Ionela Ciolan, expert în securitate europeană, despre triada strategică de apărare a României: „Apartenența la NATO, parteneriatul strategic cu SUA și integrarea profundă în politica de securitate și apărare a UE” 

Pentru a înțelege riscurile pe care România ar trebui să le evite, Libertatea a realizat un interviu cu Ionela Ciolan, cercetătoare la Wilfried Martens Centre for European Studies din Bruxelles, unde coordonează activitatea think tank-ului în domeniile politicii externe, securității și apărării europene.

16 miliarde de euro pentru România

„România are repartizată o sumă de aproximativ 16,68 de miliarde de euro, reprezentând a doua cea mai mare alocare din acest program, după Polonia. Totuși, această alocare substanțială riscă să rămână nevalorificată, dacă autoritățile nu reușesc să elaboreze proiecte solide de achiziții comune care să permită accesarea efectivă a fondurilor. Experiențele anterioare arată că absorbția fondurilor europene de către România este uneori limitată, ceea ce face ca acest termen să fie cu atât mai important. Este crucial ca de această dată să nu ratăm această oportunitate”, explică Ionela Ciolan. 

De asemenea, ea consideră că viitoarea strategie națională de apărare a României ar trebui să includă în mod explicit referiri la: Carta Albă a Apărării Europene, Planul de Reînarmare Europeană / Readiness 2030 și foaia de parcurs privind pregătirea apărării 2030.

Expertiza Ionelei Ciolan acoperă politica de securitate și apărare din Uniunea Europeană, NATO, securitatea la Marea Neagră și relația transatlantică.

Contribuțiile sale au stat la baza unor documente strategice majore la nivel european, printre care: manifestul politic al Partidul Popular European (PPE) pentru alegerile europarlamentare din 2024, poziția Grupului PPE privind apărarea europeană în Parlamentul European și Cartea Albă privind Apărarea Europeană și Planul Readiness 2030.

În prezent, Ionela Ciolan coordonează două proiecte de cercetare strategice în cadrul Martens Centre. Primul vizează analiza industriilor de apărare din Europa Centrală și de Est. Al doilea proiect reprezintă un volum colectiv dedicat Viitorului Arhitecturii de Securitate în Europa, în coordonare cu Klaus Welle, consilierul strategic al Comisarului European pentru Apărare, Andrius Kubilius. 

Ce presupune „foaia de parcurs” a Comisiei Europene 

Libertatea: Comisia Europeană a publicat recent o foaie de parcurs pentru 2030 privind atingerea obiectivelor de consolidare a apărării europene. Ce înseamnă mai exact acest program detaliat? 

Ionela Ciolan: Foaia de parcurs privind pregătirea apărării Europei – 2030 este, în esență, un instrument de transformare a viziunii politice a Uniunii Europene în acțiune concretă. Ea transpune obiectivele strategice enunțate în Carta Albă a Apărării Europene în etape clare, măsurabile, cu termene și responsabilități precise. 

Într-un context în care ordinea internațională devine tot mai instabilă, angajamentul Statelor Unite față de Europa se diminuează, iar amenințările din partea Federația Rusă cresc, există un consens la nivel european că avem nevoie de o postură de apărare solidă, credibilă, care să descurajeze orice agresiune. Estimarea este că dispunem de o fereastră de oportunitate de aproximativ cinci ani, până în 2030, pentru a atinge acest nivel de descurajare.

Pregătirea în domeniul apărării, acest „defence readiness” cum apare în toate documentele Comisiei, înseamnă investiții serioase în capabilități moderne, relevante pentru realitățile actuale ale războiului. Înseamnă să avem o bază industrială europeană competitivă, capabilă să livreze rapid tehnologii inovatoare și producție în masă în momente critice. Iar acest lucru nu poate fi realizat fără o cooperare strânsă cu NATO, care rămâne un pilon indispensabil al securității europene. Așadar, toate inițiativele lansate de Comisia Europeană se bazează pe principiul complementarității dintre UE și NATO, având totodată ca obiectiv consolidarea pilonului european al Alianței.

– Ce aduce nou acest document? 

– Obiectivul principal al foii de parcurs este ca Uniunea Europeană să dispună de toate capabilitățile necesare pentru a-și proteja frontierele terestre, aeriene și maritime, precum și infrastructurile critice din spațiul cibernetic și cel cosmic. Pentru atingerea acestui obiectiv, documentul propune constituirea unor Coaliții de Capabilități în nouă domenii prioritare: apărare aeriană și antirachetă; capabilități strategice („strategic enablers”, furnizate în prezent în mare parte de SUA); mobilitate militară; sisteme de artilerie; spațiu cibernetic, inteligență artificială și război electronic; rachete și muniție; drone și sisteme antidrone; luptă terestră și capabilități în domeniul securității maritime.

Eliminarea deficiențelor critice, a fragmentării și a lipsei de interoperabilitate din aceste domenii va constitui coloana vertebrală a unei apărări europene coerente și credibile. 

Un accent special este pus pe dezvoltarea unor proiecte europene fanion, cu impact direct asupra securității colective. Patru dintre acestea sunt considerate prioritare: Inițiativa europeană de apărare împotriva dronelor, Eastern Flank Watch – monitorizarea flancului estic, Scutul aerian european și Scutul spațial european. Aceste proiecte vor contribui nu doar la protecția teritoriului european, ci și la crearea unei culturi strategice comune și a unei capacități reale de reacție colectivă.

Trebuie subliniat însă că responsabilitatea principală pentru formarea Coalițiilor de Capabilități și implementarea celor patru proiecte-fanion revine statelor membre. Foaia de parcurs precizează clar că acestea își păstrează suveranitatea deplină în materie de securitate și apărare, având libertatea de a-și stabili obiectivele de capabilități și calendarele de implementare la nivel național.

Totuși, Comisia Europeană va acționa ca facilitator, oferind un serviciu de tip „ghișeu unic” pentru a sprijini statele membre prin asistență tehnică și consiliere privind corelarea acțiunilor naționale cu instrumentele și oportunitățile de finanțare disponibile la nivel european. 

„Văd două priorități majore pentru statul român în perioada imediat următoare”

– Care ar fi prioritățile în privința României, la ce ar trebui să fie atenți oficialii români pentru viitorul an?

– Văd două priorități majore pentru statul român în perioada imediat următoare.

Prima vizează datoria României ca, până la 30 noiembrie anul acesta, să transmită la Bruxelles Planul național de investiții în domeniul apărării, condiție esențială pentru a putea beneficia de fondurile alocate prin programul european de finanțare SAFE. România are repartizată o sumă de aproximativ 16,68 de miliarde de euro, reprezentând a doua cea mai mare alocare din acest program, după Polonia.

Totuși, această alocare substanțială riscă să rămână nevalorificată, dacă autoritățile nu reușesc să elaboreze proiecte solide de achiziții comune care să permită accesarea efectivă a fondurilor. Experiențele anterioare arată că absorbția fondurilor europene de către România este uneori limitată, ceea ce face ca acest termen să fie cu atât mai important.

Este crucial ca de această dată să nu ratăm această oportunitate. Vorbim aici despre o șansă extraordinară pentru modernizarea capabilităților militare, achiziția de sisteme și echipamente avansate și consolidarea cooperării regionale/europene. Toate acestea pot contribui direct la întărirea posturii de apărare și descurajare a României și la poziționarea sa ca actor relevant în viitoarea arhitectură de securitate europeană.

În al doilea rând, România trebuie să devină mai activă și mai proactivă în implicarea sa în viitoarele Coaliții de Capabilități, selectând acele domenii prioritare care corespund cel mai bine intereselor și nevoilor sale strategice de apărare. Este esențial să ne concentrăm pe acele capabilități militare considerate cruciale pentru apărarea națională și care pot fi dezvoltate eficient în parteneriat cu alte state membre ale UE.

Un interes deosebit ar trebui acordat includerii României în cele două proiecte fanion: Inițiativa europeană de apărare împotriva dronelor și Eastern Flank Watch.

În ceea ce privește Eastern Flank Watch, foaia de parcurs subliniază că acest proiect va integra sisteme de apărare aeriană și antidrone cu sisteme de apărare terestră și de securitate maritimă în regiunile Mării Baltice și Mării Negre, completate de capabilități avansate de „situational awareness” și de instrumente pentru securitate internă și managementul frontierelor.

Așadar, proiectul Eastern Flank Watch va trebui să fie pe deplin aliniat cu activitatea viitorului hub de securitate maritimă al UE pentru Marea Neagră, pe care România își propune să îl găzduiască, precum și cu inițiativele și planurile de apărare regională ale NATO. Iar în calitate de unul dintre cele mai importante state de pe flancul estic, România ar trebui să își asume un rol de coinițiator în dezvoltarea și implementarea proiectului Eastern Flank Watch.

Obiectivele noii strategii de apărare a României

– Credeți că aceste obiective pe care le explicați ar trebui inserate în viitoarea strategie de apărare a României la care președinția încă lucrează?

– În Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024 se pornește de la premisa că principalele garanții de securitate pentru România sunt „apartenența la NATO și relația privilegiată cu Statele Unite ale Americii”. Având însă în vedere transformările accelerate din sistemul internațional și din arhitectura europeană de securitate, această abordare trebuie actualizată.

Pe termen mediu și lung, este probabilă o reducere graduală a prezenței și implicării directe a SUA în Europa, concomitent cu dezvoltarea substanțială a pilonului european din cadrul NATO și cu afirmarea Uniunii Europene ca actor strategic în domeniul apărării. În acest context, viitoarea Strategie Națională de Apărare trebuie să plece de la o triadă strategică: „apartenența la NATO, parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii și integrarea profundă în politica de securitate și apărare a Uniunii Europene”.

Pe lângă această triadă strategică, este esențială consolidarea și extinderea parteneriatelor bilaterale în domeniul securității și apărării cu state europene-cheie, precum Marea Britanie, Franța, și Polonia. (Și operaționalizarea parteneriatului strategic cu Germania, semnat recent). Aceste parteneriate bilaterale pot contribui decisiv la întărirea posturii strategice a României pe flancul sud-estic al NATO și UE.

La nivel operațional, strategia trebuie să acorde o atenție sporită dezvoltării industriei naționale de apărare în strânsă corelare cu inițiativele europene în domeniu. Este esențială prioritizarea accesării instrumentelor de finanțare europene, participarea activă la programele comune de cercetare și dezvoltare și integrarea în lanțurile de producție și inovație europene din sectorul apărării.

De asemenea, viitoarea strategie ar trebui să includă în mod explicit referiri la: Carta Albă a Apărării Europene, Planul de Reînarmare Europeană / Readiness 2030 și foaia de parcurs privind pregătirea apărării 2030.

Participarea activă a României la toate aceste inițiative ale UE va fi crucială pentru a nu rata oportunitățile de dezvoltare a capabilităților strategice și pentru a evita marginalizarea în viitoarea arhitectură de securitate a Europei. Altfel spus, dacă România nu se poziționează ferm și proactiv în acest proces, există riscul ca, în 2030, să devină veriga slabă a apărării comune a NATO și UE pe flancul estic. 

– Care sunt principalele decizii politice luate pe această temă de către Consiliul European? 

– În ciuda percepției generale, în mare parte eronate, potrivit căreia inițiativele privind dezvoltarea politicii europene de securitate și apărare ar contraveni intereselor statelor membre, realitatea este cu totul diferită. Atât Carta Albă a Apărării Europene, cât și Planul de Reînarmare Europeană / Readiness 2030, precum și Foaia de parcurs privind pregătirea apărării europene 2030 au beneficiat de susținerea și avizul pozitiv al șefilor de stat și de guvern în cadrul Consiliului European.

Mai mult decât atât, această foaie de parcurs a fost elaborată de Comisia Europeană la solicitarea Consiliului European, adică a statelor membre însele. Acest lucru demonstrează existența unui consens clar la nivel european privind necesitatea ca Uniunea Europeană să își asume un rol mai activ în domeniul securității și apărării și să contribuie la dezvoltarea pilonului european al NATO.

La reuniunea Consiliului European de săptămâna trecută, liderii europeni au formulat două solicitări suplimentare: Comisia Europeană să elaboreze o foaie de parcurs pentru dezvoltarea industriei europene de apărare; și să prezinte propuneri concrete pentru întărirea mobilității militare în cadrul UE.

Aceste decizii confirmă că politica de apărare a UE nu se construiește în paralel sau în opoziție cu statele membre, ci prin implicarea și mandatul direct al acestora.

„Pachetul dedicat mobilității militare, un pas esențial pentru întărirea capacității de apărare a UE”

– Foaia de parcurs stabilește, de asemenea, planuri de instituire a unei zone de mobilitate militară la nivelul UE până în 2027, cu norme armonizate și o rețea de rute terestre, aeriene și maritime pentru a deplasa rapid trupe și echipamente în întreaga Europă. Cum arată acest obiectiv pentru România? Care ar fi primele priorități? 

– Comisia va prezenta pe 19 noiembrie pachetul dedicat mobilității militare, un pas esențial pentru întărirea capacității UE de a reacționa rapid și eficient la amenințările de securitate. Obiectivul este modernizarea infrastructurii de transport, armonizarea cadrului de reglementare și consolidarea capacității logistice europene.

Mobilitatea militară înseamnă posibilitatea de a deplasa rapid și eficient forțe și echipamente pe întreg teritoriul european. Ea presupune trei elemente-cheie: infrastructură adaptată cu dublu uz civil-militar, resurse logistice substanțiale și proceduri administrative rapide.

Deși este una dintre prioritățile strategice ale cooperării dintre UE și NATO încă din 2016, aproape un deceniu mai târziu, mobilitatea militară se confruntă cu obstacole majore. Primul este de natură fizică, fiindcă infrastructura existentă nu este mereu adaptată nevoilor militare. UE a identificat deja 500 de proiecte prioritare care necesită investiții urgente pentru modernizare, de la poduri și căi ferate, până la porturi și aeroporturi. 

Al doilea obstacol ține de resursele logistice insuficiente: în prezent, Europa nu dispune de suficiente mijloace pentru transportul aerian și feroviar al echipamentelor grele, ceea ce poate întârzia semnificativ desfășurarea rapidă a forțelor. 

Al treilea tip de obstacol este cel administrativ și birocratic. Procedurile de trecere a frontierelor sunt încă lente și neuniforme. Autorizațiile diplomatice, permisele pentru transportul de materiale periculoase și formalitățile vamale pot dura mai mult decât cele cinci zile prevăzute ca obiectiv european, ceea ce poate deveni critic într-o situație de criză.

În cazul României, autoritățile și-au exprimat deja intenția de a utiliza fondurile de coeziune și programul de finanțare SAFE pentru proiecte de infrastructură de transport, atât pentru modernizarea infrastructurii existente, cât și pentru construirea de noi rute interne. Aceste proiecte vor trebui să respecte principiul dublului uz, să fie concepute să servească atât nevoilor civile, cât și cerințelor militare. Iar obiectivul public asumat este că 30% din fondurile SAFE alocate României vor fie direcționate către proiecte de mobilitate militară, vizând atât componenta de transport, cât și cea logistică. 

Este important de subliniat că, pe lângă dezvoltarea infrastructurii interne de transport, autoritățile de la București vor trebui să investească semnificativ în implementarea angajamentelor asumate în cadrul proiectelor de mobilitate militară transfrontalieră derulate sub umbrela NATO. Aceste proiecte sunt esențiale pentru consolidarea conectivității strategice și pentru creșterea capacității de dislocare rapidă a forțelor aliate pe flancul estic. 

România s-a angajat să participe la trei inițiative majore de mobilitate militară: Coridorul de Mobilitate Militară Pan-Europeană VIII, alături de Albania, Bulgaria, Italia și Macedonia de Nord; Coridorul de Mobilitate Militară România-Bulgaria-Grecia; și Coridorul de Mobilitate Militară România-Bulgaria-Turcia. Investițiile în aceste proiecte vor contribui la întărirea integrării României în rețeaua logistică aliată.

„Zidul dronelor”, unul dintre proiectele de apărare al UE 

– Cum va putea participa România în proiectul privind „Zidul dronelor”, cerut de Polonia și de statele baltice după incursiunile repetate ale Rusiei în spațiul aerian al UE? 

– Inițiativa europeană de apărare împotriva dronelor, supranumită și „zidul dronelor”, vizează crearea unui sistem interoperabil şi multistratificat pentru detectarea, urmărirea şi neutralizarea dronelor ostile. Conceptul presupune o rețea integrată de senzori, soluții de bruiaj electronic și capabilități cinetice care se întinde de la statele baltice până la Marea Neagră.

Un element-cheie al inițiativei este interoperabilitatea: sistemele trebuie să fie conectate între statele membre şi compatibile cu infrastructurile şi planurile NATO, astfel încât să permită acţiuni coordonate şi protejarea infrastructurilor critice. Inițiativa se bazează puternic pe lecțiile practice învățate din experiența Ucrainei, iar tehnologiile dezvoltate vor avea o dimensiune duală, putând fi folosite atât în scopuri militare, cât şi civile. De exemplu, în protecţia frontierelor sau în răspunsul la catastrofe.

Pentru România, implicarea în această inițiativă ar trebui să urmeze o abordare coerentă pe trei direcții principale: politică, financiară și industrială. Pe plan politic, va fi esențial să consolidăm coordonarea cu partenerii noștri din NATO, Uniunea Europeană și Ucraina, pentru a ne asigura că interesele noastre strategice sunt integrate în arhitectura comună de apărare antidronă. 

Pe plan financiar, este logic și oportun să utilizăm fondurile SAFE pentru a sprijini achizițiile de drone și sisteme conexe, completând aceste resurse cu mecanisme naționale de cofinanțare. Iar pe plan industrial, România trebuie să accelereze punerea în practică a obiectivului anunțat public recent, dezvoltarea unei capacități proprii de producție de drone defensive pe teritoriul național, în strânsă cooperare cu industria ucraineană. Această direcție ar aduce beneficii majore atât pentru dezvoltarea industriei naționale de apărare, cât și pentru consolidarea securității spațiului aerian al României. 

Foto: European Defence Agency

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.