Jurnal de fapte bune: Maria, campioana «fluturaşilor»

Badmintonul este, dacă vreţi, “ruda săracă” şi mai neglijată a tenisului de câmp. Şi asta, deşi este, probabil, un sport chiar mai nobil, fiind jucat de elita engleză ce conducea India supusă Coroanei britanice încă din secolul al 19-lea, în forme asemănătoare badmintonului practicat azi – doar că fără fileu şi teren delimitat.

Se antrenează 6 zile pe săptămână

Când Maria priveşte, cu ochii ei albaştri, “fluturaşul” – aşa cum se numeşte obiectul folosit pe post de minge – intră parcă într-o altă lume.
“Simt că scap de orice grijă, de orice supărare, parcă mă detaşez de toate”, spune ea. Încurajată de tatăl său, a încercat mai multe sporturi, până când, într-o zi, a ajuns şi la badminton, la Palatul Naţional al Copiilor. “Din acea clipă mi-am spus că nu doresc să fac alt sport. După două săptămâni de la primul antrenament, ocupam locul 3 la primul meu concurs”, adaugă Maria, în timp ce un zâmbet luminos, ce o caracterizează, îi străbate chipul.
Avea doar 8 ani, programul ei de viaţă a inclus 6 zile din 7, săptămână după săptămână, un antrenament de două ore în cadrul CSŞ 4 Bucureşti, de care aparţine. Ba, în vacanţele şcolare, chiar 7 zile din 7, cu câte două antrenamente pe zi. Aşa a ajuns componentă în lotul naţional feminin de badminton, atât la grupa “sub 15 ani”, cât şi la cea “sub 17 ani”.
Citește mai departe pe Jurnaldefaptebune.ro.
 
 
 
 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro