Cum l-au ajutat magistrații pe Irinel Popescu să stea 49 de luni în procedura de cameră preliminară. Faptele medicului se vor prescrie înainte de proces

Popescu, director al Centrului de Transplant Hepatic de la Institutul Clinic Fundeni, susține că anchetatorii i-ar fi înscenat acuzația și că n-ar fi respectat în 2017 proceduri redefinite de Înalta Curte în 2023.

Dosarul, pe rolul Curții de Apel București

Tribunalul București a dispus pentru a doua oară începerea judecății, iar în prezent dosarul se află pe rolul Curții de Apel București, instanța care în decembrie 2023 a dispus rejudecarea de la zero a procedurii de cameră preliminară.

Astfel, etapa procesuală în care judecătorul verifică legalitatea administrării probelor, cu un termen de recomandare de 2 luni, a durat în cazul lui Irinel Popescu 49 de luni, adică din data de 7 decembrie 2021 până în prezent.

În cazul dării de mită termenul de prescripție este de 8 ani, iar termenul de stingere a răspunderii penale în cazul medicului Irinel Popescu se va împlini în februarie 2026.

Reamintim că dr. Irinel Popescu are pe rol două dosare penale:

• În primul dosar, șeful Centrului de Transplant Hepatic de la Institutul Clinic Fundeni este judecat alături de dr. Vasile Ciurchea pentru abuz în serviciu. Cei doi sunt acuzați că ar fi luat mită, fiecare, sute de mii de euro pe vremea când s-au succedat la șefia Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS). Acest dosar se judecă deja pe fond, la Tribunalul București.
• În al doilea dosar, medicul Irinel Popescu este acuzat de dare de mită, alături de complicele său, un afacerist pe nume Marin Ciupitu. Dr. Irinel Popescu le-ar fi promis procurorilor DNA, prin intermediul afaceristului, suma de 100.000 de euro pentru clasarea primului dosar, de abuz în serviciu.

Irinel Popescu, provocat să dea mită

Dr. Irinel Popescu susține că el n-a spus niciodată cu subiect și predicat că va da 100.000 de euro pentru a scăpa de dosarul de abuz în serviciu în care este inculpat alături de dr. Vasile Ciurchea, ci a fost provocat de către investigatorul DNA.

• „La data de 31.01.2018, investigatorul cu identitate reală (Gavrilă Alexandru, subcomisar, DNA – Compartimentul de Investigații Financiare – n.r.) s-a prezentat în vederea efectuării unei consultații și a unor investigații medicale la Centrul de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic «Dan Setlacec» din cadrul Institutului Clinic Fundeni din București, ocazie cu care a modificat data la care urma să mă prezint în fața organelor de urmărire penală în cadrul dosarului în care se efectuau cercetări.
• Pe lângă aceste aspecte, se poate observa că presupusa promisiune de a oferi o suma de bani nu a aparținut niciodată subsemnatului.
• Concret, inclusiv prin rechizitoriu se arată că suma de 100.000 euro a fost avansată fie de (Ciupitu Marin – n.r.), fie de investigatorul (Gavrilă Alexandru – n.r.):
• «În continuarea discuției purtate între cei doi interlocutori, investigatorul (Gavrilă Alexandru – n.r.) a avut o tentativă de a-i face trimitere interlocutorului la suma de bani promisă la data de 31.01.2018 de către inc. (Ciupitu Marin – n.r.), însă acesta nu a fost lăsat să termine fraza de către inc. (Popescu Irinel – n.r.), care a înțeles imediat la ce se referă investigatorul, gesticulând cu mâna dreaptă, imitând un gest specific care face trimitere la bani, inculpatul având degetul mare, pe cel arătător și mijlociu împreunate.
• Acest gest al inculpatului (Popescu Irinel – n.r.) l-a determinat pe investigatorul (Gavrilă Alexandru – n.r.) să comunice cuantumul sumei de bani promise, așa cum i-l precizase inc. (Popescu Irinel – n.r.) cu o zi înainte, respectiv suma de 100.000 euro, sumă care este aprobată imediat de către inc. (Popescu Irinel – n.r.), inclusiv prin gesturi aprobatoare, respectiv inclinări din cap în mod repetat și mimica feței».
• Așadar, așa-zisa «promisiune» de 100.000 euro a fost rezultatul solicitării de către investigatorul cu identitate reală (Gavrilă Alexandru – n.r.), subcomisar în cadrul DNA– Compartimentul de Investigații Financiare.
• Totodată, de menționat este și faptul că investigatorul cu identitate reală (Gavrilă Alexandru – n.r.) nu a mai fost niciodată delegat de către procurorul de caz pentru a efectua acte de urmărire penală (…), unicul scop fiind acela de a da credibilitate solicitărilor organului de urmărire penală vizând pretinderea  sumei de 100.000 euro în schimbul dispunerii unor soluții favorabile. (…)
• În cauza de față, DNA a autorizat folosirea unui investigator cu identitate reală (…) cu unicul scop al provocării, lăsând aparența că va putea să influențeze soluția din dosar (astfel cum menționase anterior martorul amenințat Bistrițeanu Ion).
• În continuare, investigatorul cu identitate reală s-a prezentat la institutul în cadrul căruia își exercita profesia inc. (Popescu Irinel – n.r.), simulând o problemă medicală, ocazie cu care a pretins o suma de bani, pretindere în absența căreia nu ar fi existat  acceptarea corelativă și implicit, elemente care să genereze o suspiciune în privința conduitei subsemnatului. (…)
• Așadar, provocarea unei persoane să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe, atrage nulitatea absolută a mijlocului de probă astfel obținut”, a susținut Irinel Popescu prin avocat.

Apărarea: A spune „îhî” nu înseamnă o promisiune

Avocații lui Irinel Popescu arată că, în discuțiile cu investigatorul DNA, medicul nu face altceva decât să răspundă „îhî” la ceea ce afirmă agentul provocator, ceea ce nu echivalează cu promisiunea de a oferi procurorului șpagă în schimbul închiderii dosarului:

• „Se poate constata că în cazul de faţă, autorul faptei, respectiv inc. (Popescu Irinel – n.r.), în discuţia directă cu ofiţerul de poliţie judiciară (Gavrilă Alexandru – n.r.) nu menţionează nicio sumă de bani, nu condiţionează remiterea acesteia de adoptarea unei soluţii în cauzele care îl priveau şi fiind întrebat insistent şi repetat de către agentul provocator (Gavrilă Alexandru – n.r.) dacă e vorba de 100, dacă aşa rămâne şi alte interogări pe care procurorul le consideră relevante, se mulţumeşte să repete interjecţia «îhî», ceea ce nu constituie o dovadă că inculpatul a auzit sau a înţeles sensul întrebării cu atât mai mult cu cât dialogul s-a purtat în acelaşi timp cât medicul îl consulta pe pacient, prin urmare era concentrat la investigaţiile pe care le efectua, fiind verosimil faptul că nu a înteles sensul interogaţiei sau confirmările care i se cereau de către ofiţerul de poliţie.
• Această interjecţie «îhî» poate avea legătură cu constatările medicale pe care le făcea (Popescu Irinel – n.r.) în timp ce-l consulta pe pacient, sau poate fi un simplu tic verbal, prin urmare nu există niciun element cert în sensul că (Popescu Irinel – n.r.) a făcut promisiunea fermă a remiterii sumei de 100.000 euro, nu a transmis că banii ar  urma să fie predaţi prin intermediul inc (Ciupitu Marin – n.r.) şi nici nu a condiţionat transmiterea respectivei sume de soluţionarea prealabilă a dosarelor sale.
• Punerea sub acuzare a inculpatului pentru complicitate la dare de mită în varianta promisiunii trebuie să se raporteze clar la personalitatea celui acuzat şi la caracterul verosimil al vorbelor pe care le rosteşte, mai ales când inculpatul promite lucruri pe care nu le poate controla şi care în mod clar nu depind de el.
• În măsura în care ar fi considerat că propunerea remiterii sumei de 100.000 euro este serioasă şi fermă, organele judiciare ar fi avut posibilitatea să determine remiterea cel puţin parţială a acestei sume de bani sau să îl pună pe investigatorul sub acoperire (Gavrilă Alexandru – n.r.) să solicite precizări inculpatului (Popescu – n.r.) în legatură cu momentul şi condiţiile în care ar fi dispus să remită folosul injust, respectiv dacă banii urmau a fi transmişi direct de către medic, sau prin intermediul inc. (Ciupitu – n.r.), cine urma să primească banii, respectiv direct ofiţerul de poliţie sau martorul ameninţat (Bistrițeanu – n.r.) şi să-i solicite stabilirea unei date cât mai aproape de certitudine în care îşi propusese să realizeze această transmitere a sumei.
• Scopul deplasării investigatorului (Gavrilă Alexandru – n.r.) în cabinetul medicului era tocmai acela de a obţine o confirmare din partea presupusului autor că a făcut promisiunea remiterii folosului injust, ceea ce nu s-a obţinut însă, interjecţiile rostite de inc. (Popescu – n.r.) neputând fi în orice caz interpretate în acest sens, cu toată strădania organului de urmarire penală de a susţine că medicul făcea gesturi relevante sau că mormăia în sensul de a confirma promisiunea.
• Deși s-a încercat reformularea acuzaţiilor pe parcursul urmăririi penale, modalitatea în care este descrisă infracțiunea reţinută în sarcina inc. (Ciupitu Marin – n.r.), respectiv că în perioada decembrie 2017-februarie 2018 «în mod mijlocit şi printr-un intermediar, l-a ajutat pe inc. (Popescu Irinel – n.r.), la solicitarea acestuia, să promită suma de 100.000 euro organelor de urmarire penală», este o formulare ambiguă care face imposibilă trecerea la judecată”, au mai susținut avocații lui Irinel Popescu.

Clarificările judecătorului cu privire la darea de mită

Pe data de 16 aprilie 2025, Tribunalul București a respins ca nefondate toate cererile și excepțiile invocate de apărătorii lui Irinel Popescu și Marin Ciupitu în procedura de cameră preliminară și a dispus începerea judecății.

Pentru început, Libertatea redă din documentul citat extrasele în care judecătorul face referire la infracțiunea de dare de mită:

• „Potrivit rechizitoriului, în sarcina inculpatului (Popescu Irinel – n.r.) s-a reținut presupusa săvârșire a acestei infracțiuni în modalitatea normativă a promisiuni. Relativ la această modalitate normativă, prin decizia nr. 464/2018 a CCR s-a statuat că:
• «Prin promisiune se înțelege angajamentul, făgăduiala, obligația pe care și-o asumă o persoană față de un funcționar public de a remite în viitor o sumă de bani sau alte foloase, dacă va acționa sau nu va acționa în sensul urmărit și dorit de acea persoană.
• Infracțiunea presupune un act unilateral al mituitorului, ea neimplicând neapărat actul corelativ al acceptării de către funcționarul public.
•   Mijloacele prin care se face promisiunea sunt multiple. Aceasta se poate face verbal, în scris, precum și în orice alt mod; ea trebuie însă să ajungă la cunoștința destinatarului(funcționarului public sau persoanei care exercită atribuții similare în varianta atenuată), neavând relevantă, așa cum s-a menționat, dacă acesta o acceptă sau o respinge».
• Față de această clarificare a CCR,  se poate lesne observa că nu este condiționată existența infracțiunii (în această modalitate), de indicarea presupusului beneficiar atâta timp cât actul unilateral al promisiunii nu implică neapărat actul corelativ al acestuia.
• În ceea ce privește nedescrierea faptei reținute în sarcina inc. (Ciupitu Marin – n.r.), apărarea a făcut trimitere de fapt la temeiniciei acuzației, care însă nu poate fi analizată la acest moment.
• Prin urmare, urmează să se stabilească în faza cercetării judecătorești dacă modul de exprimare (și comportamentul acestuia) se circumscrie sau nu complicității la infracțiunea de dare de mită presupus a fi săvârșită de inc. (Popescu Irinel – n.r.) cu ajutorul său.
• La acestea, judecătorul de cameră preliminară adaugă și faptul că toate cererile care implică analiza temeiniciei acuzației nu pot face obiectul prezentei proceduri, urmând ca în cadrul cercetării judecătorești să se stabilească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, existența presupuselor fapte”, se arată în Încheierea finală din data de 16 aprilie 2025.

Tribunalul: Ministerul Public a acționat în mod legal

În ceea ce privește nulitatea ordonanțelor procurorului de folosire a colaboratorului sub acoperire și a investigatorului cu identitate reală, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:

• „În conținutul ordonanței s-a menționat faptul că din datele cauzei rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la pregătirea săvârșirii/săvârșirea infracțiunii de dare de mită.(…)
• Prin încheierea (…) din data de 15 ianuarie 2018 a judecătorului de drepturi și libertăți (…) s-a dispus, printre altele, încuviințarea măsurii de supraveghere tehnică pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 16.01.2018 până la data de 14.02.2018, privind pe (Popescu Irinel – n.r.), constând în supravegherea video, audio și prin fotografiere, inclusiv în spații private. (…)
• În cuprinsul încheierii s-a menționat faptul că în raport de împrejurările cauzei constând în obiectul acesteia (comiterea infracțiunii de dare de mită având ca obiect sume considerabile de bani; pregătirea unei alte infracțiuni de dare de mită) și gravitatea deosebită a acestor fapte (inclusiv prin raportare la scopul săvârșirii acestor infracțiuni, respectiv zădărnicirea tragerii la răspundere penală pentru săvârșirea unor infracțiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene, respectiv pentru săvârșirea unor infracțiuni care au prejudiciat bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate), măsura este proporțională cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale.
• Prin apariția deciziei nr. 64 din data de 2.10.2023 a ICCJ (…), actele de procedură realizate integral anterior deciziei sus citate nu sunt invalidate automat, ca efect direct al respectivei interpretări, în cazul de față nerezultând că efectuarea înregistrărilor în contextul normativ aplicabil în perioada respectivă, ar fi cauzat inculpatului o vătămare a vreunor drepturi, toate interceptările fiind autorizate de organele judiciare și efectuate în limitele acestei autorizări, cu respectarea garanțiilor legale, neidentificându-se elemente de nelegalitate care să atragă nulitatea lor.
• Prin decizie s-a stabilit că (…) sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică este obligatorie în cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul să poată folosi dispozitive tehnice de înregistrare, chiar dacă există un mandat de supraveghere tehnică de aceeași natură emis anterior, aceste dispoziții legale instituind o procedură specială, derogatorie de la prevederile art. 139 din Codul de procedură penală.
• Ca regulă generală, din perspectiva aplicării în timp a legii de procedură, în ipoteza unei succesiuni de legi, operează principiul tempus regit actum, potrivit căruia legea procesual penală se aplică tuturor actelor efectuate și măsurilor dispuse în intervalul în care ea este în vigoare.
• Exigențele acestui principiu fundamental operează atât în ipoteza în care intervin modificări legislative ale unor norme de drept procesual (…), cât și în ipoteza în care sunt emise acte jurisdicționale obligatorii, prin care se interpretează dispoziții de această natură.
• Indiferent de emitentul lor, actele jurisdicționale prin care sunt supuse interpretării ori, după caz, sunt sancționate norme de procedură produc întotdeauna efecte numai pentru viitor, caracter consacrat expres de legea fundamentală și în cazul deciziilor de contencios constituțional.
• Aceasta înseamnă că, în ipoteza în care interpretarea dată unei dispoziții legale într-un anumit sens vizează o normă de procedură, toate actele ce urmează a se efectua în cauzele pendinte în care acea normă este incidență trebuie să se conformeze interpretării date, astfel cum rezultă din considerentele deciziei sau din legislația primară adoptată subsecvent.
• Cum actele procesuale de dispunere și de prelungire a supravegherii tehnice, precum și actele procedurale de punere în executare a mandatelor au respectat dispozițiile legale în vigoare la data acestora, situația premisă a existenței unei încălcări a dispozițiilor legale care să permită o discuție cu privire la nulitatea relativă a vreunui act procesual sau procedural, nu poate fi reținută. (…)
•  În concluzie, această decizie produce efecte de la data 20.11.2023 când a fost publicată în Monitorul Oficial, conform art. 477 alin. 3 C. proc. pen., iar la datele de 19.10.2017 şi 17.01.2018 nu putea fi opozabilă procurorului.
• Ministerul Public a acţionat în conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. 3 C. proc. pen., în interpretarea dată de o mare parte a practicii judiciare până la apariţia deciziei 64/2023, deci în mod legal”, explică judecătorul în motivare.

Ce le-a promis Irinel Popescu procurorilor dacă îl „iartă” de dosar

Medicul Irinel Popescu este acuzat că în intervalul decembrie 2017 – februarie 2018, beneficiind de ajutorul lui Marin Ciupitu, ar fi promis că va oferi suma de 100.000 euro organelor de urmărire penală din cadrul DNA, învestite cu instrumentarea și soluționarea unor cauze în care acesta ar fi fost vizat.

• „Inculpatul ar fi fost dispus să ofere anchetatorilor suma de bani menționată mai sus, pentru ca în cauzele respective să se dispună măsuri procesuale favorabile acestuia (în ceea ce privește aplicarea unor măsuri asigurătorii) și în final soluții de netrimitere în judecată.
• Ulterior, cu toate aceste „încercări”, la data de 31 martie 2021, inculpatul Popescu Irinel a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de luare de mită și abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată”, arată procurorii DNA.

Dosarul la care fac referire anchetatorii este cel în care Irinel Popescu și Vasile Ciurchea au fost deferiți justiției pentru abuz în serviciu la CNAS:

• „Ciurchea Vasile ar fi pretins de la reprezentanții HP România SRL și de la societatea subcontractantă, în perioada iulie 2007-martie 2008, suma de 60.000 de euro, precum și să încheie contracte cu două societăți comerciale; ulterior, societatea subcontractantă ar fi transferat, prin intermediul unui partener, suma de 60.000 de euro în contul indicat de Ciurchea Vasile (la data de 28.10.2008) și, totodată, ar fi încheiat contracte cu cele două societăți indicate de inculpat, în baza cărora ar fi făcut mai multe plăți, respectiv 165.000 euro în conturile uneia dintre cele două societăți (perioada martie 2008 – iulie 2008) și 300.000 euro în contul celeilalte (perioada iunie – decembrie 2008).
• Popescu Irinel ar fi solicitat reprezentanților HP România și societății subcontractante, în perioada ianuarie-august 2009, să încheie contracte cu două societăți; ulterior, societatea subcontractantă ar fi încheiat contracte cu societățile indicate, în baza cărora a făcut mai multe plăți, respectiv echivalentul în lei a 100.000 de euro (ianuarie – martie 2010) către o societate și echivalentul în lei a 70.000 de euro (în perioada ianuarie – martie 2010) către cea de a doua societate”, rețin procurorii DNA.

În cauză CNAS s-a constituit parte civilă cu suma de 8.395.490 euro, iar procesul se judecă pe fond la Tribunalul București.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro