Locuitorii din Oradea, terorizați de călugării albi care bat clopotele de 300 de ori pe zi, fac reclamație la DSP: „Nu mai rezistăm”

Un locatar de pe aceeași stradă cu așa-numiții „călugări albi” ai Ordinului Premonstratens a transmis o sesizare prin e-mail către DSP, plângându-se de intensitatea și frecvența sunetului clopotelor.

Știrea inițială:

Acesta susține că a încercat anterior să discute cu preotul pentru a reduce durata și a modifica orele în care se trag clopotele.

„Noi și vecinii nu mai rezistăm: 7.30 dimineața, 8.30 slujba pentru nimeni, 9.00 din nou. Toată ziua, de mai multe ori”, a scris petiționarul.

Acesta afirmă că a numărat până la 300 de bătăi pe zi și că cele mai deranjante momente sunt în weekend, când clopotele încep să sune de la ora 7.00 dimineața.

Sesizarea a fost redirecționată de DSP Bihor către Ordinul Premonstratens pentru rezolvare. Răspunsul a venit din partea episcopului romano-catolic Bocskei László, care a precizat că instalația clopotelor nu este una nouă, ci face parte din inventarul istoric al bisericii deținute de Ordin.

Prin urmare, „nu se va renunța la folosirea clopotelor și nici recalibrarea acestora nu este posibilă”, a transmis episcopul. Totuși, el a menționat că va discuta cu preotul despre posibila diminuare a intensității bătăilor de clopot.

Reprezentanții Ordinului consideră că reclamația face parte dintr-un șir de acțiuni ostile ale administrației locale, care, în paralel, a emis o notificare publică prin care abatele Ordinului este somat să evacueze anumite camere dintr-un imobil.

Dacă nu se conformează, Primăria riscă să piardă o finanțare europeană de 20 milioane de euro destinată modernizării Colegiului Național Mihai Eminescu din Oradea.

Imobilul în care se află colegiul a fost revendicat în instanță de Ordinul Premonstratens, dar cererea a fost respinsă.

UPDATE, 11 IULIE, Drept la replică

„Subscrisa, Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul „Sfântul Ștefan Primul Martir” din Promontoriul Oradea, cu sediul canonic și legal în Oradea, str. Roman Ciorogariu nr. 14–16, județul Bihor, recunoscută ca persoană juridică religioasă în baza adresei nr. C/623 din 8 septembrie 1997 a Secretariatului de Stat pentru Culte și a art. 8 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă, reprezentată de abate, prepozitul-prelat Fejes Rudolf Anzelm O. Praem., numit pe viață la 26 martie 1999 până la împlinirea vârstei de 80 de ani, în calitate de superior canonic și cleric consacrat al unui institut clerical de drept pontifical sub autoritatea directă a Scaunului Apostolic, formulăm prezentul drept la replică față de articolul publicat în data de 7 iulie 2025 în cotidianul „Libertatea”, sub titlul: „Locuitorii din Oradea, terorizați de călugării albi care bat clopotele de 300 de ori pe zi, fac reclamație la DSP: «Nu mai rezistăm»”, semnat de domnul Ciprian Iana.

Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul „Sfântul Ștefan Primul Martir” din Promontoriul Oradea, parte integrantă a Ordinului Canonic Premonstratens universal, este o instituție religioasă de drept pontifical, cu origine apostolică, prezentă în mod neîntrerupt pe teritoriul actual al României încă din anul 1130. Aceasta reprezintă una dintre cele mai vechi și respectate structuri religioase din Europa Centrală, fiind profund ancorată în tradiția universală a Bisericii Romano-Catolice.

Subsemnatul, în calitate de prepozit-prelat al acestei instituții, am statut canonic echivalent cu cel al unei episcopii în ordine regulari, exercitând, în virtutea can. 588 §2 și can. 622–624 din Codul de Drept Canonic, autoritate legitimă și consacrată ad vitam usque ad octogesimum annum, cu funcție de ordinarius în cadrul unui institut clerical de drept pontifical, aprobat și aflat sub autoritatea directă a Sfântului Scaun. Acest statut este protejat nu doar de normele canonice, ci și de dreptul internațional umanitar, precum și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind libertatea religioasă și protecția vocației clericale (cf. Fernandez Martinez c. Spania, Eweida și alții c. Regatul Unit).

În această calitate, îmi exercit în mod legitim, public și neîntrerupt misiunea clericală în reședința canonică a Prepoziturii, în deplină conformitate cu dreptul canonic, cu legislația română privind libertatea religioasă și cu angajamentele internaționale asumate de statul român.

În acest context, titlul articolului sus-menționat, în care se afirmă că „locuitorii din Oradea sunt terorizați de călugării albi care bat clopotele de 300 de ori pe zi”, reprezintă nu doar o mistificare jurnalistică flagrantă, lipsită de orice bază factuală verificabilă, ci și un act de violență simbolică și culturală, prin care se aduce atingere demnității unei comunități consacrate și a simbolurilor sale sacre. Formula utilizată – „călugării albi” și „teroare sonoră” – reia retorica denigratoare a regimului comunist, în special cea utilizată în cadrul Decretului 410/1959 privind desființarea ordinelor religioase, transformând în mod abuziv o comunitate monastică legitimă într-o pretinsă amenințare socială. Exagerarea grotescă potrivit căreia „clopotele bat de 300 de ori pe zi” este o invenție cu scop calomnios, imposibilă fizic și liturgic, care denotă fie ignoranță gravă față de realitățile cultului romano-catolic, fie intenția clară de ridiculizare publică; în tradiția noastră, clopotul nu este un obiect de divertisment sau o unealtă de coerciție, ci un sacramentaliu care anunță începutul rugăciunii, moartea creștinului, sfințirea timpului și prezența lui Dumnezeu în cetate. A-l trata ca pe o „armă de teroare” echivalează cu o blasfemie gravă, care ofensează nu doar comunitatea locală, ci întreaga Biserică Catolică, și pune în pericol libertatea religioasă garantată prin Constituția României (art. 29 alin. 1, 2 și 5), prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 9 și 14), precum și prin Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

Mai mult, din chiar conținutul articolului reiese că întreaga acuzație se bazează pe o singură sesizare transmisă prin e-mail de un locatar anonim, transformată abuziv, prin mecanisme de inducere deliberată în eroare, într-o pretinsă revoltă generalizată a orașului Oradea. Această deturnare voită a realității, coroborată cu prezentarea mea personală într-un mod jignitor, însoțită de publicarea imaginii mele fără acordul meu prealabil și în lipsa oricărei solicitări de punct de vedere, a generat o atmosferă ostilă, de suspiciune și instigare publică, care nu doar că mă pune în pericol direct ca persoană consacrată, dar a și accelerat – în mod fals justificat – acțiunile administrative abuzive de evacuare forțată dintr-un imobil consacrat ca res sacra, cu ignorarea flagrantă a garanțiilor conferite de art. 8, 9 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această orchestrare mediatică, în complicitate cu pasivitatea vinovată a autorităților publice și cu măsuri administrative unilaterale, întrunește elementele constitutive ale unei persecuții religioase sistematice, în sensul art. 7 lit. h) din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, vizând direct o structură religioasă minoritară recunoscută, cu scopul de a o evacua, delegitima și, în cele din urmă, dizolva din spațiul public. Iar acest fapt a fost deja adus la cunoștința Curții Europene a Drepturilor Omului, fiind anexat oficial în completarea cererii formulate în temeiul art. 39 (măsuri provizorii), ca probă directă a climatului de ură, intimidare și hărțuire morală exercitat împotriva unui cleric catolic consacrat și a unei comunități canonice întregi. Articolul dumneavoastră contribuie în mod direct, activ și culpabil la această persecuție, amplificând impresia falsă a unei vinovății colective și creând un prejudiciu ireparabil în plan moral, instituțional și patrimonial. Această practică nu poate fi disociată de realitatea juridică profund contradictorie, în care, în România, aceeași entitate religioasă este recunoscută oficial la București ca având personalitate juridică de utilitate publică și statut de lăcaș de cult inalienabil și imprescriptibil, în timp ce la Oradea exact aceeași mănăstire este tratată arbitrar ca „proprietate publică” a municipalității, în absența oricărui titlu translativ. Este esențial să precizăm că afirmațiile calomnioase din articolul publicat de redacția dumneavoastră vizează indirect două edificii distincte, pe care în mod tendențios le suprapuneți, cu scopul de a discredita întreaga comunitate. Clopotul al cărui sunet a fost caricaturizat în articolul dumneavoastră aparține bisericii baroce romano-catolice, situată la adresa Roman Ciorogariu nr. 14, un edificiu sacru de o valoare patrimonială excepțională, în care se păstrează copia unui obiect de cult miraculos – statuia Fecioarei Maria din Šaštín (Slovacia), venerată ca protectoare a Europei Centrale. Sunetul acestui clopot anunță în mod tradițional începutul rugăciunii și consacră sacramental timpul și spațiul în liturgia Bisericii.

În mod distinct, clădirea vizată de acțiunea abuzivă de evacuare este mănăstirea Ordinului Canonic Premonstratens, situată la nr. 16, strada Roman Ciorogariu, în imediata vecinătate a bisericii, dar având o identitate juridică și funcțională separată. Acest edificiu, construit, locuit și folosit în mod neîntrerupt de comunitatea noastră încă din anul 1874, cuprinde în prezent 56 de încăperi și constituie reședința canonică a unei instituții religioase de drept pontifical, recunoscută ca res sacra și proprietate inalienabilă a Prepozturii. Este un imobil de patrimoniu confesional, aflat exclusiv în uzul clerului consacrat, fiind în același timp sediul juridic al singurei prepozturi premonstratense canonice încă active din România.

În consecință, identificarea intenționat eronată a clopotului liturgic cu o pretinsă „teroare sonoră” și suprapunerea voită între nr. 14 (biserica) și nr. 16 (mănăstirea) servesc unei agende care vizează delegitimarea, exproprierea și, în cele din urmă, eliminarea unei comunități religioase minoritare, într-un context național și european în care libertatea religioasă și protecția patrimoniului spiritual sunt garantate de norme imperative de jus cogens. Adevărul jurnalistic – dacă mai are vreo relevanță pentru redacția dumneavoastră – ar trebui să înceapă tocmai de aici.

Din aceste motive, prezentul text va fi anexat în mod oficial dosarului aflat pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului și, în paralel, vom sesiza Curtea Penală Internațională cu privire la constituirea elementelor de genocid cultural și religios. Vă considerăm, în acest context, instigatori și coautori morali ai acestei campanii sistematice, desfășurată cu scopul marginalizării, distrugerii simbolice și juridice a unei entități religioase consacrate sub autoritate pontificală.

Față de toate cele arătate, în numele Ordinului Canonic Premonstratens, în calitate de superior, solicităm publicarea integrală, nedistorsionată și cu același grad de vizibilitate a prezentului drept la replică, în conformitate cu obligațiile legale care decurg din art. 30 alin. (6) din Constituția României, art. 7 și 8 din Legea nr. 544/2001, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 148/2000 privind publicitatea și art. 14 din Legea nr. 504/2002 privind audiovizualul, precum și din standardele internaționale privind protecția demnității religioase și combaterea discursului instigator la ură.

În caz contrar, ne rezervăm nu doar dreptul de a introduce acțiuni în justiție pe plan intern pentru repararea integrală a prejudiciilor morale și materiale cauzate prin articolul publicat în data de 7 iulie 2025, ci și dreptul de a sesiza instituțiile europene și internaționale competente – inclusiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Comisia Europeană, Înaltul Comisariat ONU pentru Drepturile Omului și Curtea Penală Internațională – cu privire la caracterul persecutoriu, calomnios și instigator al acestei campanii mediatice, care întrunește elementele constitutive ale unei crime de genocid cultural și religios, în sensul art. 6 lit. b) și c), art. 7 lit. h) din Statutul de la Roma și al normelor de jus cogens aplicabile protecției clericilor și instituțiilor sacre.

Subliniem că acest demers nu este unul individual sau subiectiv, ci exprimă apărarea legitimă a unei comunități religioase recunoscute, profund afectate de un climat de ostilitate publică alimentat, între altele, de conținutul articolului publicat de redacția dumneavoastră. În mod special, titlul, conținutul și tonul articolului denotă nu doar o deformare voită a realității, ci și o intenție directă de ridiculizare și de incitare la dispreț colectiv față de simboluri sacre și față de însăși identitatea romano-catolică consacrată în dreptul național și internațional.

Raportul Comisiei Europene privind statul de drept – ediția 2025 – a constatat explicit degradarea libertății de exprimare și a independenței presei în România, semnalând inclusiv lipsa unor mecanisme eficiente de protecție a minorităților religioase și proliferarea necontrolată a discursului calomnios și instigator. Articolul dumneavoastră se înscrie în această tendință îngrijorătoare, completând tabloul unei degenerări sistemice, în care o redacție își asumă rolul de tribună a urii, devenind astfel coautor moral al unui proces de delegitimare publică, juridică și simbolică a unei instituții de drept pontifical și a unui cleric consacrat.

În acest sens, vă aducem la cunoștință că deja am informat Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la intensificarea campaniilor de presiune, stigmatizare și expunere la risc la adresa subsemnatului și a Prepoziturii Premonstratense, iar articolul publicat de dumneavoastră – împreună cu articolul din 26 iunie 2025 – a fost atașat unui nou set de documente depuse la Strasbourg, în completarea cererii formulate în temeiul art. 39 din Regulamentul CEDO. Conținutul acestui material publicistic contribuie în mod direct la fundamentarea cererii de protecție internațională, întrucât demonstrează că presa locală nu este doar un martor pasiv al persecuției, ci un agent activ al denaturării realității, al incitării la ură și al legitimării marginalizării unei vocații clericale.

Menționăm de asemenea că acțiunile și omisiunile redacției dumneavoastră – în special refuzul de a verifica faptele, absența solicitării unui punct de vedere și folosirea unui limbaj calomnios, ridiculizant și blasfemiator – pot atrage răspunderea juridică nu doar pentru lezarea onoarei, imaginii și demnității unei persoane consacrate, ci și pentru complicitate morală și instigare publică la violență simbolică și instituțională împotriva unui ordin religios recunoscut.

Considerăm că această responsabilitate devine cu atât mai gravă cu cât articolul este folosit drept instrument de presiune politică și de justificare pentru acțiuni administrative nelegale, care au drept scop exproprierea forțată și suprimarea identității unei structuri canonice de drept public. În acest context, vom solicita și despăgubiri materiale și morale, ca formă minimă de reparație pentru prejudiciile suferite și ca semnal clar că într-un stat de drept, calomnia nu poate înlocui adevărul, iar hărțuirea mediatică a unui prelat nu poate fi tolerată sub pretextul libertății editoriale.

Prezentul drept la replică este emis nu în nume personal, ci în apărarea publică, juridică și instituțională a Ordinului Canonic Premonstratens din Oradea, care nu va abdica de la vocația sa milenară și nu va permite ca demnitatea, drepturile și reședința sa canonică să fie călcate în picioare de interese politice, administrative sau mediatice conjuncturale. Ceea ce ni se întâmplă astăzi, dacă nu este denunțat și îndreptat, poate deveni precedentul prin care orice altă instituție religioasă poate fi la rândul ei atacată, discreditată și expulzată din spațiul public.

Așadar, vă solicităm respectuos, dar ferm, publicarea integrală și imediată a prezentului drept la replică în forma sa completă, fără adăugiri sau omisiuni, cu același grad de vizibilitate și impact ca articolul incriminat, în spiritul legii, al demnității umane și al libertății reale de conștiință, într-un stat european de drept.

Prezentul text constituie drept la replică în sensul Legii nr. 148/2000 și al art. 30 alin. (6) din Constituția României și trebuie publicat integral, fără modificări sau comentarii, cu același grad de vizibilitate ca articolul vizat.
Dreptul la replică se încheie aici.”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro