L-am găsit pe «strămoșul» craiului de Dorobanți Codin Maticiuc! Grigore Sturdza, băiat de bani gata în anii 1800

S-a îndrăgostit, la Paris, de o contesă măritată

În 1844, atât Grigore, cât şi fratele lui, Dumitru, s-au întors la Iaşi, după 10 ani de studii şi plimbări în străinătate. Spre deosebire de fratele său, care a fost mereu un fiu supus, Grigore s-a dovedit a fi mai “nărăvaş”, mai greu de strunit de către părintele său, domnitorul Moldovei.
Aşa se face că tânărul de 24 de ani a revenit de la Paris, unde aprofundase limba franceză, cu o iubită din lumea mondenă a Parisului acelor ani, fapt de neînchipuit pentru moravurile acelor vremi. Mai ales că tatăl său, domnitorul Mihail Sturdza, se străduia de câţiva ani să le găsească celor doi băieţi partide printre familiile nobiliare din Europa!
Aleasa tânărului prinţ: o frumoasă scriitoare, cunoscută drept contesa Dash, care era cu 16 ani mai mare decât el. Contesa Dash era pseudonimul literar sub care tot Parisul – toată Franţa, de fapt – o cunoştea pe Gabrielle Anne de Cisterne de Courtiras.
Născută în 1804, ea era măritată cu vicontele Poilow de Saint-Mars când l-a cunoscut pe prinţul moldovean. Frumoasa franţuzoaică era autoarea unor romane la modă în vremea respectivă. Întâlnirea contesei cu Grigore a avut loc la Paris, în 1843, când ea tocmai împlinise 39 de ani, iar el avea 23.
Relaţia lor era parte a cronicii de scandal a Parisului şi dura deja de vreo şase luni când Grigore Sturdza a primit poruncă de la tatăl lui să se întoarcă în Moldova natală. Contesa, care trăia despărţită de soţul ei, îi ceru acestuia carte de des-părţire, pentru a putea fi liberă şi pentru a se putea căsători cu alesul ei. Conform Codului lui Napoleon, dacă soţii erau de comun acord cu divorţul prin- tr-un înscris, acesta se pronunţa imediat.

«Vodă îi dete în posesiune una dintre cele mai frumoase moşii»

Revenit la Iaşi, Grigore şi-a lăsat într-o primă fază iubita la Paris, cu promisiunea de a o aduce la Iaşi în mare secret şi de a o lua de nevastă, chiar dacă era conştient că tatăl său n-ar fi acceptat o asemenea relaţie.
“Fiii lui Vodă Sturza se întoarseră din străinătate, unde fuseseră pentru studii. Amândoi având ranguri militare, căpătate fără să fi fost măcar vreodată într-o cazarmă. Cel mai mare, Dumitru, fu pus în capul armatei cu numele de hatman sau ministru de război. Fiul al doilea, beizadea Grigore, frumos, voinic, spiritual, nu găsi funcţiune care să convie temperamentului său înfocat şi firei sale zburdalnice. Aşa că a cerut una dintre cele mai întinse moşii, pentru a se detaşa în filosofie. Vodă îi dete în posesiune una dintre cele mai frumoase moşii de pe valea Jijiei, Perienii, pe care erau case mari domneşti, ocolite cu ziduri de cetate, grădini, curţi şi altele. Pentru a contempla”, povesteşte vărul său, Gheorghe Sion.
La scurt timp după ce a ajuns la Perieni, a adus-o acolo pe iubita lui, contesa Dash, în cel mai mare secret şi, în acelaşi timp, a-nceput a urzi pe lângă tatăl său încercarea de a-şi face partenera legitimă.
Cum demersul n-a primit un răspuns pozitiv, tânărul îndrăgostit a făcut după cum îi era firea rebelă şi a decis să-şi pună tatăl în faţa faptului împlinit, folosindu-se de Costache Negruzzi, a cărui moşie se afla în apropiere de Perieni şi cu care Grigore a legat o strânsă prietenie.

A ameninţat popa cu un pistol, ca să-l cunune

“Nu trecură multe zile şi, într-o duminică dimineaţă, Negruzzi se pomeni invitat împreună cu doamna la prânz, la Perieni. Ce li se păru curios era că văzură pe contesă în rochie de mireasă. Beizadea Grigore, care era şi el îmbrăcat în costum de gală, descurcă lucrul spunând lui Negruzzi că l-au poftit anume pentru ca să-i cunune”, mai scrie Sion.
Prinţul “făcea o aroganţă” pe care nici un alt copil de bani gata din ţară nu o încercase până atunci: să se căsătorească fără acceptul părintelui său, fapt teoretic imposibil, deoarece era necesar un act (peciu) prin care vodă poruncea celebrarea cununiei.
“Drept peciu, preotului i se arătă o gaură de pistol, încât, aşa văzând preotul, îşi luă inima-n dinţi şi, cu jumătate de glas, cântă Isaia dănţuieşte”, mai spune povestea vărului.

Domnitorul i-a spus că soţia l-ar înşela cu vărul ei

Fericirea prinţului nu a ţinut mult, fiindcă preotul a povestit la Mitropolie cum a fost silit cu pistolul să cunune beizadeaua rebelă. Imediat a aflat şi vodă de isprava fiului său cel mic şi a anulat căsătoria printr-un act oficial, anunţând totodată o pedeapsă disciplinară pentru prinţ. Ba chiar a trimis cei 200 de lăncieri pe care-i avea armata Moldovei la Perieni să-l aducă pe băiatul nesupus la Iaşi, pentru a fi pedepsit. Acesta a pornit lupta cu lăncierii, având de partea sa cei câţiva arnăuţi credincioşi de la palat.
După câteva zile de asediu, prinţul a ieşit în galop din castel şi, urmărit fiind de lăncieri, şi-a pierdut urma în pădure, în timp ce prefectul, care intrase în castel, a găsit-o pe contesa Dash făcân-du-şi bagajele.
Conform altor surse, povestea de amor s-ar fi terminat când domnul Mihail Sturdza i-a strecurat fiului său ideea că frumoasa contesă ar avea o relaţie mai mult decât prietenoasă cu vărul ei, Thannenberg, care o urma pretutindeni.
“Fă tu, dragă, ce vrei, dar eşti un caraghios. Nu vezi că-şi râd aceia de tine, contesa şi vărul ei, la Perieni, acolo… De! Aşa ţi se cuvine. Fă tu cum ştii!”, îi scria domnitorul fiului său, convins să nu mai acţioneze cu violenţă. Scrisoarea a avut efectul scontat, iar tânărul prinţ, după câteva scene de gelozie, s-a despărţit în termeni cordiali de frumoasa franţuzoaică. Ba mai mult, în noiembrie 1845, Duclos, consulul francez, menţiona că prinţul a încheiat relaţia ca un adevărat cavaler: i-a achitat contesei datoriile de 3.000 de galbeni (o sumă enormă la acea vreme), după care a plecat cu ea şi cu vărul ei la Viena, apoi în Italia.
I-a închiriat contesei o vilă la Como, pe marginea lacului, i-a mobilat-o după moda vremii şi, printr-o înţelegere comună, au rupt căsătoria pe care o făcuseră la Perieni.

Şi-a dat familia în judecată pentru moştenire

După acest episod, rebelul băiat de bani gata şi-a îndreptat atenţia către alte domnişoare frumoase şi nu a scăpat nici una dintre cele mai dorite demoazele ale vremii.
A avut mulţi copii legitimi şi nelegitimi, dar recunoscuţi. La câţiva ani, a candidat la domnia Moldovei, ca rival al tatălui său, în 1858, după ce, în 1856, participase, împotriva voinţei tatălui său, la războiul din Crimeea, ca general turc, sub numele de Mucliş Paşa. Ce-a rămas de pe urma lui Grigore Sturdza, în afară de poveşti de amor şi numeroşi copii?
Constantin Gane consemnează în cartea “Trecute vieţi de doamne şi domniţe” construirea Palatului Sturdza, din marmură, la Bucureşti, o carte de matematică transcendentă, intitulată “Legile funda-mentale ale universului” şi un proces răsunător deschis împotriva Smarandei, cea de-a doua soţie a tatălui său, împotriva fratelui său, Dumitru, şi împotriva surorii sale, Maria, căsătorită Gort-ciacoff, pentru moştenirea lăsată de domnul Moldovei.
Grigore a primit – “pentru că n-a dat respectul cuvenit sentimentelor mele faţă de dânsul”, a scris Mihail Sturdza în testament – doar 10 milioane din averea de 120 de milioane, iar asta i-a stârnit mânia şi l-a determinat să-şi dea familia în judecată.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE