Ciudăţenia era evidentă. La intrare erai controlat “la piele”, în schimb la ieşire nu te întreba nimeni de sănătate. Până la urmă, am trimis obiectul înapoi, pe adresa secretariatului general, cu menţiunea că “data viitoare vom pleca cu un ales al poporului ceva mai somnoros”.
Evident, am mai “comis-o” o dată, când, deghizat în călugăr cerşetor, am testat în pragul Crăciunului generozitatea aleşilor neamului. De la tribună, toţi vorbeau până la lacrimi de necesitatea “de a fi mai buni, mai ales acum, când se naşte Hristos”. Bineînţeles, o cacealma, pentru că nimeni n-a vrut să-mi dea nici un ban, ba, mai mult, se fereau de mine ca la vederea lui Satana.
Vreo doi-trei m-au şi înjurat, aşa, creştineşte! Oricum, imaginea era destul de neobişnuită, ca să nu-i spunem şocantă: un călugăr de doi metri, cu barba vâlvoi, îi alerga pe parlamentari pe holuri. Show-ul mare a fost la ieşire. Cei de la SPP nu puteau înţelege de unde a apărut călugărul, pe unde a intrat. “Omul bisericii” a fost repede şi eficient evacuat cu un şut în fund, dar nu a uitat să-i binecuvânteze în mod repetat pe cei care păzeau Palatul Parlamentului!
Erau zile de glorie ale jurnalismului, în România încă nu apăruse moda camerei ascunse, iar televiziunile erau departe de ceea ce înseamnă presă! Oricum, se vede treaba că putem râde de parlamentari non-stop!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro

Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.