Într-un interviu acordat Libertatea, autorul volumului „Religia woke” explică de ce vede în acest curent o formă de dogmatism secular, care subminează educația, știința și chiar noțiunea de adevăr.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/05/religia-woke-665x1024.jpg)
Cuprins:
O nouă formă de religie secularizată
Jean-François Braunstein este profesor de filozofie la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne, unde predă cursuri de istoria științelor, filozofia medicinei și etică medicală.
Cartea „Religia woke”, publicată în 2022 și tradusă în prezent la Humanitas, a stârnit controverse aprinse în mediul universitar și editorial din Franța. Lucrarea propune o analiză detaliată și critică a curentului woke, pe care autorul îl consideră o nouă formă de religie secularizată – cu dogmele, tabuurile și „hereticii” săi.
Braunstein observă că mișcarea s-a impus mai întâi în universitățile americane, apoi a contaminat tot mai multe spații publice din Occident, inclusiv școala, cultura, știința sau mass-media.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_056abd45157558a448be87853904bfab.jpg)
El identifică patru mari direcții doctrinare: teoria genului și teoria critică a rasei (ca viziune antropologică), teoria intersecționalității (ca viziune politică și morală) și epistemologia punctului de vedere (ca viziune asupra cunoașterii). Acestea compun un sistem de gândire totalizant, dar lipsit – spre deosebire de alte mișcări progresiste – de o filozofie a istoriei sau a progresului: „nu există niciun viitor pentru omenire, iar abordarea lor nihilistă se potrivește bine cu un anumit catastrofism ecologist”, spune autorul.
Pledoarie pentru revenirea la valorile iluminismului
Termenul „woke” provine inițial din cultura afro-americană și desemnează vigilența față de nedreptățile sociale și rasiale, însă, în ultimele decenii, așa cum susține profesorul, s-a extins în spațiul public și politic ca o etichetă aplicată activismului centrat pe gen, rasă, identitate, mediu și drepturile minorităților.
O componentă esențială o reprezintă și cultura anulării („cancel culture”), prin care idei, autori sau opere considerate „problematice” sunt marginalizate sau respinse din spațiul public.
Într-un context european tot mai polarizat – în care, inclusiv în România, apropierea turului al doilea al alegerilor prezidențiale vine pe fondul ascensiunii retoricii naționaliste și tradiționaliste – reflecțiile lui Braunstein pot fi citite atât ca o critică a radicalismului progresist, cât și ca o pledoarie pentru revenirea la valorile iluminismului: rațiune, universalism, pluralism.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_847fed4ac7b80d30fb83b0624e6e12ed.jpg)
În continuare, Jean-François Braunstein răspunde pe larg la întrebări despre sensul conceptului „woke”, efectele în plan educațional și social, dar și despre reacțiile, uneori ostile, pe care lucrarea sa le-a stârnit în mediile academice franceze.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/05/jean-francois-braunstein-jf-paga-2-819x1024.jpg)
Woke – de la o mișcare antidiscriminare la religie
Libertatea: Ce v-a determinat să scrieți această carte? Descrieți fenomenul „woke” ca pe o formă de religie – ce anume să înțelegem prin această metaforă?
Jean-François Braunstein: Am scris ultimele mele două cărți, „La philosophie devenue folle: Le genre, lanimal, la mort” și „Religia woke”, pentru că de ani buni am asistat la ascensiunea unor idei în universități, idei care, sub pretextul bunelor sentimente, duceau la consecințe absurde sau abjecte. Erau exact opusul valorilor pe care le prețuiesc în calitate de academician și istoric al științei: respingerea dezbaterii argumentate, comunitarismul, critica radicală a întregii științe și a însăși noțiunii de adevăr.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_a5f5c4091dd45a281e3537060e0eb23f.jpg)
Dacă am menționat religia, a fost pentru că am putut vedea că era imposibil să discut cu susținătorii acestor idei noi. Când Universitatea Evergreen din Statele Unite a fost preluată de wokes, unul dintre acești activiști a rezumat bine situația când i-a răspuns singurului profesor care li s-a opus și și-a exprimat punctul de vedere: „nu te mai certa, logica este rasistă!”.
Wokes sunt cu adevărat „treziți” (acesta este sensul original al termenului woke) la o nouă viziune a lumii, total contrară opiniei comune. De exemplu, să spui că sexul și corpul nu contează pentru a determina dacă ești un bărbat sau o femeie este o idee total contraintuitivă. Am vorbit, de asemenea, despre religie, deoarece această noțiune de trezire amintește foarte clar, în cultura anglo-saxonă, de marile „treziri” religioase protestante din secolele XVIII și XIX.
– De ce considerați că acest curent sociocultural funcționează acum ca o ideologie totalizantă? Ce-l deosebește de alte mișcări progresiste?
– Ideile lor pot fi ușor rezumate la patru „teorii” care acoperă toate aspectele a ceea ce au constituit, în mod tradițional, sistemele filozofice, încă din Antichitate: în primul rând, o antropologie, o teorie a omului, cu teoria genului și „teoria critică a rasei”.
În al doilea rând, o etică sau o politică, cu teoria „intersecțională”, care explică modul în care pot fi reunite luptele tuturor celor care se simt discriminați într-o lume în care există doar victime și vinovați, și, în sfârșit, o logică sau o filozofie a cunoașterii, cu „epistemologia punctului de vedere”, care consideră că toate cunoștințele sunt „situate” și că este imposibil să se ajungă la un adevăr obiectiv.
Toate constituie o viziune destul de completă asupra lumii. Ceea ce îi lipsește, în raport cu alte mișcări progresiste, este, într-un fel, o teorie a istoriei: nu există un „viitor radiant”, o filozofie a progresului, așa cum există în socialism sau marxism. Într-adevăr, wokes au o viziune foarte pesimistă asupra istoriei – nu există niciun viitor pentru omenire, iar abordarea lor nihilistă se potrivește bine cu un anumit catastrofism ecologist.
– Unii oameni văd mișcarea „woke” ca o luptă necesară pentru justiția socială. Cum le răspundeți celor care vă acuză de negarea anumitor drepturi sau de respingerea realităților sociale?
– Întregul scop al mișcării woke este de a se prezenta ca o luptă împotriva discriminării, fie ea bazată pe gen, rasă sau orice altă formă de discriminare experimentată de un anumit om. De fapt, mi se pare că teoriile woke au efectul opus: ele nu fac altceva decât să accentueze discriminarea. Astfel, dacă vrei să fii antirasist, conform criteriilor woke, trebuie să fii întotdeauna preocupat de rasă, pentru a discrimina discriminarea.
Wokes merg chiar până acolo unde atacă „visul” lui Martin Luther King, care spera ca nepoții săi să nu fie judecați după culoarea pielii, ci după calitățile și meritele lor. De exemplu, dacă spui că nu ții cont de „rasa” elevilor tăi, ceea ce eu am făcut întotdeauna, asta este dovada că sunt rasist. A crede că există un „om universal” este o „idee a omului alb”.
Impactul discursului anti-woke
– În cartea dv. analizați discursul despre gen, rasă și suferința animalelor. Unde se termină dreptatea socială și unde începe pericolul dogmatismului?
– Este de la sine înțeles că sunt ostil oricărei discriminări legate de gen sau rasă ori de orice altceva. Și este evident că trebuie să protejăm animalele și să evităm, de exemplu, excesele creșterii ultra-intensive a animalelor. Dar „animaliștii”, precum filozoful Peter Singer, explică faptul că nu există absolut nicio diferență în natură între oameni și animale. Acest lucru îl determină să spună că ar fi mai bine să testeze medicamentele pe pacienți în stare vegetativă cronică decât pe animale sănătoase sau să explice, fără nicio jenă, că nu vede de ce ar trebui interzisă zoofilia, dacă aceste relații sexuale între om și animal sunt „reciproc satisfăcătoare”.
Aceste teorii sunt atât de abstracte, încât fac să se piardă orice simț al „decenței obișnuite”. Într-un domeniu complet diferit, atunci când vine vorba de „tranzițiile de gen”, în cazul minorilor, ar trebui exercitată cea mai mare precauție, cât și o abordare psihologică, înainte de a se trece la tratamente medicale sau chirurgicale. Popularitatea acestor schimbări de gen cu debut rapid se datorează și faptului că teoria genului joacă un rol din ce în ce mai important în școli și pe rețelele sociale.
– Menționați presiunea conformismului în universități și în spațiul public. „Corectitudinea politică” este o formă de cenzură impusă?
– Presiunea conformismului este cea care a permis acestor idei woke să devină atât de înrădăcinate în societățile occidentale și, în special, în universități. Dacă nu o accepți, ești imediat acuzat că ești un reacționar, un transfob, un rasist etc. Nu mai ești văzut ca „o persoană bună”. Din acest motiv, mulți colegi care împărtășesc punctul meu de vedere îmi spun în privat opiniile lor, dar nu îndrăznesc să se exprime în public. În universități, atunci când vorbești așa cum o fac eu, „moartea socială” este imediată. Nu mai există nicio posibilitate de promovare, credite de cercetare, burse de disertație și așa mai departe.
„Religia woke” și noua generație
– Cum vedeți relația dintre generația tânără și ideologia woke? Sunt ei victimele unui discurs care se vrea eliberator?
– Există mai multe tipuri de reacție la această ideologie. Mulți aderă la ea, cu atât mai mult cu cât este prezentă nu numai în universități, ci și în colegii și licee, în mass-media, în lumea culturii, pe rețelele sociale etc. După cum spune un autor american (n.r. – Andrew Sullivan), „acum trăim cu toții în campusuri”. Există unii tineri activiști foarte determinați și va fi extrem de dificil să îi convingem, însă există și tineri care încep să se plictisească de această gândire unică, deși nu sunt neapărat de acord cu mine, mulți dintre studenții mei nu consideră că este normal să nu mă pot exprima în universitate.
Există, de asemenea, un fapt îngrijorător, în întreaga lume occidentală, și anume că influența ideilor woke diferă foarte mult în funcție de gen. Se observă un entuziasm mult mai mare pentru ideile woke în rândul tinerelor decât al tinerilor, dintre care o parte reacționează devenind mai degrabă conservatori sau chiar masculiniști.
– Mai este posibilă predarea liberă a filozofiei astăzi, într-o lume în care anumiți autori sau teme clasice sunt considerate „problematice”?
– Este destul de complicat și am adesea dificultăți în a-i sfătui pe tineri sau pe părinți care ar dori să studieze istoria filozofiei clasice la universitate. De mai bine de zece ani, o mare parte dintre posturile de predare sunt dedicate unor „studii” care nu mai corespund vechilor „discipline”: studii de gen, studii decoloniale și tot felul de „studii ale resentimentului”. În timp ce în vechile discipline coexistau viziuni diferite asupra lumii, în aceste noi „studii”, toată lumea este de acord. Cadrele didactice recrutate pe astfel de posturi nu își vor schimba punctul de vedere prea curând. Se poate presupune că universitățile private vor veni să suplinească lipsa de diversitate a punctelor de vedere din universitățile publice și vor oferi cursuri în domenii respinse de universitarii adepți ai mișcării woke.
Lipsa de sens, religiile pe cale de dispariție și lumea occidentală
– România traversează un an electoral tensionat, marcat de o vizibilă întoarcere la retorica tradiționalistă. Cum ar funcționa „religia woke” într-un context ca al nostru?
– Nu cunosc suficient de bine situația din România pentru a mă pronunța asupra a ceea ce s-ar putea întâmpla cu religia woke la voi. Nici măcar nu știu dacă a pătruns deja în universitățile românești. În același timp, ideea că ar trebui să „anulăm” (cancelăm) idei care nu ne convin este o tentație foarte caracteristică gândirii woke și este extrem de îngrijorătoare pentru o societate democratică.
Cred că succesul acestei religii woke este în mare parte legat de o căutare de sens, care, în Franța, nu mai este oferit nici de religia creștină, aflată în declin, nici de ideologia republicană, care este la fel de epuizată. Se poate observa că aceste idei woke au succes doar într-o anumită parte a lumii occidentale, acolo unde religiile sunt în curs de dispariție. Restul lumii ne privește cu uimire și compasiune și consideră adesea că suntem „la capătul puterilor”. Acesta este punctul de vedere al Rusiei, al Chinei sau al țărilor islamice, care nu ezită să se folosească de ideile woke împotriva Occidentului, în timp ce se străduiesc să se ferească de ele pe plan intern.
– Chiar dacă România nu este total aliniată ideologiilor occidentale, există forme locale de polarizare culturală. Cartea dumneavoastră poate servi și aici drept oglindă?
– Habar nu am care va fi viitorul sau utilizarea cărții mele în România. Desigur, este probabil să fie citită prin prisma unor întrebări specifice țării dumneavoastră. Aș fi foarte interesat să știu ce se întâmplă cu ea. În ceea ce mă privește, mă mulțumesc să spun ce cred despre această mișcare, care este foarte prezentă în Franța și în țările anglo-saxone. Faptul că Trump a fost ales în mare parte pe baza criticilor sale la adresa ideilor woke, cum ar fi teoria genului, nu mă va face să-mi schimb părerea. Dimpotrivă, cred că confirmă ceea ce spuneam cu mult înainte de alegerea lui Trump: alegătorii obișnuiți, „lucrătorii lumii reale” nu doresc o educație woke pentru copiii lor.
Persoanele de culoare sau latinii nu vor să fie învățați copiii lor că ei vor fi întotdeauna victime, când ei înșiși au avut succes în viață. Părinții nu doresc să fie învățați copiii lor că își pot „alege genul” și că ar trebui încurajați să-și schimbe genul la școală, fără să le spună părinților. Oamenii de știință nu doresc ca problemele legate de rasă sau gen să stea în calea predării lor.
„Anumiți librari au refuzat, pe alocuri, să vândă cartea”
– Cartea dv. a stârnit numeroase dezbateri și controverse. Ce reacții ați primit? Au existat presiuni asupra editorului sau asupra dv. personal?
– În mediul universitar, am pierdut aproape toți prietenii în urma publicării ultimelor mele două cărți. Niciun coleg nu a făcut o critică aprofundată a celei mai recente cărți. Unul dintre ei a considerat că această carte este „nulă și neavenită”, altcineva a vorbit despre un „gunoi”, iar un al treilea m-a numit „profesor de filozofie pensionar”.
Niciunul nu mi-a respins argumentele. Editorul meu, în schimb, m-a susținut întotdeauna, deși publică și cel mai cunoscut autor trans din Franța – această deschidere de spirit a devenit rară în lumea editorială franceză și îi sunt recunoscător pentru asta. Anumiți librari au refuzat, pe alocuri, să vândă cartea. Pentru promovarea cărții, trebuia să particip la un dialog și să semnez cărți la Salonul de Carte de la Geneva: nimeni nu a dorit să intre în dezbatere cu mine, iar când am ajuns acolo, cărțile mele dispăruseră de la standul unde ar fi trebuit să fie.
Fusesem invitat și la un eveniment „Noaptea ideilor” la Madrid, dar invitația a fost anulată în ultimul moment, sub presiunea unor participanți care amenințau că se retrag dacă eu rămân în program. Dar în lumea reală, primirea a fost într-adevăr foarte favorabilă: politicieni de rang înalt, medici, juriști, antreprenori, profesori de liceu, părinți, „oameni obișnuiți” mai ales, dar și câțiva universitari care apără aceleași idei ca mine. Cartea s-a vândut bine și continuă să se vândă. Cărțile mele au fost, de asemenea, traduse și bine primite în străinătate, în Spania, Portugalia și America Latină, în Turcia, Cehia, Italia și, în curând, în China. Sunt foarte fericit că este acum tradusă și în limba română.
– Ați fost acuzat că sunteți „reacționar”. Cum faceți distincția, în demersul dv. intelectual, între o critică lucidă a ideologiei și o poziție reacționară? Unde trasați linia de demarcație?
– Nu fac politică și am refuzat toate intervențiile în contexte direct politice. Nu am vrut să scriu un pamflet cu această carte. Am rămas fidel muncii mele universitare – am realizat cea mai precisă și completă expunere posibilă a ideilor woke. Există numeroase note de subsol pentru cei care doresc să verifice citatele și să își formeze propriul punct de vedere.
La limită, această carte ar putea chiar servi drept introducere – desigur critică și ușor ironică – în ideile woke. Fiecare e liber să-și formeze propria opinie. Desigur, expun și consecințele acestor idei, care contravin tuturor valorilor care îmi sunt dragi: universalismul, autonomia individuală, căutarea adevărului. Apăr astfel moștenirea iluminismului, care este, în fond, și moștenirea istoriei occidentale – grecești și romane, evreiești și creștine. Dacă pentru asta sunt numit reacționar, nu mă deranjează; fac ceea ce consider că este datoria mea.
Refondarea sistemului educațional
–- Ce lipsește astăzi din dezbaterea publică despre ideologie, identitate și cultură? De ce avem nevoie de cărți ca a dumneavoastră acum?
– În contextul francez, aș spune că ceea ce lipsește cel mai mult este educația. Sistemul educațional francez, de la școala primară până la universitate, se află într-o stare lamentabilă. Pentru a afirma că nu există două sexe în specia umană, trebuie să ignori cele mai elementare noțiuni de biologie. Pentru a crede că Occidentul este „sistemic” rasist și colonialist, trebuie să nu fi studiat istoria sa. Pentru a spune, așa cum a făcut-o o eminentă specialistă în literatură, că literatura franceză din secolul al XIX-lea „face femeile invizibile”, trebuie să fi pierdut din vedere ce este literatura. Cred că este necesar să predăm din nou fundamentele culturii generale clasice, pentru ca tinerii să nu pornească pe acest drum fără ieșire al wokismului.
– Există o cale de ieșire? Cum ar trebui să arate, în opinia dumneavoastră, o societate care apără drepturile fără să cadă în dogmatism?
– Aceasta este, într-un fel, o întrebare mult prea politică pentru mine. Cred că trebuie să încercăm să refondăm sistemul educațional pentru a reveni la o democrație reprezentativă conform idealurilor iluminismului, celor ale lui Condorcet și ale școlii republicane franceze. Însă, dincolo de asta, dacă nu reacționăm, civilizația occidentală riscă să se prăbușească sub propria greutate.
Adevărata întrebare este dacă civilizația noastră mai dorește cu adevărat să persevereze în ființa ei: entuziasmul pentru ideologia woke, critica radicală a întregului nostru trecut, colapsul demografic, entuziasmul actual față de eutanasie – toate acestea pot sugera că am pierdut voința de a trăi. Poate că civilizația noastră a ales, de fapt, să se sinucidă, așa cum pare să creadă Michel Houellebecq.
Foto: Profimedia
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_c967da6497ef0a3456f9e396d210ad55.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_54d4f0bf5f7e5abb2f0eda98e9675f42.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_da05f70be2bb5a73841de2ca8d354bc3.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_2bfe52063f17379bcdc742dfbcacc18c.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_0a761f1e60c41b52967d3d0212739f80.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/280_3fa8f0b372d1c093e4f64e6e5fd99ff6.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/276_293d98fb89d7da1c05c080c45685c635.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/206_c769d47aff53207e23f0abf60836f163.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_9dfa120911a1c90545061cec0477f2c6.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/43_286f9288648eb5a20cce01a8b2eb7cdc.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_cc7bdecf4b1aa6c43ef342a2d4ed061f.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_d2b71152b51ea46aa735217d28841a5b.webp)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/233_8c688642b120dfed3a4e06a2005f6198.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/115_e70dcd5f3717b35bc290066cf7e5e726.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_aa2aec30fc1061c9f5d62a6c1d1659db.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/16_f5b61c0353d3a03f185d909de876489b.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/275_1203d8fd7273e68a423bead7fc27097f.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/274_682bc59b333adaab7e18814c587a0050.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/274_84efc88d0ff8a2b1baec92c159626ba4.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/275_9a7889c650165b0be611a1065450b98c.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/16_ba2d5eaf9684f9b0412bc8713f2d2eeb.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/254_dc05426f17ea8793f0e8a39ab5e077ac.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/206_44db405eeae05707b4cafa98a7401967.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/255_285a9a7cbfaa818c36c82d06598d71af.jpg)
Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.