Lichidare cu tunul

Brasovenii au iesit ieri, iarasi, cu miile in strada.

Intr-un miting al disperarii, aproape al resemnarii. Probabil una din ultimele zvacnirii inaintea lichidarii uzinei Tractorul. Este finalul dramatic al unei indelungate agonii, de care se fac vinovate absolut toate guvernele de dupa 1989. Care n-au gasit, ca si in alte asemenea cazuri, solutii ca, intr-o tara cu o mare pondere a agriculturii – dar o agricultura arhaica, nemecanizata – sa modernizeze si sa mentina in functie producatorul autohton de utilaje agricole de baza. Guvernele au azvarlit pe prostii sau au lasat sa se praduiasca zeci si sute de miliarde de dolari.

Nu s-au gasit insa bani pentru retehnologizarea Tractorului, pentru recalificarea, dar si redistribuirea personalului. S-a preferat sa se mai arunce an de an cate o lopata de bani in gaura neagra, impingand-o incet, incet, dar sigur, spre faliment. Aducand-o, adica, la o privatizare mult intarziata, sub povara unui noian de datorii la stat si la utilitati. Ca atare, intr-o faza in care sa piarda si fostul proprietar, statul, si personalul, de a carui soarta nimanui nu-i pasa, castigand din plin asa-zisi investitori strategici, iviti brusc la parastas. Deja tunul cu care s-a tras in Tractorul nici nu mai e camuflat. Dincolo de miile de tone de fier mai mult sau mai putin vechi, uzina dispune, in plin oras, de 140 ha de teren. Acesta-i miza. AVAS l-a si evaluat la doar 35 euro/mp, in timp ce pretul in zona e 100 euro/mp. Ce a impiedicat ca o parte din active sa fi fost vandute la pretul pietei, salvand restul? Nu-i vina celor carora le va pica o asemenea pleasca, nemaiavand decat sa revanda cu triplu profit. Dar afacerea miroase a comisioane grase. A coruptie.

Urmărește-ne pe Google News