Lagărele terorii din Coreea de Nord: imagini din satelit dezvăluie muncă forțată, foamete și tortură
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Sistemul de lagăre de detenție din Coreea de Nord este îngrozitor. Un nou raport dezvăluie că până la 65.000 de oameni sunt înghesuiți, în condiții inumane, în patru lagăre. Deținuții suferă de foame, tortură și muncă forțată, relatează ziarul elvețian Blick, parte a trustului Ringier.
Cuprins:
Foamete, tortură și condiții de detenție îngrozitoare: rapoartele despre infamul sistem de lagăre de detenție din Coreea de Nord continuă să îngrozească lumea.
Un nou raport dezvăluie că rețeaua atroce a dictatorului Kim Jong-un este mai extinsă decât se credea până acum. Se estimează că între 53.000 și 65.000 de nord-coreeni sunt deținuți în patru lagăre situate în munții din centrul țării. Condițiile de acolo sunt insuportabile.
Un sistem care a luat amploare
Potrivit Institutului Coreean pentru Unificare Națională (KINU), sistemul de lagăre a luat amploare în ultimii ani. Deținuții aproape că nu primesc mâncare, fac muncă forțată și sunt expuși la violență extremă.
Motivele încarcerării par absurde: simpla vizionare a unui serial sud-coreean sau practicarea credinței creștine sunt adesea suficiente pentru a ajunge în închisoare. Deținuții considerați neloiali regimului de la Phenian rămân de regulă în aceste unități cunoscute sub numele de „kwanliso” până când mor. Mai mult decât atât, nu este neobișnuit ca familii întregi să fie încarcerate. Copiii mici îndură suferințe de neimaginat.
Coreea de Nord neagă existența lagărelor
Deși Coreea de Nord neagă existența acestor lagăre, totuși imagini din satelit obținute recent de Comitetul pentru Drepturile Omului confirmă că ele sunt într-adevăr reale.
Organizația pentru drepturile omului se bazează pe un raport ONU care conține dovezi ale prezenței acestor închisori oribile: „Imagini detaliate din satelit și mărturiile confirmate de la foști deținuți dovedesc existența acestui sistem penitenciar și a practicilor oribile care au loc acolo”.
O tabără plină de violență
Construită în 1965, una dintre taberele din orașul Kaechon a fost extinsă în 2013, după execuția unchiului lui Kim Jong-un, Jang Song-thaek. Considerați dușmani ai națiunii, susținătorii săi au fost deportați acolo.
Prizonierii dintr-o tabără din apropierea poligonului de testare nucleară Punggye-ri sunt suspectați că sunt supuși la muncă forțată în cadrul programului atomic dezvoltat de Kim Jong-un. Această tabără vastă, secretă, deosebit de temută, se întinde pe 560 de kilometri pătrați - de trei ori mai mare decât capitala Statele Unite, Washington, D.C. Este înconjurată cu turnuri de pază dispuse pe 120 de kilometri și echipate cu mitraliere.
Nimeni nu a evadat până acum de acolo. Până la 20.000 de persoane, inclusiv foști oficiali de rang înalt acuzați de trădare, sunt deținuți în tabăra respectivă. Supraviețuitorii spun că uneori lucrează mai mult de 20 de ore pe zi în mine, pe câmpuri sau în domeniul exploatării forestiere.
Noaptea au loc „sesiuni de luptă ideologică”. Deținuții nu au de ales decât să se denunțe și să se bată între ei. Foștii deținuți vorbesc despre execuții publice și violuri comise de gardieni. Victimele „dispar” apoi fără urmă.
Femeile sunt supuse atrocităților, inclusiv violurilor. „După o noapte în care au «servit oficiali», femeile au trebuit să moară pentru că acest «secret» să nu fie divulgat”, a mărturisit un fost gardian.
Crematorii
Conform raportului, aproximativ 5.800 de prizonieri sunt, de asemenea, înghesuiți într-un spațiu închis la Chongjin. Instalația și-a dublat suprafața sub conducerea lui Kim Jong-un. Imaginile din satelit arată structuri folosite pentru spânzurări, garduri electrice și chiar și crematorii.
„Analiza noastră a imaginilor din satelit pare să confirme persistența, dacă nu chiar creșterea muncii forțate sub Kim Jong-un”, notează organizația pentru drepturile omului HRNK.
Lim Hye-jin este prima femeie care a vorbit deschis despre ce se întâmplă în închisorile din Coreea de Nord. „Eram manipulați astfel încât să nu simțim niciun gram de simpatie față de prizonieri. Ni se spunea că au comis crime îngrozitoare. Acum știu că erau doar oameni ca oricare alții și mă simt foarte vinovată”, a dezvăluit femeia.
