Istoricul britanic Tom Gallagher, pentru Libertatea, despre AUR: „Atâta vreme cât elitele politice vor dezamăgi oamenii, AUR va crește”

Ascensiunea partidului AUR a luat prin surprindere clasa politică, presa și comentatorii din România, care încearcă de câteva zile să afle de unde vine gruparea, de ce a primit așa de multe voturi și, mai ales, care este viitorul ei.

O parte a dezbaterii se concentrează acum pe discursul misogin al unui lider, pe simpatiile legionare ale altuia, pe pericolul pe care ascensiunea acestui partid ar putea să o reprezinte la adresa drepturilor reproductive ale femeilor.     

Istoricul britanic Tom Gallagher crede că sprijinul de care se bucură în acest moment partidul AUR nu se bazează pe forța argumentelor acestui discurs, ci pe un context dificil, criza COVID, și pe slăbiciunile și eșecurile establishmentului politic. 

Refugiul în hobby-uri sau familie n-a mai funcționat

„Cred că acest amestec eterogen de aventurieri, oameni furioși și perturbatori din  AUR este beneficiarul slăbiciunilor sistemului politic. În țările unde politicul nu a adus suficiente beneficii societății, mulți oameni preferă să fugă de stat. Să se implice în viața familiei, în hobby-uri, în carieră. Dar acest lucru nu a fost posibil în România, anul acesta, din cauza acestei crize medicale teribile care a durat așa de mult. În plus, inevitabil, statul s-a amestecat și mai puternic în viețile oamenilor decât în vremurile obișnuite”, explică Gallagher.

Recomandări

Marcel Ciolacu anunță că se retrage din cursa prezidențială indiferent de rezultatul renumărării voturilor din primul tur

Istoricul observă și faptul că eficiența statului român în gestionarea acestei crize nu a fost una convingătoare. 

„Nu cred că alt guvern s-ar fi descurcat mai bine și e ușor să te gândești că sub PSD condițiile ar fi fost mult mai rele. Dar a fost un verdict asupra clasei politice, a performanței mediocre a actualului guvern în timpul crizei. Și cred că acesta este contextul în care trebuie să interpretăm ascensiunea AUR”, spune el.

Acest succes nu are legătură cu calitățile AUR, ci cu slăbiciunile establishmentului politic.

Istoricul britanic Tom Gallagher:

Potențialul românilor de a fi convinși de demagogie a scăzut

În ultimele zile, în dezbaterea publică a fost disecat discursul unor reprezentanți ai AUR, precum Sorin Lavric, criticat pentru misoginism, sau implicarea unor oficiali ai partidului în campania referendumului pentru definirea căsătoriei, din 2018.  

Dar Gallagher consideră că succesul AUR nu se bazează foarte mult pe aceste poziționări ale unor lideri.

„Ați menționat referendumul. Eram în România la momentul respectiv și am călătorit foarte mult, în special în sudul țării, și am avut ocazia să vorbesc cu oamenii despre temerile lor, să-i întreb dacă consideră că viața familiilor este amenințată de drepturile LGBT. Reacția pe care am văzut-o a fost una de indiferență supremă. Oamenii considerau că referendumul este o farsă sau un pretext folosit de politicieni pentru a-i amăgi”, explică istoricul.

Recomandări

Ascensiunea lui Călin Georgescu, analizată de mai mulți experți: „Social media te convinge rapid, în câteva zile, dar fără profunzime”

Și am văzut că prezența la urne a fost mică și că întreaga poveste s-a prăbușit. Cred că acest lucru a arătat că potențialul românilor de a fi convinși de demagogie, așa cum se întâmpla în trecut, pe vremea lui (Corneliu) Vadim Tudor, a scăzut.

Istoricul britanic Tom Gallagher:

Istoricul spune că în ciuda faptului că AUR a ajuns la un scor de 9% în alegerile parlamentare, el nu și-a schimbat părerea. 

„Nu cred că s-a întâmplat ceva sinistru sau malefic de la acel referendum care a respins în mod clar tentativele de politizare a familiei. Nu cred că a fost vreo deteriorare substanțială”, spune el.

„Dacă nu se îmbunătățește clasa politică, AUR nu va dispărea”

„Cred că explicația succesului lor stă în situația extraordinară prin care România a trecut anul acesta din cauza pandemiei. Faptul că oamenii sunt nemulțumiți face ca tendințele cele mai neplăcute care există în fiecare – negativitatea, xenofobia, furia – să iasă la suprafață. Oamenii au căutat o țintă. Nu sunt în general impresionați de politicieni, deoarece aceștia au făcut așa de puține pentru ei. Dar a existat o furie, pe care AUR a reușit să o canalizeze”, spune Tom Gallagher.

Chiar dacă nu este impresionat de AUR, pe care nu îl consideră „o forță formidabilă”, istoricul crede însă că partidul poate să reziste pe scenă, dacă clasa politică nu dă semne că a înțeles mesajul. 

Recomandări

Dinastiile de parlamentari. Cum și-au pasat unii aleși mandatele din tată-n fiu sau fiică

Dar aș avertiza că, dacă nu se îmbunătățește clasa politică, pentru a fi mai puțin egoistă, pentru a fi mai civică, mai responsabilă, atunci AUR nu va dispărea. Indiferent de cât de sordidă sau neimpresionantă sau absurdă este galeria de lideri ai partidului. Atâta vreme cât elitele politice vor dezamăgi oamenii, AUR va crește, indiferent ce va face sau va spune.

Istoricul britanic Tom Gallagher:

Puține asemănări cu conservatorii și reformiștii europeni

Abia apărut pe scena politică, AUR nu are o afiliere europeană, dar George Simion a declarat la Marius Tucă Show că partidul său tinde spre grupul Conservatorilor și Reformiștilor (ECR). 

ECR adună mai multe partide conservatoare care susțin o piață liberă europeană, dar împărtășesc un grad de euroscepticism, susținând o „Europă a națiunilor”, care exclude o integrare fără limite.

Într-o scurtă analiză pe tema alegerilor, think-tank-ul european VoteWatch vedea unele asemănări între AUR și VOX, partidul apărut în 2014 pe scena politică spaniolă, care este acum a treia forță din parlamentul de la Madrid.   

Istoricul crede că AUR este însă departe de aceste modele.

„E normal ca liderii noilor partide să încerce să spună că au afilieri sau afinități respectabile cu partide din familia europeană. E natural pentru AUR să spună că aparțin de aripa naționalistă a politici europene. Dar nu reușesc să fiu convins de o astfel de interpretare”, spune el.

Eu cred că dacă Klaus Iohannis, liberalii și USR își vor îmbunătăți calitatea guvernării, a capacităților administrative, AUR va scădea. Dar partide precum VOX sau Liga sau AfD din Germania sunt grupări permanente în peisajul acelor țări. Au rădăcini adânci în parlamente, sunt jucători eficienți, au bazele electorale solide.

Istoricul britanic Tom Gallagher:

Istoricul ia chiar cazul VOX pentru a explica că partidul are un sprijin puternic în rândul clasei muncitoare din zona privată, în rândul oamenilor care se tem de „extremismul stângii”.

În plus, spune Gallagher, „sunt capabili să articuleze un discurs serios despre probleme țării”.

„Cred că liderii lor sunt patrioți sinceri. Și nu este greu pentru ei să se exprime în termeni neextremi despre naționalism. Cred că aceste caracteristici de partide serioase lipsesc complet liderilor partidului AUR. Și nici nu cred că le vor avea prea curând”, mai spune istoricul.

AUR, subliniază Gallagher, se află unde se află, la aproape 9% din vot, pentru că este „o forță parazitară, care s-a hrănit cu slăbiciunea sistemului politic”.

Nu e capabil să articuleze o viziune serioasă despre ce ar trebui să fie România. De fapt, niciun partid naționalist din România din 1989, nu a reușit să facă asta.

Tom Gallagher:

„Partide ca AUR exploatează un sentiment de dezamăgire și o nevroză a unui segment de populație. Nu cred că dimensiunea acestui grup a crescut recent. Poate că mă înșel, dar sper că aceste condiții prin care trece România sunt artificiale și temporare și că va fi mai greu pentru AUR să opereze în viitor”, concluzionează istoricul britanic.

Istoricul Tom Gallagher, profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie, este unul dintre cei mai buni cunoscători străini ai României contemporane. A scris mai multe cărți, printre care „Furtul unei națiuni” și „Deceniul pierdut al României. Mirajul”, ambele pe tema istoriei moderne a României. Ultima sa carte, publicată vara aceasta, este „Salazar: The Dictator Who Refused to Die”, despre dictatorul portughez.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro