Lecții din Rusia, Turcia și India pentru America lui Trump. Lupta pentru democrație poate fi o activitate solitară și periculoasă

De Gideon Rachnam

Analiști din țări precum Turcia și Rusia au asistat la instaurarea unui regim puternic în propriile lor țări și pot vedea modele similare în America lui Donald Trump. Alexander Gabuev de la Carnegie Russia Eurasia Center spune: „Conversațiile pe care le aud acum printre liberalii americani îmi amintesc de intelectualii din Moscova imediat după venirea lui Putin la putere.

Există același sentiment de nedumerire și îngrijorare profundă”. Sfatul lui Gabuev este că americanii care doresc să apere democrația și statul de drept trebuie să acționeze rapid. Fiecare detenție abuzivă sau hotărâre judecătorească ignorată este un „balon de încercare”.

Dacă nu există o ripostă eficientă, autoritarii în devenire vor merge mai departe și mai repede. Casa Albă a început în mod inteligent prin a viza mai întâi grupurile nepopulare și persoanele care nu au cetățenie – urmărind presupușii membri ai bandelor venezuelene sau studenții activiști străini. Dar deportările ilegale sunt genul de „baloane de încercare” de care avertizează Gabuev.

Dacă nu li se opune rezistență, este probabil ca Trump să treacă la noi ținte. Aslı Aydıntașbaș, o jurnalistă turcă și care lucrează în prezent la Brookings Institution din Washington, spune că recunoaște dorința liberalilor americani „de a se închide în sine”, dar crede că ar fi o greșeală. După cum a scris recent: „Dansul, călătoriile, meditația, cluburile de lectură – totul este în regulă”. Dar, în cele din urmă: „Nimic nu este mai semnificativ decât să faci parte dintr-o luptă pentru democrație”.

Recomandări

JD Vance, mesaj scris în limba română, înainte de alegerile prezidențiale de pe 4 mai: „Nu ar trebui să ne fie frică”

Această luptă este adesea dificilă și înspăimântătoare. Universitarul indian Pratap Bhanu Mehta subliniază că un regim care intenționează să erodeze democrația își propune să „creeze un sentiment generalizat de teamă”. Odată ce oamenii sunt speriați de posibilitatea de a-și pierde locul de muncă, finanțarea sau libertatea, este probabil să urmeze calea celei mai mici rezistențe, păstrând capul plecat.

Hussein Ibish, de la Institutul Statelor Arabe din Golf din Washington, observă că deja „teama se răspândește în cascadă în societatea americană, deoarece corporațiile, universitățile, firmele de avocatură, grupurile media și altele se străduiesc să se conformeze viziunii asupra lumii [lui Trump], atitudinilor și chiar limbajului preferat”.

Bazându-se pe experiența sa din India lui Narendra Modi, Mehta scrie că într-un climat de frică: „Instituțiile independente încep să se adapteze subtil. În timp, chiar și cei mai buni profesioniști văd mai multe dezavantaje în a rezista decât avantaje în a lua atitudine”. Orice persoană sau corporație care acționează singură riscă să fie „vizată exemplar”.

El observă: „Acțiunea colectivă este cu adevărat dificilă”. Dar este, de asemenea, crucială. Atunci când firme de avocatură individuale precum Paul Weiss sau Skadden Arps sunt vizate de Trump și cumpără administrația în loc să riposteze în mod colectiv, acestea fac aproape inevitabil ca și Casa Albă să repete tactica. În acest fel, ele subminează statul de drept de care depind firmele de avocatură.

Recomandări

Autoritatea pentru Date Personale investighează milionul de scrisori personalizate trimise de AUR. AEP a anunțat sesizarea Parchetului General

Un alt motiv pentru lipsa de acțiune individuală sau corporativă este speranța că incompetența noului regim îl va face să se destrame de la sine. Este adevărat că mulți lideri puternici sunt analfabeți din punct de vedere economic. Convingerea președintelui Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, că ratele ridicate ale dobânzilor provoacă inflație a contribuit la scăparea prețurilor de sub control. Sprijinul pentru opoziția turcă a crescut.

Dar el a reacționat prin arestarea lui Ekrem İmamoğlu, primarul Istanbulului și politicianul-vedetă al opoziției. O lecție din Turcia este că, cu cât un om puternic este mai mult timp la putere, cu atât este mai greu să ripostezi. Erdoğan conduce țara de mai bine de 20 de ani, ceea ce i-a oferit numeroase ocazii de a controla mass-media, sistemul judiciar și armata.

Trump nu a atins încă nivelul turcesc de control asupra instituțiilor americane și s-ar putea să îi fie mai greu să se protejeze de consecințele distrugerii economiei. Dar președintele american se mișcă mult mai repede decât Erdoğan pentru a-și consolida puterea. Strategia Casei Albe de a acționa la „viteză de gură” este menită în mod explicit să semene confuzie în rândul adversarilor săi.

Recomandări

Rimetea, satul din Munții Trascău desemnat „Destinația anului 2025”. Locuitorii trăiesc exclusiv din turism: „Mâncarea ne face renumiți”

De asemenea, americanii se află pe un teren politic atât de nefamiliar încât au puțină experiență pe care să se bazeze. Pe lângă faptul că subliniază necesitatea unor reacții rapide și a solidarității cu cei vizați de autoritarismul incipient, Gabuev și Aydıntașbaș consideră că exemplul Rusiei și al Turciei subliniază necesitatea ca forțele pro-democrație să construiască coaliții largi.

Gabuev spune că intelectualii din Moscova au fost prea înceți să iasă din bula lor socială și să asculte preocupările oamenilor din orașele de provincie ale Rusiei. Aceleași tipare au avut loc în Turcia și India, unde elitele liberale din orașe au fost ironizate și vizate de Erdoğan și Modi – și ușor caricaturizate ca fiind mai degrabă obsedate de propriile lor preocupări decât de soarta cetățenilor obișnuiți.

Reflectând asupra modului în care opoziția turcă a luat în sfârșit avânt, Aydıntașbaș observă că „o conducere carismatică nu este negociabilă”. Tehnocrații prudenți și politicienii mașinării nu sunt oamenii care să conducă o luptă pentru democrație. Lecția pentru conducerea Partidului Democrat din SUA este clară. Este posibil ca politicienii precum Bernie Sanders și Alexandria Ocasio-Cortez să fie considerați la extrema stângă a politicii americane. Dar dacă aceștia apar ca fiind cei mai carismatici lideri ai opoziției față de Trump, ar trebui să fie îmbrățișați și împinși înainte – nu respinși.

Urmărește-ne pe Google News