe Prakash Loungani, un mare economist al Fondului Monetar Internațional, autor care descrie costurile inegalității pentru creșterea sustenabilă.
Dar ideea că soluția e o nespecificată dezvoltare „suverană” cu capital național care se substituie celui străin cumva ar trebui să jignească inteligența oricui.
Viktor Orban se bate pentru uzine făcute de multinaționale
Unde e potențialul acestui capital național de a se insera în lanțurile de valoare europene? Cum de Polonia și Ungaria nu au reușit să facă acest viraj în afara unor succese de etapă și nici măcar nu au prea încercat? Oare de ce Viktor Orban se bate pentru noi uzine făcute de multinaționale și nu pentru uzine făcute de investitori maghiari? Nu cumva pentru că sunt motive obiective legate de slaba putere a capitalului național de a face competitivă industria?
Salariile s-au dublat într-un deceniu, dar ar trebui să fie mai mari
Da, ca țară, suntem sub potențial. Da, salariile, deși aproape duble față de acum zece ani, ar trebui să fie mult mai mari, date fiind creșterile de productivitate. Da, se moare cu niște ani buni mai repede față de media europeană, sărăcia este cea mai mare din UE, mai ales la femeile cu copii. Da, prea multe spitale sunt pline de orori. Da, zone întregi din țară sunt deșertizate social.
Dar să nu reinventăm roata cu ciorba reîncălzită a lui „prin noi înșine”. În ciuda falsului mit, „prin noi înșine”, promovat până și în interbelic, când economiile erau închise, a reușit să obțină rezultate submediocre.
Dacă vrem să închidem ecartul dureros de real între dezvoltarea economică și subdezvoltarea socială, atunci hai să impozităm mai mult, ca să avem ce redistribui. Așa vom putea avem procente europene la sănătate, învățământ și cercetare. Să tăiem birocrația acolo unde e aberantă, să luăm în serios agenda sindicală, nu să bem ulei de șarpe în loc de medicamente, că o să ajungem mai săraci decât suntem.
Foto: Shutterstock
Misu1950 18.04.2023, 10:36
D-l asta o fi vazut filmul unde Papaiani "ajuta" o biata femeie sa-si vanda biata vaca in targ? Eu cred ca da...
Abel1974 18.04.2023, 10:48
Eu atât lași întreba pe distinsul domn cât era cursul dolarului in raport cu leul in 1990 și cât este astăzi 2023 ? Poate așa înțelege diferența de creștere al PIB -lui .
joydownson 18.04.2023, 11:41
Potrivit Revisal cele mai des întâlnite slujbe pe care le au angajaţii români: lucrător comercial, gardian, şofer sau muncitor în confecţii. Astea sunt tehnologiile de varf in care exceleaza economia de la noi?! PIB-ul si alte cifre pe hartie sunt irelevante in faţa realitaţii: salariile mici si nivelul de trai foarte scazut.
Abel1974 18.04.2023, 11:59
Și ca o paranteza la primul comentariu ați pus o poza cu masini Dacia sa duceți in eruare lumea ,inafara de impozit pe salar și taxe la sănătate mai plătesc ăștia ceva in România ? Nimic ,din contra tot ei beneficiază de ajutoare de la statul roman ,asta se întâmpla cu toți a sa ziși investitori străini .
RATM 18.04.2023, 12:01
De obicei, e straniu să râzi la propriile glume. Mai straniu e să vezi un economist „dovedind" nu cu fapte ale economiei, ci cu „rapoarte" ale administratorilor. În aceeași logică, Madoff și FNI ar fi și azi în floare, că, exceptând faptul că erau falimentari, rapoartele lor descriau bunăstarea. (1) dacă dl. Ban chiar crede în brașoavele cu creștera PIB-ului, în condițiile în care bugetul nu are bani și-i caută cu disperare, semn că din producție vin găuri, nu plinuri, de ce nu ne înșiră dânsul o listă minunată cu unitățile care chiar ar produce acele bunuri minunate? Pentru că, în lumea reală, de dincolo de pereții biroului său, întreprinderile din România ori se lichidează, ori suferă acut de lipsa forței de muncă, măcar cât de cât calificate! (2) iar despre „binefacerile" multi-naționale, poate ar trebui să ne vorbească, mai concret, referindu-se la prezența românească din Anglia, Franța, Germania.. sau, de ce nu, Polonia și Ungaria. Nu cumva duce o acută lupsă de exemple? Cumva, schema cu întreprinderile alogene falimentare pare să nu se aplice și spre vestul Europei, unde Franța are firme franțuzești, Germania firme germane... având și rezerva sumelor extrase din est, prin filialele care produc componentele ieftine și de calitate inferioară acolo. Sau, mai bine spus, aici. (3) nu putem neglija nici rolul României de „poartă neoficială" pentru intrarea produselor asiatice în UE. Dar „industria" de „pus etichete" poate să genereze exporturi, dar fără valoare pentru PIB!